Luam cel mai simplu exemplu si ne imaginam un taran care a cultivat toata viata lui rosii. Intr-o regiune cu sol fertil, rosiile lui ajungeau pana in marele oras, unde la piata erau foarte apreciate. Astfel, taranul ajunsese sa puna numai rosii in gradina lui, iar apoi sa angajeze cativa zilieri care sa il ajute sa creasca recolta, si in cele din urma a crescut pretul la kilogramul de rosii la nivel de trufe. Doar era cerere!
Problema a survenit cand, dintr-o data, climatul s-a schimbat: o luna intreaga a plouat, mai puternic sau mai mocaneste, apoi a inceput sa ninga, a plouat iar si iar desi primavara era la inceput. Ceva se intamplase si toate planurile taranului sarisera in aer.
Nu mai stia ce se poate cultiva si mai ales ce ar putea creste pe ploaie si zapada. Ce fel de plante sa aleaga, ce ar trebui sa stie despre ele si ingrasamintele necesare? Toate planurile lui pe urmatorii cinci ani sarisera in aer, venise criza.
Pornind de la acest exemplu, ne intrebam cum ramane cu planificarea strategica? Cea pe cinci ani sau mai mult?
Ceea ce este important si poate nu am facut-o niciodata serios in ultimii ani este sa ne intrebam de ce se intampla ceea ce se intampla cu companiile noastre, sa vedem daca in afara de ploaie si ninsoare mai este si altceva in curtea noastra. Ceva ce ne-a condus la a nu mai intelege exact ce se intampla si la a ne pune problema de a abandona “proiectele pentru sura cea noua” sau de a renunta la cei 3-4 zilieri care ne ajutau sa culegem rosiile atat de profitabile.
A intelege ce se intampla in companiile noastre in aceste zile si cum vad oamenii posibilitatea de a fi mai buni decat competitia, a ramane in piata si a evita efectul de ciocan al unui mediu economic paralizat de teama unei crize si de speranta (probabil desarta) ca lucrurile sunt doar o chestiune de moment... ei bine a intelege aceste lucruri este nu numai valabil, este o cerinta!
Cosmarul fiecarui director general in aceste zile si al fiecarui manager de vanzari este sa auda ca inca unul dintre clientii sai amana un proiect, o achizitie de produse sau servicii, cere o amanare la plata sau pur si simplu refuza sa continue un contract agreat cu multa deschidere anul trecut prin vara.
Prin evaluare atenta, benchmarking (stabilirea unui referential relevant) fie in industrie, fie fata de companii cu grade ridicate de aliniere a performantelor cu asteptarile angajatilor, pentru a vedea unde este o companie, unde ar dori sa fie si cum sa ajunga acolo. Este mai important ca niciodata ca un Director general sa se uite IN companie, la cei ce trebuie in aceasta perioada sa schimbe rutine de lucru, atitudini, sa fie mai coezivi ca echipa, mai deschisi, sa consolideze incerederea pietei in compania lor.
Ce i-am fi recomandat taranului nostru? Planificarea strategica ar fi insemnat ca in loc sa astepti sa se schimbe iar clima, taranul ar putea sa se gandeasca sa isi faca o sera sau...o asigurare.
Sera, investitia in consolidarea firmei tale va proteja ceva ce se cere dar la o anumita calitate: cultiva rosiile fara sa mai astepti clima propice, adapteaza procesele la noile cerinte si conditii.
Asigurarea ti-o dau oamenii tai, cei care cunosc pericolele din piata, cei care cunosc concurenta, cei care pot raspunde direct la intrebarea ce vor, de fapt, clientii de la noi? Cheia este sa ii intrebi si sa intelegi gradul de aliniere dintre cerintele tale ca manager si perceptiile lor: credeti ca vad toti ca fiind la fel de important sa faca toate eforturile?
Orice problema are rezolvarea ei si are minimum trei solutii, trebuie doar sa ne gandim la ele. In concluzie, atunci cand organizatia ta va intelege unde este compania ACUM, unde ar vrea SA FIE, si cum sa AJUNGA acolo, veti fi echipati pentru a pregati angajatii sa fie aliniati cu cerintele clientilor si sa ramana pe linia de plutire pe orice fel de furtuna.
Problema a survenit cand, dintr-o data, climatul s-a schimbat: o luna intreaga a plouat, mai puternic sau mai mocaneste, apoi a inceput sa ninga, a plouat iar si iar desi primavara era la inceput. Ceva se intamplase si toate planurile taranului sarisera in aer.
Nu mai stia ce se poate cultiva si mai ales ce ar putea creste pe ploaie si zapada. Ce fel de plante sa aleaga, ce ar trebui sa stie despre ele si ingrasamintele necesare? Toate planurile lui pe urmatorii cinci ani sarisera in aer, venise criza.
Pornind de la acest exemplu, ne intrebam cum ramane cu planificarea strategica? Cea pe cinci ani sau mai mult?
Ceea ce este important si poate nu am facut-o niciodata serios in ultimii ani este sa ne intrebam de ce se intampla ceea ce se intampla cu companiile noastre, sa vedem daca in afara de ploaie si ninsoare mai este si altceva in curtea noastra. Ceva ce ne-a condus la a nu mai intelege exact ce se intampla si la a ne pune problema de a abandona “proiectele pentru sura cea noua” sau de a renunta la cei 3-4 zilieri care ne ajutau sa culegem rosiile atat de profitabile.
A intelege ce se intampla in companiile noastre in aceste zile si cum vad oamenii posibilitatea de a fi mai buni decat competitia, a ramane in piata si a evita efectul de ciocan al unui mediu economic paralizat de teama unei crize si de speranta (probabil desarta) ca lucrurile sunt doar o chestiune de moment... ei bine a intelege aceste lucruri este nu numai valabil, este o cerinta!
Cosmarul fiecarui director general in aceste zile si al fiecarui manager de vanzari este sa auda ca inca unul dintre clientii sai amana un proiect, o achizitie de produse sau servicii, cere o amanare la plata sau pur si simplu refuza sa continue un contract agreat cu multa deschidere anul trecut prin vara.
Prin evaluare atenta, benchmarking (stabilirea unui referential relevant) fie in industrie, fie fata de companii cu grade ridicate de aliniere a performantelor cu asteptarile angajatilor, pentru a vedea unde este o companie, unde ar dori sa fie si cum sa ajunga acolo. Este mai important ca niciodata ca un Director general sa se uite IN companie, la cei ce trebuie in aceasta perioada sa schimbe rutine de lucru, atitudini, sa fie mai coezivi ca echipa, mai deschisi, sa consolideze incerederea pietei in compania lor.
Ce i-am fi recomandat taranului nostru? Planificarea strategica ar fi insemnat ca in loc sa astepti sa se schimbe iar clima, taranul ar putea sa se gandeasca sa isi faca o sera sau...o asigurare.
Sera, investitia in consolidarea firmei tale va proteja ceva ce se cere dar la o anumita calitate: cultiva rosiile fara sa mai astepti clima propice, adapteaza procesele la noile cerinte si conditii.
Asigurarea ti-o dau oamenii tai, cei care cunosc pericolele din piata, cei care cunosc concurenta, cei care pot raspunde direct la intrebarea ce vor, de fapt, clientii de la noi? Cheia este sa ii intrebi si sa intelegi gradul de aliniere dintre cerintele tale ca manager si perceptiile lor: credeti ca vad toti ca fiind la fel de important sa faca toate eforturile?
Orice problema are rezolvarea ei si are minimum trei solutii, trebuie doar sa ne gandim la ele. In concluzie, atunci cand organizatia ta va intelege unde este compania ACUM, unde ar vrea SA FIE, si cum sa AJUNGA acolo, veti fi echipati pentru a pregati angajatii sa fie aliniati cu cerintele clientilor si sa ramana pe linia de plutire pe orice fel de furtuna.
