Am ascultat ieri la un post de radio o interventie naucitoare a unui fost ministru de Finante care tuna si fulgera impotriva acordului pe care Romania e pe cale sa-l semneze cu FMI. Principalul argument era ca de fapt nu ne trebuie un astfel de acord, pentru ca nu avem nevoie de banii aia. Urmatorul argument era insa zdrobitor. Desi nu ne trebuie, daca ii luam nu-i mai putem returna! Mai mult decat atat, motivul pentru care luam banii, spunea distinsul invitat, este ca sa platim oalele sparte de altii si sa rambursam datoriile pe care firmele multi-nationale le-au facut catre firmele lor mama, iar acum nu mai pot sau nu mai vor sa le ramburseze.
Invitatul nu explica prin ce metode banii luati de Guvernul Romaniei de la FMI ajung sa ramburseze datorii ale vreunei firme private sau cum se poate sa nu putem rambursa un imprumut de care oricum nu avem nevoie.
Una peste alta, am auzit multe astfel de aberatii despre mult discutatul acord cu FMI in ultimele zile. Ele sunt nu doar neprofesionale, ci, de-a dreptul, iresponsabile. Opinia publica romaneasca, si asa foarte putin educata in hatisurile fenomenului economic, va tinde sa se ambaleze si mai mult si sa ia de bune astfel de aberatii, cu inversunarea prapastioasa cu care noi, romanii, ne hranim cu vesti proaste. Iar asta nu va face decat sa amplifice riscul deja mare de instabilitate sociala la care suntem expusi.
Eu, unul cred ca ne trebuie un acord cu FMI si, pentru ca nu sunt macro-economist, am sa las argumentatia economica altora si am sa propun una sociala. Romanii sunt un popor caruia ii place sa se hraneasca cu iluzii. Prin mintea noastra trece un fir rosu care separa net statul care ia de statul care da. Cel care ia trebuie sa ia cat mai putin, iar cel are da sa dea cat mai mult. Punct. Nu vrem sa vedem nici o legatura intre cele doua. Asa am ajuns sa cerem pensii egale cu 45% din salarii, desi contributiile la fondul de pensii sunt sub 40% si exista mai multi pensionari decat salariati. Asa am ajuns sa legiferam, nici mai mult, nici mai putin, cresteri de salariu de 50% in sectorul public in plina furtuna economica mondiala sau sa permitem scutirea de plata TVA pentru sectorul care a profitat cel mai mult de pe urma cresterii economice, sectorul imobiliar. Pur si simplu nu ne putem abtine si nu putem sa privim niciodata realitatea in fata.
Din pacate, realitatea trista e ca noi nu ne putem guverna pe noi insine. Avem nevoie mereu de cate un vizir de la Inalta Poarta care sa ne traga de maneca si sa ne aduca inapoi pe drumul cel bun. Degeaba tipa Tariceanu ca legea salarizarii profesorilor pune tara in genunchi, degeaba avertiza Basescu ca fondul de pensii e in stare de faliment. Tentatia politica de a manipula aplecarea noastra catre a ignora vestile rele si a cere absurdul sub stindardul national “nu stiu, nenica, sa se descurce!” a fost mereu mai mare si ne-a adus aici.
Acum avem nevoie de Inalta Poarta, sa ne bage mintile in cap. Avem nevoie de niste economisti reci si fara partizanat politic care sa ne spuna ca imparatul e gol si ca daca nu ne scuturam odata o sa dam de dracul. E o supapa de salvare si pentru politicieni care pot descarca propria lor ticalosie in carca FMI, asa cum au mai facut-o. Pentru ca, asa cum spunea un politician european intr-o fraza devenita celebra, “toata lumea stie ce e de facut, ce nu stim e cum sa mai fim alesi dupa ce facem”. Ei bine, FMI e o solutie care impaca acum pe toata lumea. Nu degeaba e prima oara cand aceasta coalitie fragila s-a pus de acord!
Invitatul nu explica prin ce metode banii luati de Guvernul Romaniei de la FMI ajung sa ramburseze datorii ale vreunei firme private sau cum se poate sa nu putem rambursa un imprumut de care oricum nu avem nevoie.
Una peste alta, am auzit multe astfel de aberatii despre mult discutatul acord cu FMI in ultimele zile. Ele sunt nu doar neprofesionale, ci, de-a dreptul, iresponsabile. Opinia publica romaneasca, si asa foarte putin educata in hatisurile fenomenului economic, va tinde sa se ambaleze si mai mult si sa ia de bune astfel de aberatii, cu inversunarea prapastioasa cu care noi, romanii, ne hranim cu vesti proaste. Iar asta nu va face decat sa amplifice riscul deja mare de instabilitate sociala la care suntem expusi.
Eu, unul cred ca ne trebuie un acord cu FMI si, pentru ca nu sunt macro-economist, am sa las argumentatia economica altora si am sa propun una sociala. Romanii sunt un popor caruia ii place sa se hraneasca cu iluzii. Prin mintea noastra trece un fir rosu care separa net statul care ia de statul care da. Cel care ia trebuie sa ia cat mai putin, iar cel are da sa dea cat mai mult. Punct. Nu vrem sa vedem nici o legatura intre cele doua. Asa am ajuns sa cerem pensii egale cu 45% din salarii, desi contributiile la fondul de pensii sunt sub 40% si exista mai multi pensionari decat salariati. Asa am ajuns sa legiferam, nici mai mult, nici mai putin, cresteri de salariu de 50% in sectorul public in plina furtuna economica mondiala sau sa permitem scutirea de plata TVA pentru sectorul care a profitat cel mai mult de pe urma cresterii economice, sectorul imobiliar. Pur si simplu nu ne putem abtine si nu putem sa privim niciodata realitatea in fata.
Din pacate, realitatea trista e ca noi nu ne putem guverna pe noi insine. Avem nevoie mereu de cate un vizir de la Inalta Poarta care sa ne traga de maneca si sa ne aduca inapoi pe drumul cel bun. Degeaba tipa Tariceanu ca legea salarizarii profesorilor pune tara in genunchi, degeaba avertiza Basescu ca fondul de pensii e in stare de faliment. Tentatia politica de a manipula aplecarea noastra catre a ignora vestile rele si a cere absurdul sub stindardul national “nu stiu, nenica, sa se descurce!” a fost mereu mai mare si ne-a adus aici.
Acum avem nevoie de Inalta Poarta, sa ne bage mintile in cap. Avem nevoie de niste economisti reci si fara partizanat politic care sa ne spuna ca imparatul e gol si ca daca nu ne scuturam odata o sa dam de dracul. E o supapa de salvare si pentru politicieni care pot descarca propria lor ticalosie in carca FMI, asa cum au mai facut-o. Pentru ca, asa cum spunea un politician european intr-o fraza devenita celebra, “toata lumea stie ce e de facut, ce nu stim e cum sa mai fim alesi dupa ce facem”. Ei bine, FMI e o solutie care impaca acum pe toata lumea. Nu degeaba e prima oara cand aceasta coalitie fragila s-a pus de acord!
