Continua sa fie o mare disputa pe tema garantarii randamentului fondurilor de pensii, cu indicele anual al inflatiei, pentru intreaga perioada de participare a investitorului la fondul de pensii privat obligatoriu. Mai mult, exista si o propunere legislativa in acest sens.
Atat personal, intr-un articol precedent, cat si ca membru al CFA Romania, asociatia internationala a analistilor financiari printr-un comunicat emis de asociatie, am explicat in termeni tehnici de ce aceasta incercare de impunere a unui randament minim garantat este gresita.
Cum insa beneficiarii acestei masuri sunt cetatenii Romaniei in general si nu analisti de investitii sau alti specialisti, am decis sa ma refer in acest articol la un singur argument din cele prezentate anterior. In plus, voi trata aceasta problema foarte simplu, cu o paralela care mi se pare mai mult decat relevanta: regula golului de aur din fotbal.
Introdusa acum cativa ani in dorinta de a dinamiza meciul de fotbal intrat in prelungiri, initiativa a dovedit ca are efecte contrare celor sperate initial si ca atare, a fost abandonata. Intr-adevar, se observa ca in cazul meciurilor de fotbal eliminatorii, unde rezultatul final nu putea fi decat calificarea uneia dintre combatante, cele doua echipe deveneau mai interesate de faza de aparare (sa nu primeasca gol) decat de atac in reprizele de prelungiri (daca se ajungea in aceasta faza a meciului de fotbal).
Acest comportament pare ciudat la prima vedere, tinand cont de faptul ca oricum nu se pot califica ambele echipe, deci prelungirea rezultatului de egalitate nu avantaja niciuna dintre parti. Oricum, rezultatul final in caz de egalitate era stabilit prin celebrele lovituri de departajare, despre care de multe ori se spune ca sunt o loterie... De aceea, forurile internationale de fotbal au decis introducerea regulii "golului de aur" (cu varianta "golului de argint" care a avut rezultate similare), prin care se spera ca cele doua echipe vor renunta la o tatonare apatica timp de doua reprize a cate 15 minute si vor incerca sa inscrie cat mai repede. Deci, se dorea dinamizarea jocului, pentru beneficiul spectatorilor (mai multe faze de poarta) dar si al jucatorilor (scurtarea timpului de joc).
Efectul introducerii masurii a fost insa contrar dorintei initiale: s-a observat ca, sub presiunea riscului de a pierde meciul din cauza unui gol primit in reprizele de prelungiri si al carui impact nu mai poate fi contracarat, echipele au devenit si mai defensive! Asadar, regula golului de aur a fost perceputa ca o constrangere in planurile de joc ale echipelor, iar nu ca un impuls. In acest mod, spectacolul sportiv a avut de pierdut pe fondul scaderii potentialului celor doua echipe de a inscrie goluri (principalul lor obiectiv fiind sa se apere cat mai precis), motiv pentru care s-a si renuntat la aceasta regula in cele din urma.
In mod similar, regula garantarii unui randament egal cu inflatia devine o constrangere cu efecte negative pentru administratorii de fond, in loc sa ii 'motiveze' pe acestia sa asigure un randament superior. Din cauza presiunii de a obtine un anumit randament "garantat", administratorii de fond vor pierde din libertatea lor (oricum limitata prin lege la anumite instrumente si limite prudentiale) de a investi in unele instrumente financiare, care in timp aduc un randament mai ridicat, la fel cum fotbalistii vor evita sa atace la intregul potential, de teama sa nu ramana "descoperiti" in aparare atunci cand se aplica regula golului de aur.
Putem spune, in termeni economici, ca riscul de a nu indeplini obiectivul stabilit limiteaza pontialul de a obtine un randament (profit) superior. Cu alte cuvinte, datorita perceptiei unui risc mai ridicat, in cele din urma se va obtine un profit mai mic decat in cazul in care nu ar fi existat constrangerea initiala.
Atat personal, intr-un articol precedent, cat si ca membru al CFA Romania, asociatia internationala a analistilor financiari printr-un comunicat emis de asociatie, am explicat in termeni tehnici de ce aceasta incercare de impunere a unui randament minim garantat este gresita.
Cum insa beneficiarii acestei masuri sunt cetatenii Romaniei in general si nu analisti de investitii sau alti specialisti, am decis sa ma refer in acest articol la un singur argument din cele prezentate anterior. In plus, voi trata aceasta problema foarte simplu, cu o paralela care mi se pare mai mult decat relevanta: regula golului de aur din fotbal.
Introdusa acum cativa ani in dorinta de a dinamiza meciul de fotbal intrat in prelungiri, initiativa a dovedit ca are efecte contrare celor sperate initial si ca atare, a fost abandonata. Intr-adevar, se observa ca in cazul meciurilor de fotbal eliminatorii, unde rezultatul final nu putea fi decat calificarea uneia dintre combatante, cele doua echipe deveneau mai interesate de faza de aparare (sa nu primeasca gol) decat de atac in reprizele de prelungiri (daca se ajungea in aceasta faza a meciului de fotbal).
Acest comportament pare ciudat la prima vedere, tinand cont de faptul ca oricum nu se pot califica ambele echipe, deci prelungirea rezultatului de egalitate nu avantaja niciuna dintre parti. Oricum, rezultatul final in caz de egalitate era stabilit prin celebrele lovituri de departajare, despre care de multe ori se spune ca sunt o loterie... De aceea, forurile internationale de fotbal au decis introducerea regulii "golului de aur" (cu varianta "golului de argint" care a avut rezultate similare), prin care se spera ca cele doua echipe vor renunta la o tatonare apatica timp de doua reprize a cate 15 minute si vor incerca sa inscrie cat mai repede. Deci, se dorea dinamizarea jocului, pentru beneficiul spectatorilor (mai multe faze de poarta) dar si al jucatorilor (scurtarea timpului de joc).
Efectul introducerii masurii a fost insa contrar dorintei initiale: s-a observat ca, sub presiunea riscului de a pierde meciul din cauza unui gol primit in reprizele de prelungiri si al carui impact nu mai poate fi contracarat, echipele au devenit si mai defensive! Asadar, regula golului de aur a fost perceputa ca o constrangere in planurile de joc ale echipelor, iar nu ca un impuls. In acest mod, spectacolul sportiv a avut de pierdut pe fondul scaderii potentialului celor doua echipe de a inscrie goluri (principalul lor obiectiv fiind sa se apere cat mai precis), motiv pentru care s-a si renuntat la aceasta regula in cele din urma.
In mod similar, regula garantarii unui randament egal cu inflatia devine o constrangere cu efecte negative pentru administratorii de fond, in loc sa ii 'motiveze' pe acestia sa asigure un randament superior. Din cauza presiunii de a obtine un anumit randament "garantat", administratorii de fond vor pierde din libertatea lor (oricum limitata prin lege la anumite instrumente si limite prudentiale) de a investi in unele instrumente financiare, care in timp aduc un randament mai ridicat, la fel cum fotbalistii vor evita sa atace la intregul potential, de teama sa nu ramana "descoperiti" in aparare atunci cand se aplica regula golului de aur.
Putem spune, in termeni economici, ca riscul de a nu indeplini obiectivul stabilit limiteaza pontialul de a obtine un randament (profit) superior. Cu alte cuvinte, datorita perceptiei unui risc mai ridicat, in cele din urma se va obtine un profit mai mic decat in cazul in care nu ar fi existat constrangerea initiala.
