Conceptul liderului charismatic e controversat. Pe de o parte, ideea ca liderii trebuie sa fie charismatici e luata drept buna, pe de alta, insa, ei sunt confundati cu vedete narcisiste, indragostiti de ei insisi, personalitati mai largi decat viata, cum spun englezii. Eu cred ca e mare nevoie de lideri charismatici, si de charisma in general. Si am sa explic de ce.
Am sa incep cu o remarca foarte buna a lui Gabriel Liiceanu. Noi, romanii, nu ar trebui sa folosim termenul de leadership, pentru ca avem unul romanesc mult mai adecvat, si anume conducere. Cuvantul vine de la latinescul con-ducere, a purta cu sine. E perfect. Daca admitem ca leadershipul este despre capacitatea de a atrage alti oameni, de a-i face sa te urmeze, atunci aceasta abilitate (sau talent, daca sunteti mai degraba de parerea ca este innascut, nu facut) are doua componente esentiale: o viziune atragatoare, credibila, despre viitor si capacitatea de a o comunica, de a o “vinde” celorlalti. Aceasta din urma capacitate nu e un atribut rational, pentru ca fenomenul de a atrage pe altii (sau de a fi atras, daca-l privim de pe cealalta parte) nu e unul rational ci pur emotional.
Din ratiuni care se pierd in negura preistoriei, ceea ce ne atrage la conducatori e capacitatea lor de a fi in acelasi timp si impreuna cu noi si in afara noastra, mai buni decat noi. Asta e platforma pe care se construieste atractia lor: o platforma de valori comune. Pe ea se ridica puterea de a ne face sa traim intens viziunea lor de viitor.
Acest talent are la baza povestirea. Iisus a fost un mare conducator nu pentru ca s-a priceput sa faca Power Point-uri bune si clare, cu bulete putine si citibile, in fonta de 24, ci pentru ca a spus niste memorabile povesti. Mantuitorul nu a raspuns niciodata direct, pe puncte, la obiect, KISS si SMART la o intrebare. Dimpotriva. A raspuns extensiv, dezlanat, usor ambiguu, cu talc si intelepciune, lasandu-ti povara propriei concluzii de cele mai multe ori. Le numim parabole si numim chiar (usor peiorativ) astfel de raspunsuri: “imi raspunzi in parabole”. In mod ciudat si contra-productiv, mediul de afaceri le considera o pierdere de timp. Un fiu de tamplar din Galileea a schimbat lumea cu ele. O fi ceva...
“Bine -veti spune- dar noi nu vrem sa schimbam lumea, ci doar sa vindem niste bere”. E, deci, importanta charisma la serviciu? Da, e, imens de importanta, din toate motivele de mai sus. Pentru ca aceasta calitate de con-ducere e imens de importanta in organizatiile moderne.
Motivul pentru care e importanta este ca esenta succesului in organizatiile de azi, Sfantul Graal, daca vreti, al conducerii oamenilor, este ceea ce noi numim “efortul discretionar”. Orice organizatie, macar pe jumatate decenta, stie deja sa obtina tot ce se poate obtine de la oameni prin mecansimul simplu (chiar simplist) al batului si al morcovului. Nu mai e nici un secret aici, nici o reusita si nici un diferentiator.
Problema e ca mecanismele coercitive duc la rezultate minimale, adica, in cel mai bun caz, la cele programate, care prin definitie nu pot fi decat mediocre. (Nu poti obtine altceva decat rezultate mediocre cu un sistem bazat pe represiune, pentru ca el trebuie sa permita existenta oamenilor normali. Daca nu incurajezi si performanta lor, atunci toti devin demotivati si nu mai obtii nimic. Sistemul, deci, e programat sa incurajeze media, mediocritatea). In plus, un astfel de sistem obtine in cel mai bun caz rezultatele pentru care e programat (sau, de regula, o fractie a lor).
Problema e ca, in lumea moderna, capacitatea unei entitati reduse numeric si departe de realitate, aflata la varf, de a intelege si decoda semnalele venite din realitatea din teren, de a analiza implicatiile lor si apoi de a proiecta si a desfasura o strategie potrivita e mult mai mica decat viteza cu care aceeasi realitate se schimba. Ca atare o organizatie condusa coercitiv va suferi in lumea de azi de sindromul “too little, too late”. Nu in ultimul rand, coercitia inhiba creativitatea la fel ca si initiativa. De aici nevoia de con-ducatori care sa insufleteasca oamenii fara a-i constrange, care sa elibereze dar si sa alinieze energiile lor creatoare la un scop comun. Pe cale de consecinta, deci, si nevoia de charisma.
Pana acum zece, douazeci de ani se credea ca leadership-ul este necesar catorva conducatori de la varf. Restul se pot descurca foarte bine cu elementele clasice ale managementului: prevedere-planificare-comanda-coordonare-control. In organizatiile moderne, insa, in care angajamentul individual devine indispensabil, e nevoie de calitati de con-ducator la orice nivel, chiar de la nivelul de supervizori. Iar conducerea nu se poate dispensa de un oarecare nivel de charisma. Nu confundati insa, charisma cu vedetismul flamboaiant.
Charismaticii sunt iubiti si urmati. Vedetele sunt dispretuite si rejectate. Charisma nu e un fel de sarm frivol si cam flusturatic de filfizoni fara baza reala, asa cum pare sa fie inteleasa de multi oameni. Ea e calitatea de a fi aproape de cei din jur, de a empatiza cu emotiile lor si de a-i face sa rezoneze la mesajele tale. Oamenii charismatici sunt autentici, indrazneti, echilibrati, umani, calzi, provocatori, speciali. E o mare bucurie sa fii in preajma lor.
Adrian Stanciu, Managing Partner al Human Synergisics Romania, si Florin Furdui, Country Manager la Portland Trust, vor discuta in direct din redactia Wall-Street despre Lideri si carisma, maine, 20 noiembrie, intre orele 13-15 in cadrul Live Text.
Trimite intrebarile tale inca de astazi sau in timpul intalnirii in direct cu cei doi specialisti, prezenti in redactia Wall-Street.
Am sa incep cu o remarca foarte buna a lui Gabriel Liiceanu. Noi, romanii, nu ar trebui sa folosim termenul de leadership, pentru ca avem unul romanesc mult mai adecvat, si anume conducere. Cuvantul vine de la latinescul con-ducere, a purta cu sine. E perfect. Daca admitem ca leadershipul este despre capacitatea de a atrage alti oameni, de a-i face sa te urmeze, atunci aceasta abilitate (sau talent, daca sunteti mai degraba de parerea ca este innascut, nu facut) are doua componente esentiale: o viziune atragatoare, credibila, despre viitor si capacitatea de a o comunica, de a o “vinde” celorlalti. Aceasta din urma capacitate nu e un atribut rational, pentru ca fenomenul de a atrage pe altii (sau de a fi atras, daca-l privim de pe cealalta parte) nu e unul rational ci pur emotional.
Din ratiuni care se pierd in negura preistoriei, ceea ce ne atrage la conducatori e capacitatea lor de a fi in acelasi timp si impreuna cu noi si in afara noastra, mai buni decat noi. Asta e platforma pe care se construieste atractia lor: o platforma de valori comune. Pe ea se ridica puterea de a ne face sa traim intens viziunea lor de viitor.
Acest talent are la baza povestirea. Iisus a fost un mare conducator nu pentru ca s-a priceput sa faca Power Point-uri bune si clare, cu bulete putine si citibile, in fonta de 24, ci pentru ca a spus niste memorabile povesti. Mantuitorul nu a raspuns niciodata direct, pe puncte, la obiect, KISS si SMART la o intrebare. Dimpotriva. A raspuns extensiv, dezlanat, usor ambiguu, cu talc si intelepciune, lasandu-ti povara propriei concluzii de cele mai multe ori. Le numim parabole si numim chiar (usor peiorativ) astfel de raspunsuri: “imi raspunzi in parabole”. In mod ciudat si contra-productiv, mediul de afaceri le considera o pierdere de timp. Un fiu de tamplar din Galileea a schimbat lumea cu ele. O fi ceva...
“Bine -veti spune- dar noi nu vrem sa schimbam lumea, ci doar sa vindem niste bere”. E, deci, importanta charisma la serviciu? Da, e, imens de importanta, din toate motivele de mai sus. Pentru ca aceasta calitate de con-ducere e imens de importanta in organizatiile moderne.
Motivul pentru care e importanta este ca esenta succesului in organizatiile de azi, Sfantul Graal, daca vreti, al conducerii oamenilor, este ceea ce noi numim “efortul discretionar”. Orice organizatie, macar pe jumatate decenta, stie deja sa obtina tot ce se poate obtine de la oameni prin mecansimul simplu (chiar simplist) al batului si al morcovului. Nu mai e nici un secret aici, nici o reusita si nici un diferentiator.
Problema e ca mecanismele coercitive duc la rezultate minimale, adica, in cel mai bun caz, la cele programate, care prin definitie nu pot fi decat mediocre. (Nu poti obtine altceva decat rezultate mediocre cu un sistem bazat pe represiune, pentru ca el trebuie sa permita existenta oamenilor normali. Daca nu incurajezi si performanta lor, atunci toti devin demotivati si nu mai obtii nimic. Sistemul, deci, e programat sa incurajeze media, mediocritatea). In plus, un astfel de sistem obtine in cel mai bun caz rezultatele pentru care e programat (sau, de regula, o fractie a lor).
Problema e ca, in lumea moderna, capacitatea unei entitati reduse numeric si departe de realitate, aflata la varf, de a intelege si decoda semnalele venite din realitatea din teren, de a analiza implicatiile lor si apoi de a proiecta si a desfasura o strategie potrivita e mult mai mica decat viteza cu care aceeasi realitate se schimba. Ca atare o organizatie condusa coercitiv va suferi in lumea de azi de sindromul “too little, too late”. Nu in ultimul rand, coercitia inhiba creativitatea la fel ca si initiativa. De aici nevoia de con-ducatori care sa insufleteasca oamenii fara a-i constrange, care sa elibereze dar si sa alinieze energiile lor creatoare la un scop comun. Pe cale de consecinta, deci, si nevoia de charisma.
Pana acum zece, douazeci de ani se credea ca leadership-ul este necesar catorva conducatori de la varf. Restul se pot descurca foarte bine cu elementele clasice ale managementului: prevedere-planificare-comanda-coordonare-control. In organizatiile moderne, insa, in care angajamentul individual devine indispensabil, e nevoie de calitati de con-ducator la orice nivel, chiar de la nivelul de supervizori. Iar conducerea nu se poate dispensa de un oarecare nivel de charisma. Nu confundati insa, charisma cu vedetismul flamboaiant.
Charismaticii sunt iubiti si urmati. Vedetele sunt dispretuite si rejectate. Charisma nu e un fel de sarm frivol si cam flusturatic de filfizoni fara baza reala, asa cum pare sa fie inteleasa de multi oameni. Ea e calitatea de a fi aproape de cei din jur, de a empatiza cu emotiile lor si de a-i face sa rezoneze la mesajele tale. Oamenii charismatici sunt autentici, indrazneti, echilibrati, umani, calzi, provocatori, speciali. E o mare bucurie sa fii in preajma lor.
Adrian Stanciu, Managing Partner al Human Synergisics Romania, si Florin Furdui, Country Manager la Portland Trust, vor discuta in direct din redactia Wall-Street despre Lideri si carisma, maine, 20 noiembrie, intre orele 13-15 in cadrul Live Text.
Trimite intrebarile tale inca de astazi sau in timpul intalnirii in direct cu cei doi specialisti, prezenti in redactia Wall-Street.
