Motivatia (sau lipsa ei) in perioada de criza

Intr-o discutie recenta avuta in propriul birou despre perioada de criza am dezbatut factorii motivationali si de igiena ai lui Maslow si Hertzberg, adaptati perioadei pe care o traim.

In momentul in care in mass media, stirile despre falimente, disponibilizari, scaderi ale veniturilor si pierderi abunda, siguranta locului de munca a urcat in top 3 in ierarhia gandurilor noastre. Aceasta foarte naturala nevoie de certitudine incepe sa se clatine (daca ati intrat pe site-urile de joburi in ultima perioada, probabil ati constatat o mare penurie). Iar pentru o pozitie considerata ‘buna’, numarul de cv-uri depuse este extrem de mare. De exemplu, pentru o pozitie de team leader intr-o multinationala, recent aparuta, numarul de cv-uri depuse a fost de aproape 2000).

In locul sigurantei, a aparut stresul pierderii locului de munca. In momentul in care nevoile primare, biologico-fiziologice si cele de securitate sunt amenintate, o parte dintre efectele usor de anticipat sunt randamentul scazut, productivitate mica, greseli mai dese.

Instinctele naturale, care pot sa se declanseze intr-o asemenea situatie sunt cele de protectie din cauza fricii, nesigurantei. Gandindu-ma la triunghiul dramatic al lui Karpamnn care imi permite sa inteleg foarte clar modul in care aleg sa ma pozitionez fata de interlocutorul meu in situatii stresante, constat ca pozitionarea in forta, dominanta, din rolul de persecutor imi poate aduce un castig pe termen scurt. Cu un ton ridicat si cateva imperative (de genul trebuie sa..) reusesc sa atrag pe moment o aparenta adeziune a celuilalt la punctul meu de vedere.

Pe de alta parte, o invinuire chiar si tacita a celuilalt pana la lipsa de reactie si abandonarea propriului punct de vedere in favoarea altei pareri, chiar daca nu-mi convine, ma pozitioneaza in rolul de victima. .Alegerea constienta este a fiecaruia dintre cei implicati in proces si poate sa ne pozitioneze intr-o situatie sau alta (persecutor sau victima) - atat in relatiile personale, cat si in relatiile de business (expresia “clientul nostru, stapanul nostru” pare mult mai actuala acum decat anul trecut).

Atunci, cum aleg sa reactionez in relatia cu clientul meu intern sau extern, stiind ca e foarte posibil ca maine sa nu-l mai aud sau vad? Ce interes am sa ma indrept catre o situatie din care putem castiga amandoi?

Herzberg sustine ca rolul superiorului direct in conditii normale de piata are o mare importanta pentru ca factorii de igiena sa fie indepliniti iar subordonatul sa poata performa. In situatii de criza, rolul acestuia creste exponential, una din frustrarile angajatului fiind lipsa de informare si de suport din partea managerului direct.

Sa moara si capra vecinului
intervine si de data aceasta, implicarea subordonatului reducandu-se la cat mai putin, atat in proces, cat si in relatia cu clientul direct.

Efectele lipsei de interes pot fi multiple - de la insatisfactia de moment a clientului, pana la cel mai puternic mijloc de promovare negativa “word of mouth”. Cum afecteaza acest lucru nivelul personal? Negativul predomina de la atmosfera la locul nostru de munca, la scaderea numarului de clienti. Sporeste stresul lipsei de contracte si implicit se amplifica starea mea de incertitudine.

In acesta perioada de criza, cand instinctual, accentul individual cade pe nevoile individuale aflate pe primele doua trepte ale piramidei lui Maslow sau pe factorii de igiena, repozitionarea fata de celalalt - atentia acordata - necesita un efort si mai mare. Sansele de a pierde clientii cand ceea ce-si doresc acestia este un produs de calitate la un pret minim, eu oferindu-i doar pret pentru ca angajatii mei nu vad de ce s-ar pozitiona altfel, sunt foarte sus.

Rolul managementului, prin mesajele de comunicare interna pe care le transmite in functie de strategie, feedback direct de la angajati si din piata, poate sa stabileasca o stare de spirit prin care sa sustina trecerea la un nivel superior, individual. Consecinta poate fi orientarea catre castig pentru ambele parti implicate in proces, fie ca e vorba de relatia manager- subordonat sau subordonat – client.
Am vazut in ultimele luni atitudini schimbate in cazul celor care lureaza direct cu clientul- de la cei care lucreaza in benzinarii, pana la cei care detin chioscul de la coltul blocului.

Un punct de pornire pentru o companie poate fi schimbarea de paradigma – criza trece, caprele vecinului raman. Daca una a murit, nu mai poate ajunge in turma mea.

Ramane sa hotaresc ce aleg? Ma axez pe rezultatele imediate si doar pe acestea? Imi sunt oare suficiente? Aleg termenul mediu? Stiu toate efectele?




Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.