Avem o criza. Cum procedam?

Actuala criza financiara (si economica) internationala are cateva caracteristici care este important a fi relevate, deoarece de asta depinde atat intelegerea naturii cat si a cauzelor si, ca urmare, a posibilelor remedii de absorbtie a acesteia.

a. in primul rand, este vorba despre o criza exclusiv financiara. Ea a aparut ca un rezultat necesar al autonomizarii excesive a fluxurilor nominale in raport cu fluxurile economice (adica al autonomizarii excesive a economiei nominale in raport cu economia reala).

Astfel, a fost posibila aparitia asa-numitului bubble in zona fluxurilor nominale, care, nefiind sustinut nici in mod explicit, nici in mod implicit, de catre fluxurile reale, a explodat, generand recalibrarea tuturor variabilelor economice si financiare aferente;

b. in al doilea rand, este vorba despre o criza cu origine punctuala. Ea a aparut intr-o anumita parte a lumii (SUA) si in legatura cu o anumita zona a activitatii economice (creditele bancare);

c. in al treilea rand, este vorba despre o criza de tip ciclic. Ea urmeaza logica (cel putin asa cum cunoastem, pana acum, din teoriile ortodoxe dedicate ciclicitatii economice) aparitiei, dezvoltarii si declinului unui fenomen economic oarecare, de natura infrastructurala, care se constituie in ancora a necesitatii recalibrarii bruste a sistemului economic.

In context, as opina ca avem in fata o criza ancorata la logica evolutiei tandemului fluxuri nominale – fluxuri reale. Ori de cat ori se va actualiza aceasta logica, exista riscul actualizarii unei crize de acest tip;

d. in al patrulea rand, este vorba despre o criza structurala. Aceasta caracteristica rezulta din faptul ca nu numai anumite raporturi intre dinamica (si structura) fluxurilor nominale si dinamica (si structura) fluxurilor reale au putut constitui cauze ale declansarii crizei,
dar si anumite raporturi intre activitatea financiara reglementata si cea nereglementata s-au putut constitui in cauze potentiale ale crizei;
e. in al cincilea rand, este vorba despre o criza predictibila. Predictibilitatea crizei cu care ne confruntam rezulta, in mod logic, atat din caracterul ei structural cat si din caracterul ei ciclic;

f. in al saselea rand, este vorba despre o criza inerent globala. Globalitatea crizei nu este o globalitate de origine (am vazut ca, in acest sens, ea este neglobala, punctuala) ci o globalitate de evolutie, de dezvoltare. In conditiile in care globalitatea financiara a lumii (a fluxurilor financiare – atat fluxuri de contrapartida cat si fluxuri pur nominale) se afla pe primul loc al proceselor de globalizare, transmiterea, la scara mondiala, a crizei financiare si economice aparute punctual este doar o chestiune de timp si nu una de principiu.

Sugestii de strategie (inclusiv pentru Guvernul Romaniei)

Atributele actualei crize financiare si economice internationale, evocate mai sus, conduc, in mod necesar, la identificarea anumitor sugestii de gestionare a ei. Incercam sa identificam cateva asemenea sugestii:

a. intrucat este vorba despre o criza aparuta punctual si intrucat aceasta are un „destin” global (asa cum s-a sugerat mai sus), in mod logic apar fenomene de transmitere a crizei in restul lumii si anume pe „geodezicele” care descriu relatiile economice si financiare internationale. Cu cat intensitatea acestor relatii este mai mare si cu cat structura autonomizarii fluxurilor nominale in raport cu cele reale este mai asemanatoare (de exemplu, prin detinerea de asa-numite active financiare toxice), cu atat viteza si intensitatea transferarii crizei sunt mai mari;

- implicatie de politica economica: o prima reactie in strategia de gestionare a crizei ar fi reglarea (pentru ca obturarea nu este posibila si nici dezirabila) a canalelor de transmitere a crizei financiare si economice la nivelul granitei economice;

b. intrucat este vorba despre o criza originata in sfera financiara (in economia nominala), este de asteptat ca ea sa se transmita in economia reala, in baza interdependentelor cauzal-functionale dintre economia nominala si economia reala;

- implicatie de politica economica:
o a doua reactie in strategia de gestionare a crizei este reglarea (pentru ca obturarea nu este posibila si nici dezirabila) a canalelor de transmitere a crizei financiare in criza economica;

c. intrucat este vorba despre o criza structurala, „obiectivul” crizei este de reasezare a structurilor tensionate intr-o arhitectura netensionata. Mai precis, este vorba despre necesitatea mentinerii unui coeficient functional de multiplicare a valorii fluxurilor nominale in raport cu valoarea fluxurilor reale.

- implicatie de politica economica: o a treia reactie in strategia de gestionare a crizei este reproiectarea mecanismelor de supraveghere a riscurilor, de raportare si de asigurare/reasigurare in materia activelor financiar-bancare

d. intrucat orice criza (si aceasta nu face exceptie) constituie si un stimulent pentru inovatia sociala (manageriala, institutionala, comportamentala, tehnologica, financiara, instrumentala etc.) care sa conduca nu numai la iesirea rapida (si cat mai…ieftina) din criza dar si sa previna sau sa limiteze riscul unor noi crize, este de dorit identificarea cailor institutionale de castigare a cursei de iesire din criza. Suspendarea oportunitatilor, generata de impactul crizei, inceteaza pentru cel care vede primul „pamantul”;

- implicatie de politica economica:
o a patra reactie in strategia de gestionare a crizei este asigurarea finantarii costurilor de iesire rapida din criza. Aceasta finantare trebuie sa se faca cel putin pe baza urmatoarelor considerente:

Statul trebuie sa pompeze urgent, masiv si continuu lichiditate in sistemul economic (indeosebi in sistemul bancar), dar, atentie, nu este vorba despre o lichiditate efectiva ci despre una virtuala: statul trebuie sa restabileasca increderea (indeosebi pe circuitele de finantare bancara, cum este piata creditului interbancar), de exemplu, prin „productia” de garantari; o finantarea iesirii rapide din criza trebuie sa se faca prin imprumuturi guvernamentale pe termen lung (5 sau 10 ani), in scopul amanarii platii facturilor aferente imprumuturilor dupa iesirea din criza, deoarece, pe termen lung exista intotdeauna si solutii si resurse, acestea lipsesc doar pe
termen scurt;

e. intrucat actuala criza financiara si economica (atat prin efectul ei material cat si, mai ales, prin efectul ei psihologic12) afecteaza intreaga economie si societate („promitand” schimbari de mentalitate si chiar de cultura economica), solutiile de politica economica trebuie sa aiba, de asemenea, in vedere, ansamblul societal si, in acelasi timp, sa vizeze termenul mediu si, mai ales, termenul lung;

- implicatie de politica economica: o a cincea reactie in strategia de gestionare a crizei este reducerea maxim posibila a caracterului contractual (de negociere) a strategiilor de baza pe care guvernul le implementeaza pentru iesirea din criza sau/si pentru limitarea efectelor negative ale crizei; aceasta inseamna integrarea, dintr-o perspectiva nationala si pe termen mediu si lung, a propunerilor, recomandarilor si
sustinerilor care vin din partea partenerilor sociali si care, prin forta lucrurilor, sunt sectoriale, punctuale si deseori abordate pe termen scurt.


Setari Cookie-uri