Raportul Insurance Banana Skins 2009 realizat de PricewaterhouseCoopers si Centrul de Studii pentru Inovatie Financiara evidentiaza faptul ca managerii de asigurari au devenit in ultimul an preocupati de riscurile legate de lipsa capitalului si de performantele investitiilor facute pe piata de capital.
S-a spus de multe ori ca lumea nu va mai fi la fel dupa actuala criza financiara globala, care a atins proportii nemaiintalnite de la Marea Depresiune a anilor 30 pana in prezent. In ceea ce priveste sectorul asigurarilor, raportul anual Banana Skins realizat de PricewaterhouseCoopers si Centrul de Studii pentru Inovatie Financiara din New York, Statele Unite (CSFI) sintetizeaza foarte bine felul in care noua conjunctura economica a modificat perceptia managerilor asupra riscurilor.
Daca in editia precedenta din 2007 a raportului Insurance Banana Skins managerii din domeniul asigurarilor erau preocupati in principal de asa-numitele „riscuri pure”, cum ar fi eventualele daune provocate de catastrofele naturale sau de modificarile climatice, editia din 2009 a Raportului Banana Skins Insurance arata o cu totul alta imagine.
Potrivit noului raport PwC si CSFI, performanta investitiilor si pietele de actiuni sunt principalele preocupari ale managerilor companiilor de asigurari. Primul risc demonstreaza un fapt implinit, si anume aparitia pierderilor din activitatea de investitii facuta de asiguratori. Reducerea profitabilitatii investitiilor a fost recunoscuta, in mod deosebit, de asiguratorii din Europa si America de Nord, fara a exista o diferenta de opinie intre asiguratorii de viata si non-viata. Al doilea risc indica faptul ca principalul activ care a produs pierderile mentionate mai sus, sau a creat starea de incertitudine extrema, sunt pietele de actiuni. Ca urmare a acestor evolutii de pe pietele globale de capital, unele societati, in spiritul bunei practici, au redus alocarea de capital pentru investitiile in actiuni, reducand volatilitatea ansamblului lor de investitii.
A treia “coaja de banana” recunoscuta de toti participantii la studiu, este lipsa capitalului. In absenta profitabilitatii investitiilor, a mentinerii sau cresterii volumului de afaceri din asigurari, grija asiguratorilor se indrepta spre asigurarea minima a nivelurilor de capital solicitat de autoritatile de reglementare. Fara exceptie, participantii la studiu din atat din America, cat si din Europa sau Asia, indiferent de categoriile de riscuri acoperite, au recunoscut importanta acestui risc.
Pe pozitia a patra in ierarhia riscurilor se afla scaderea activitatii economice, o tendinta care a avut un impact negativ asupra industriei asigurarilor. Mai mult, societatile de asigurari din America de Nord, mai afectate de recesiune, au indicat scaderea activitatii economice ca fiind al doilea cel mai mare risc cu care se confrunta. Consecintele comportamentale ale clientilor determinate de scaderea activitatilor economice s-ar putea indrepta spre reducerea numarului de reinnoiri ale politelor, cresterea numarului de solicitari de daune sau reducerea valori medii a politelor de asigurare. Pentru pastrarea clientilor, participantii la studiu au anticipat o posibila “competitie neloiala” intre asiguratori pe baza unor reduceri nejustificate a primelor din asigurari, o practica orientata spre obtinerea unor castiguri imediate sau pe termen scurt, in detrimentul gestionarii unei relatii profitabile pe termen lung.
Pe locul al saselea, in urcare de la locul paisprezece in 2007, se afla tehnicile de gestiune a riscurilor. Acum asiguratorii sunt direct implicati, cu volume foarte mari, in gestiunea unor portofolii de investitii in instrumente financiare foarte complexe, de exemplu instrumentele financiare derivate bazate pe produse de creditare. Parerile participantilor au fost impartite, de la simpla observatie ca asiguratorii s-au indepartat din ce in ce mai mult fata de activitatile de lor de baza, pana la observatia foarte grava referitoare la necunoasterea instrumentelor financiare in care s-a investit! Urmand acest fir logic, complexitatea instrumentelor financiare a fost identificata ca fiind al optulea risc, in ordinea importantei acestora.
Asiguratorii si-au indreptat atentia si spre siguranta pe care o au in companiile de reasigurare, cotand acest risc pe locul al saptelea. Actiunea concertata a absentei lichiditatii la nivelul societatilor de reasigurare impreuna cu cresterea riscului de contrapartida la nivelul societatilor de asigurare poate aduce efecte negative asupra societatilor de reasigurare. Multi participanti au sesizat un fenomen nou in randul reasiguratorilor: capital disponibil din partea persoanelor fizice sau a fondurilor de investitii. Aceste doua noi tipologii de actionariat, au un comportament care nu a mai fost testat in conditii de criza ale societatilor de reasigurare.
Participantii la acest studiu au raspuns si la intrebarea incomoda referitoare la nivelul de pregatire al societatilor de asigurari pentru a putea depasi riscurile curente mentinerii activitatilor in perioada acestor conditii economice extreme. Aparent numai 4% dintre intervievati ar fi capabili sa gestioneze “bine” aceste riscuri fata de 21% in 2007. 11% ar fi capabili sa gestioneze aceste riscuri intr-un mod “slab”. Restul participantilor au oferit un raspuns neutru, si este foarte posibil ca evolutia pietelor fata de 2007, sa fi fost mult mai rapida decat viteza cu care societatile de asigurari si-au dezvoltat propriile mijloace de aparare.
Studiul Insurance Banana Skins 2009 a fost efectuat pe un esantion de 403 manageri de societati de asigurare din 39 de tari. Acestia si-au exprimat opinia asupra principalelor riscuri anticipate pe o perioada de 2-3 ani, a clasificarii acestora dupa severitate si probabilitatea de aparitie, precum si asupra gradului de pregatire a societatilor de asigurari pentru depasirea acestor bariere. Principalele riscuri din asigurari au fost asimilate unor “coji de banana”, pe care se poate “aluneca” foarte usor, mai ales in conditii dificile extreme ale mediului economic. Studiul s-a desfasurat in perioada noiembrie - decembrie 2008, atunci cand criza financiara era la apogeu.
Esantionul de participanti la acest studiu cuprinde societati de asigurari de viata (28%), societati de asigurare non-viata (30%), brokeri si intermediari (8%), precum si alte categorii de participanti la piata asigurarilor. In mod deosebit, participantii la acest studiu au fost societati europene.
Privind la rezultatele studiului 2007, constatam ca “riscurile pure” ce fac obiectul activitatilor de asigurare si reasigurare nu mai reprezinta principalele riscuri. In prezent, prima grija a asiguratorilor se indreapta spre activul bilanturilor, de unde acestia asteapta ca profitabilitatea investitiilor pe care le-au facut, sa ii ajute sa isi respecte obligatiile asumate. Tot de aici deriva si ingrijorarea acestora privind reducerea profitabilitatii investitiilor din cauza inrautatirii mediului economic, a implicarii politicului in economie sau a excesului de reglementare.
In mod inerent, disponibilitatea capitalurilor, mai ales a celor provenite de la actionarii societatilor de asigurari, este cea de a doua preocupare. Mai mult capital inseamna desfasurarea in conditii mai sigure a activitatilor de asigurari, trebuind subliniata alegerea pe care Europa a facut-o, de a reglementa adecvarea capitalului, in scopul reducerii riscurilor desfasurarii afacerilor in asigurari. Intrebarile care se pun in acest caz sunt daca societatile vor obtine aceste capitaluri sau, in cazul in care acest lucru nu se intampla, daca statele vor interveni.
S-a spus de multe ori ca lumea nu va mai fi la fel dupa actuala criza financiara globala, care a atins proportii nemaiintalnite de la Marea Depresiune a anilor 30 pana in prezent. In ceea ce priveste sectorul asigurarilor, raportul anual Banana Skins realizat de PricewaterhouseCoopers si Centrul de Studii pentru Inovatie Financiara din New York, Statele Unite (CSFI) sintetizeaza foarte bine felul in care noua conjunctura economica a modificat perceptia managerilor asupra riscurilor.
Daca in editia precedenta din 2007 a raportului Insurance Banana Skins managerii din domeniul asigurarilor erau preocupati in principal de asa-numitele „riscuri pure”, cum ar fi eventualele daune provocate de catastrofele naturale sau de modificarile climatice, editia din 2009 a Raportului Banana Skins Insurance arata o cu totul alta imagine.
Potrivit noului raport PwC si CSFI, performanta investitiilor si pietele de actiuni sunt principalele preocupari ale managerilor companiilor de asigurari. Primul risc demonstreaza un fapt implinit, si anume aparitia pierderilor din activitatea de investitii facuta de asiguratori. Reducerea profitabilitatii investitiilor a fost recunoscuta, in mod deosebit, de asiguratorii din Europa si America de Nord, fara a exista o diferenta de opinie intre asiguratorii de viata si non-viata. Al doilea risc indica faptul ca principalul activ care a produs pierderile mentionate mai sus, sau a creat starea de incertitudine extrema, sunt pietele de actiuni. Ca urmare a acestor evolutii de pe pietele globale de capital, unele societati, in spiritul bunei practici, au redus alocarea de capital pentru investitiile in actiuni, reducand volatilitatea ansamblului lor de investitii.
A treia “coaja de banana” recunoscuta de toti participantii la studiu, este lipsa capitalului. In absenta profitabilitatii investitiilor, a mentinerii sau cresterii volumului de afaceri din asigurari, grija asiguratorilor se indrepta spre asigurarea minima a nivelurilor de capital solicitat de autoritatile de reglementare. Fara exceptie, participantii la studiu din atat din America, cat si din Europa sau Asia, indiferent de categoriile de riscuri acoperite, au recunoscut importanta acestui risc.
Pe pozitia a patra in ierarhia riscurilor se afla scaderea activitatii economice, o tendinta care a avut un impact negativ asupra industriei asigurarilor. Mai mult, societatile de asigurari din America de Nord, mai afectate de recesiune, au indicat scaderea activitatii economice ca fiind al doilea cel mai mare risc cu care se confrunta. Consecintele comportamentale ale clientilor determinate de scaderea activitatilor economice s-ar putea indrepta spre reducerea numarului de reinnoiri ale politelor, cresterea numarului de solicitari de daune sau reducerea valori medii a politelor de asigurare. Pentru pastrarea clientilor, participantii la studiu au anticipat o posibila “competitie neloiala” intre asiguratori pe baza unor reduceri nejustificate a primelor din asigurari, o practica orientata spre obtinerea unor castiguri imediate sau pe termen scurt, in detrimentul gestionarii unei relatii profitabile pe termen lung.
Pe locul al saselea, in urcare de la locul paisprezece in 2007, se afla tehnicile de gestiune a riscurilor. Acum asiguratorii sunt direct implicati, cu volume foarte mari, in gestiunea unor portofolii de investitii in instrumente financiare foarte complexe, de exemplu instrumentele financiare derivate bazate pe produse de creditare. Parerile participantilor au fost impartite, de la simpla observatie ca asiguratorii s-au indepartat din ce in ce mai mult fata de activitatile de lor de baza, pana la observatia foarte grava referitoare la necunoasterea instrumentelor financiare in care s-a investit! Urmand acest fir logic, complexitatea instrumentelor financiare a fost identificata ca fiind al optulea risc, in ordinea importantei acestora.
Asiguratorii si-au indreptat atentia si spre siguranta pe care o au in companiile de reasigurare, cotand acest risc pe locul al saptelea. Actiunea concertata a absentei lichiditatii la nivelul societatilor de reasigurare impreuna cu cresterea riscului de contrapartida la nivelul societatilor de asigurare poate aduce efecte negative asupra societatilor de reasigurare. Multi participanti au sesizat un fenomen nou in randul reasiguratorilor: capital disponibil din partea persoanelor fizice sau a fondurilor de investitii. Aceste doua noi tipologii de actionariat, au un comportament care nu a mai fost testat in conditii de criza ale societatilor de reasigurare.
Participantii la acest studiu au raspuns si la intrebarea incomoda referitoare la nivelul de pregatire al societatilor de asigurari pentru a putea depasi riscurile curente mentinerii activitatilor in perioada acestor conditii economice extreme. Aparent numai 4% dintre intervievati ar fi capabili sa gestioneze “bine” aceste riscuri fata de 21% in 2007. 11% ar fi capabili sa gestioneze aceste riscuri intr-un mod “slab”. Restul participantilor au oferit un raspuns neutru, si este foarte posibil ca evolutia pietelor fata de 2007, sa fi fost mult mai rapida decat viteza cu care societatile de asigurari si-au dezvoltat propriile mijloace de aparare.
Studiul Insurance Banana Skins 2009 a fost efectuat pe un esantion de 403 manageri de societati de asigurare din 39 de tari. Acestia si-au exprimat opinia asupra principalelor riscuri anticipate pe o perioada de 2-3 ani, a clasificarii acestora dupa severitate si probabilitatea de aparitie, precum si asupra gradului de pregatire a societatilor de asigurari pentru depasirea acestor bariere. Principalele riscuri din asigurari au fost asimilate unor “coji de banana”, pe care se poate “aluneca” foarte usor, mai ales in conditii dificile extreme ale mediului economic. Studiul s-a desfasurat in perioada noiembrie - decembrie 2008, atunci cand criza financiara era la apogeu.
Esantionul de participanti la acest studiu cuprinde societati de asigurari de viata (28%), societati de asigurare non-viata (30%), brokeri si intermediari (8%), precum si alte categorii de participanti la piata asigurarilor. In mod deosebit, participantii la acest studiu au fost societati europene.
Privind la rezultatele studiului 2007, constatam ca “riscurile pure” ce fac obiectul activitatilor de asigurare si reasigurare nu mai reprezinta principalele riscuri. In prezent, prima grija a asiguratorilor se indreapta spre activul bilanturilor, de unde acestia asteapta ca profitabilitatea investitiilor pe care le-au facut, sa ii ajute sa isi respecte obligatiile asumate. Tot de aici deriva si ingrijorarea acestora privind reducerea profitabilitatii investitiilor din cauza inrautatirii mediului economic, a implicarii politicului in economie sau a excesului de reglementare.
In mod inerent, disponibilitatea capitalurilor, mai ales a celor provenite de la actionarii societatilor de asigurari, este cea de a doua preocupare. Mai mult capital inseamna desfasurarea in conditii mai sigure a activitatilor de asigurari, trebuind subliniata alegerea pe care Europa a facut-o, de a reglementa adecvarea capitalului, in scopul reducerii riscurilor desfasurarii afacerilor in asigurari. Intrebarile care se pun in acest caz sunt daca societatile vor obtine aceste capitaluri sau, in cazul in care acest lucru nu se intampla, daca statele vor interveni.