CAPSUNARIA SALVEAZA ROMANIA

Fiecare tara exporta ce are mai bun. Germania exporta masini si echipamente, Japonia tehnologie, China invadeaza lumea cu ace-brice la preturi ridicole. America exporta avioane, Rusia gaz si arme, tarile arabe isi vind unica resursa naturala, petrolul.

In absenta unui alt produs sau serviciu competitiv pe plan mondial, Romania exporta si ea ce poate: forta de munca ieftina si relativ calificata.

Nu e o tragedie si nu e o rusine. Ba mai mult, indraznesc sa afirm ca exportind forta de munca ieftina, sub forma mult si pe nedrept hulitilor “capsunari”, Romania a urcat o treapta pe dificila scara a competitivitatii economice, dupa ce doua generatii am exportat energie si resurse ieftine. Ce vreau sa spun cu asta: toata perioada comunista, puterea politica si-a batut joc de resursele acestei tari si de bunastarea poporului, exportind, mai ales catre CAER, fie petrol si mincare la preturi derizorii, fie produse industriale prelucrate primar -otel, piei, aluminiu, etc- la care inputul energetic era decretat astfel incit faimoasa “eficienta a exportului” sa iasa macar pe hirtie. Cind n-a mai putut iesi nici pe hirtie, s-a ordonat -la mijlocul anilor “80- renuntarea la acest concept, deci un produs care te costa sa zicem 1 dolar, trebuia exportat la orice pret, chiar la 1 cent: profitabilitatea si eficienta devenisera cuvinte interzise.

Din pacate, incompetenta gvernamentala post-decembrista si lipsa curajului deciziei politice corecte au prelungit aceasta iluzie a competitivitatii exportului romanesc inca vreo zece ani, cit timp pretul energiei a fost tinut la niveluri nerealiste. Toti acesti ani Romania a exportat de fapt energie ieftina pe care -culmea idioteniei actului de guvernare- tara nu si-o putea permite.

Cam odata cu trecerea in noul mileniu, readus cu picioarele pe pamint de disparitia subventiei prin cursul de schimb si de regularizarea treptata a costurilor energetice, exportul romanesc a redescoperit fundamentele economice ale competitivitatii pe plan international. Romanii au realizat -unii cu uimire, altii cu rusine-, ca singurul produs de export la care am ramas competitivi este forta de munca.

Realitatea uneori picanta a sutelor de mii de romani care isi croiesc un drum in Occident, muncind din greu, lasindu-si copiii cu parintii sau cu rudele, mai facind si prostii din cind in cind, este un dat economic cu implicatii profunde asupra Romaniei. Acesti oameni nu trebuie nici blamati, nici descurajati administrativ sa mearga acolo unde le e bine. Ubi bene, ibi patria, spuneau starmosii nostri latini -patria mea e acolo unde mi-e bine. Cita vreme aduc bani in tara si nu preseaza pe o piata a muncii oricum prea subtire, sa-i ajutam sa se integreze in Europa, oricum ei o fac inaintea noastra.

Mass media din Romania si oficialitatile par tentate sa scoata in evidenta exclusiv aspectele negative ale fenomenului capsunaresc: vezi Doamne isi lasa copiii pe mina fitecui, fura si cersesc prin Italia ori Spania, ne aglomereaza vamile in fiecare August, nu mai gasim femei de serviciu si zugravi sa ne facem treaba in Romania, cite si mai cite alte lucruri negative. Nu vreau sa fiu inteles gresit: implicatiile socio-economice ale unui asmenea fenomen care este deja de masa nu pot fi marunte. Datoria nostra este insa ca, la nivelul opiniei publice, se decidem daca plecarea romanilor la munca in strainatate e un fenomen pozitiv sau negativ. Eu spun ca e profund pozitiv si dau numai trei argumente.

Unu: banii adusi de capsunari echilibreaza de citiva ani bugetul si-asa prea cracanat al Romaniei; cu alte cuvinte, noi cei de acasa putem consuma ceva mai mult pentru ca acesti oameni aduc banii inapoi in tara, nu-i pitesc pe-acolo pe unde lucreaza.

In al doilea rind, ei se intorc in tara mai europeni, mai toleranti, mai deschisi la minte si, sa nu ne fie teama s-o spunem, mai bogati; ei si copiii lor vad acum altfel lumea, vor mai mult de la autoritati si de la clasa politica iar aceasta presiune latenta va avea efecte benefice, sint convins.

In fine, covirsitoarea majoritate a romanilor plecati creeaza o unda de simpatie pentru Romania pe-acolo pe unde se stabilesc. In toate iesirile mele in strainatate i-am intilnit peste tot in Europa: chelneri la Cortina d’Ampezzo sau la Roma, ingrijitoare de batrini, zidari, fierar-betonisti si chiar lautari. Lasati-ma cu obsesia asta ca totii romanii din vest sint ori hoti, ori cersetori, nu e adevarat! Avem si noi gunoaiele noastre, dar nicidecum mai multi decit alte natii. Si sa nu uitam un lucru extrem de important: romanii nu se constituie in bande teroriste ori de crima organizata, de aceea si sint in general bine primiti in Europa, chiar si in conservatoarea Mare Britanie.

Daca, in urma unei dezbateri publice care oricum se impune, vom ajunge cu totii la concluzia ca fenomenul la care asistam e pozitiv pentru societatea romanesca, decizia politica trebuie sa amorseze mecanismele de facilitare. Nu spun sa ne dam peste cap ca sa-i ajutam pe capsunari, dar macar daca la venirea in tara n-ar mai fi tratati ca vitele la punctele de frontiera, ar fi un mare pas inainte.

.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.