Daca sanatate nu e, nimic nu e...

Sunt convinsa ca in Romania, criza economica ar fi putut la fel de bine surveni inca din 1990, caci in ceea ce priveste sanatatea, suntem intr-o criza permanenta de 20 de ani incoace.

Ceea ce este insa ingrijorator este faptul ca am atins cel mai de jos prag de performanta tocmai in plina criza financiara si politica.

Daca ar fi sa comparam sistemul de sanatate romanesc cu cel german sau olandez, constatam ca nevoile si drepturile cetatenilor sunt aceleasi peste tot in lume, insa diferenta semnificativa rezida in faptul ca sansa pe care o are fiecare cetatean in parte difera foarte tare in functie de tara in care traieste. Cetateanul german isi cunoaste foarte bine drepturile, iar societatea germana i-a pus la indemana de-a lungul istoriei multe instrumente de acoperire a nevoilor si l-a invatat sa le foloseasca.

In Romania insa, suntem prinsi in capcana supravietuirii, accesul la informatie este limitat, gradul de informare si educatie este scazut.

Oare ce stie astazi cetateanul roman despre asiguarile de sanatate? Stie ca sunt obligatorii pentru orice om cu salariu si ca in virtutea sumei platite lunar ca si contributie la fondul public de sanatate, trebuie sa primeasca inapoi orice servicii medicale necesare pentru restabilirea starii sale de sanatate, indiferent de situatie.

In teorie totul pare sa aiba cursul firesc, insa realitatea nu seamana nici pe departe cu teoria.

Asa cum aflam dintr-un recent studiu european, in septembrie 2009 Romania se poate mandri, cu ghilimelele de rigoare, cu cea mai proasta evaluare a sistemului public de sanatate de pana acum, in scadere cu 5 locuri fata de 2008, ajungand in acest moment pe locul 32 din 33 de tari europene.

In acelasi timp in Romania speranta medie de viata este pe penultimul loc din Europa, iar rata mortalitatii si morbiditatii sunt cu mult mai proaste decat ale celorlalte tari est europene : „avem o infrastructura medicala foarte slaba, doar trei spitale din Romania sunt conform standardelor europene, dupa cum a mentionat insusi ministrul Sanatatii Ion Bazac (pe atunci in functie); personalul medical este insuficient (doctorii si asistentele prefera sa munceasca in afara tarii in conditii profesionale superioare si pentru o mai buna remunerare); spitalele nu sunt conduse ca afaceri orientate catre clienti desi traiesc din banii acestora; numarul mic de contribuabili la sistemul de asigurari sociale, corelat cu numarul mare de beneficiari, conduce catre un raport de un contribuabil la trei consumatori, situatie in care fondurile sunt insuficiente pentru o prestatie medicala si o dezvoltare corespunzatoare a sistemului sanitar.

In acelasi timp, platile neoficiale, estimate de CE in 2008 la 300-400 milioane euro impovareaza populatia si conditioneaza accesul la servicii deja platite prin contributiile la asigurarile sociale; pachetul de baza este netransparent pentru public, nestructurat, nestandardizat din punct de vedere al preturilor si prea cuprinzator in ceea ce priveste serviciile medicale disponibile in unitatile medicale de stat si capacitatea bugetului de a suporta aceste servicii.

Raportul Societatii Academice Romane ne arata ca situatia este foarte grava, iar demersurile autoritatilor sunt slabe, netransparente, inconsecvente si haotice, unul dintre exemplele SAR fiind faptul ca, desi se confrunta cu cea mai acuta lipsa de fonduri, Ministerul Sanatatii nu a facut nici macar o incercare de atragere de fonduri europene, in ciuda faptului ca sunt disponibile, prin programele UE, categorii speciale pentru dezvoltarea sistemelor sanitare, considerate prioritare in Uniune.

Cu toate acerstea, cetateanul roman, pacientul roman are aceleasi nevoi ba chiar din ce in ce mai acute pentru ca traim intr-un stres din ce in ce mai mare, intr-un mediu poluat si asaltat de produse de slaba calitate care au darul sa ne slabeasca organismul si sa ne grabeasca imbolnavirea.

Dar de ce este sanatatea atat de importanta?

Pentru ca … fara sanatate nu putem sa ne bucuram de timpul liber, de familie, nu putem performa corespunzator la serviciu si in consecinta nu putem avansa sau chiar riscam sa ne pierdem jobul. De aici toate probleme care ne complica viata: nu mai putem sa ne platim creditele si riscam sa pierdem casa si putinele proprietati pentru care am muncit atat, nu mai putem oferi aceleasi conditii de viata familiei, etc.

Pana la urma, asa cum romanul cu intelepciune spune: daca sanatate nu e, nimic nu e. Sanatatea este vitala. Cu protejarea sanatatii incepe totul. Odata ce ne-am acoperit nevoia de sanatate, ne putem ocupa si de satisfacerea celorlalte nevoi si dorinte.