Principalele masuri de reforma incluse in proiectul sistemului unitar de pensii: sa le luam, pe rand, spre justa lor analiza.
1. Egalizarea graduala a varstei de pensionare intre barbati si femei la 65 de ani pana in 2030.
Cine poate sa imbratiseze vestea ca de acum incolo ne vom pensiona la o varsta tot mai ridicata? Adica trebuie sa muncim din ce in ce mai mult? Caci conform propunerii actuale creste stagiul complet de cotizare pentru femei cu trei luni pe an pana la egalizarea cu varsta de pensionare a barbatilor la 65 de ani in 2030. Masura este cvasi-nepopulara si trebuie ca este nebun guvernul care se responsabilizeaza cu o astfel de initiativa.
Pana in anul 2014 creste varsta de pensionare la 60 de ani pentru femei si la 65 de ani pentru barbati, prevazuta si de actuala lege a pensiilor publice aflata in vigoare. Incepand cu anul 2015, creste doar varsta de pensionare pentru femei de la 60 de ani pana la 65 de ani, pana in 2030.
Asadar, se propune modificarea in sensul cresterii graduale a stagiului complet de cotizare, necesar obtinerii unei pensii pentru limita de varsta:
- pentru femei: de la 27 ani si 6 luni in ianuarie 2010, la 30 de ani in 2015 si la 35 de ani in 2030.
- pentru barbati, de la 32 ani si 6 luni in ianuarie 2010, la 35 de ani in 2015.
Stagiul minim de cotizare necesar obtinerii unei pensii din sistemul unitar de pensii publice va creste gradual de la 12 ani si 6 luni in ianuarie 2010, la 15 ani la sfarsitul anului 2014, atat pentru femei cat si pentru barbati.
Invidiem contractul social puternic din state dezvoltate precum Norvegia, Danemarca sau Germania si ne place sa ne comparam constant cu salariile si cu standardul lor de viata, dar uitam sa mentionam si ca atat femeile, cat si barbatii se pensioneaza in prezent la varste de 65-67 de ani in cazul primei tari invocate si la 65 de ani in cazul ultimelor doua. Daca ma apropiu de inima Europei si aruncam un ochi spre efortul belgienilor, observam ca reforma pensiilor a fost asumata in sensul cresterii varstei de pensionare la femei de la 60 de ani in 1997 la 64 de ani in 2009, iar varsta de pensionare a barbatilor a ramas la 65 de ani.
Care sunt principalele efecte economico-sociale?
In primul rand, elimina mult invocata discriminare pe criterii de sex, fie ea chiar si pozitiva. Ne dorim drepturi egale la pensionare? Atunci trebuie sa muncim la fel.
In al doilea rand, se imbunatateste raportul dintre varsta de pensionare si speranta de viata.
Daca nu s-ar adopta o astfel de masura, atunci ponderea populatiei peste varsta de pensionare ar creste de la 18,6% in totalul populatiei Romaniei in anul 2010, la 32% in anul 2050. Adica fiecare din cei activi in piata muncii sa sustina nu 1,2 pensionari asa cum se intampla acum, ci peste 2 pensionari in viitor. Ori pastrarea nivelului actual de pensie (scenariul cel mai putin costisitor) ar insemna ori ca vom creste de doua ori contributia la asigurarile de pensii (adica sa platim taxe mai mari), ori ca ne vom imprumuta de doua ori mai mult din bugetul de stat (cuantum cu care investim mai putin in educatie, sanatate, infrastructura, cultura, mediu etc.). Daca se pune problema cresterii nivelului pensiilor, lucrurile se inrautatesc progresiv.
Speranta de viata la nastere este estimata a creste:
- de la 70 ani in 2010, la 76 de ani in 2030 si la aproape 74 ani in 2050 pentru barbati,
- de la 77 ani in 2010, la peste 82 ani in 2030 si la aproape de ani in 2050 pentru femei,
dar speranta de viata la pensionare (adica cati ani ne bucuram de o pensie) este cea care da masura sustenabilitatii financiare a sistemului public de pensii:
- de la 14,7 ani in 2010 (pensionat fiind la 63,9 ani), la 16,2 de ani in 2030 (pensionat fiind la 65 ani) si la aproape 19 ani in 2050 (idem) pentru barbati,
- de la 22 ani in 2010 (pensionata fiind la 58,9 ani), la 19,7 ani in 2030 (pensionata fiind la 65 ani) si la peste 21 ani in 2050 (idem) pentru femei.
In al treilea rand, nu putem omite faptul ca iesirile intarziate si mai reduse de pe piata muncii vor micsora oferta de locuri de munca pentru cei tineri. Astfel, somajul risca sa creasca. Ori acest aspect justifica si in prezent rata mai mica a somajului din Romania fata de media statelor europene.
In al patrulea rand, exista riscul cresterii cererilor pentru pensia anticipata, in cazul in care unii romani considera nestimulativ nivelul pensiei cu stagiu complet de cotizare. In acest caz, presiunea pe somaj s-ar putea reduce. Dar pachetul de refoma contine si masuri mai restrictive pentru pensionarea anticipata.
Impactul bugetar
Aplicarea acestei masuri va conduce la reducerea numarului de pensionari femei cu circa 100 mii persoane in anul 2015 si cu circa 105 mii persoane in anul 2020. Aceste efecte se traduc in reducerea cheltuielilor bugetului general consolidat pe termen scurt si mediu cu aproximativ 1 miliard lei (0,1% in PIB) in 2015 si cu 1,2 mld lei (0,1% in PIB) in 2020. Inca departe de nevoia de acoperire a deficitului bugetului public de pensii de peste 1,5% din PIB in prezent.
Ce lipseste in politica publica actuala?
Piata fortei de munca trebuie deschisa pentru varstnici, iar cei din urma trebuie pregatiti pentru viitor. Or in acest sens trebuie gandit un pachet de initiative practice care ar putea sa dea persoanelor in varsta posibilitatea de a lucra mai mult timp, sa poata transmite experienta profesionala acumulata tinerilor, altor lucratori si angajatorilor. Cum sa atingi insa un astfel de obiectiv fara investitii in educatie si formare profesionala, fara utilizarea noilor tehnologii, pentru, conditie a dezvoltarii capacitatii de adaptare viitoare si de reconversie prin formarea continua?
Odata cu noul proiect de sistem unitar de pensii se impune o reforma profunda a gestionarii carierelor salariatilor cu varsta de peste 50 de ani, care, in prezent, sunt discriminati in ocuparea unui loc de munca prin accesul insuficient la cursuri de formare, mai ales la cursuri privind noile tehnologii. Lipseste recunoasterea meritelor datorate experientei.
Stabilirea unor limite de varsta pentru formarea profesionala este fara doar si poate discriminatorie. Dincolo de problema accesului la competente, lucratorii in varsta au adesea nevoie de ajutor in chestiuni mai personale legate de locul de munca, cum ar fi tehnicile de intretinere, dobandirea de incredere in sine si redactarea unui curriculum vitae, de informatii relative la ocuparea unui loc de munca, destinate special lucratorilor in varsta si de lansarea mai activa a programelor guvernamentale de incurajare a angajarii celor in varsta.
Cert este ca avem nevoie de masuri ferme menite sa sprijine reinsertia profesionala a lucratorilor in varsta pentru favorizarea traseelor profesionale pe tot parcursul vietii active. De pilda, pot fi explorate solutii de angajare cu norma partiala, program de munca flexibil sau de la distanta si de „job-sharing” pentru a permite forme inovatoare de pensionare progresiva, limitand efectele stresului pensionarii.
Stimulentele pot inlesni accesul tinerilor pe piata muncii si favoriza prezenta celor in varsta sau chiar dupa varsta pensionarii ca mentori. Trecerea de la o generatie la alta poate fi facilitata prin acelasi sistem de „job-sharing” sau de fractiune de norma.
Realitatea a probat contributia enorma a persoanelor in varsta la coeziunea sociala si economica, dar si faptul ca participarea activa a acestora la solidaritatea familiala si cea dintre generatii intareste rolul distributiei resurselor existente la nivelul familiei.
Pe de alta parte, la nivelul economiei sociale, poate fi facilitata si incurajata implicarea acestora in activitatile voluntare prin contributii financiare. In cele din urma, prin consumul de bunuri si servicii, prin activitatile de petrecere a timpului liber, prin ingrijirile medicale acordate, se constituie un sector economic in expansiune si un nou tip de bogatie, numita „aur alb”.
Asadar, putem promova si dezvolta participarea economica si sociala a persoanelor in varsta, acordand o mare atentie mai ales binelui lor fizic si conditiilor de viata si financiare. Si aici e nevoie de consultarea persoanelor in varsta pentru a mentine solidaritatea dintre generatii si, in colaborare cu parteneri locali, sa faciliteze participarea acestora la activitati voluntare de natura educationala, culturala sau antreprenoriala.
Munca voluntara este o alta cale pentru reintegrarea multor persoane pe piata muncii, pentru satisfacerea nevoilor populatiei locale, dar care nu pot inlocui rolul fundamental al autoritatilor publice in furnizarea serviciilor de interes general pe plan regional. Acest angajament civic trebuie recunoscut, iar persoanele care dau dovada de el trebuie sprijinite in calitatea de parteneri in cadrul acestei politici. Astfel pot fi initiate procese de invatare care ne permit sa facem fata dificultatilor cauzate de schimbarile demografice.
Inclusiv implicarea persoanelor in varsta in serviciile sociale de interes general - e.g. ingrijirea, sanatatea si educatia copiilor de varsta mica - faciliteaza accesul parintilor tineri pe piata muncii si contribuie la combaterea saraciei, in special in cazul familiilor monoparentale. Astfel de servicii sunt esentiale daca dorim sa raspundem provocarilor demografice. In plus, creand locuri de munca, serviciile sociale de interes general stimuleaza dezvoltarea economica pe plan local si regional si cresc competitivitatea locala.
Din acest punct de vedere, pot fi identificate serviciile de interes general si evaluat impactul lor social si economic, insotite de o lista de indicatori de calitate care sa permita masurarea progreselor realizate in indeplinirea obiectivelor stabilite. Serviciile sociale destinate persoanelor in varsta si persoanelor dependente trebuie sa beneficieze de aceeasi atentie si acelasi tratament.
Citeste si Despre pensii cu echilibru analitic (I)
1. Egalizarea graduala a varstei de pensionare intre barbati si femei la 65 de ani pana in 2030.
Cine poate sa imbratiseze vestea ca de acum incolo ne vom pensiona la o varsta tot mai ridicata? Adica trebuie sa muncim din ce in ce mai mult? Caci conform propunerii actuale creste stagiul complet de cotizare pentru femei cu trei luni pe an pana la egalizarea cu varsta de pensionare a barbatilor la 65 de ani in 2030. Masura este cvasi-nepopulara si trebuie ca este nebun guvernul care se responsabilizeaza cu o astfel de initiativa.
Pana in anul 2014 creste varsta de pensionare la 60 de ani pentru femei si la 65 de ani pentru barbati, prevazuta si de actuala lege a pensiilor publice aflata in vigoare. Incepand cu anul 2015, creste doar varsta de pensionare pentru femei de la 60 de ani pana la 65 de ani, pana in 2030.
Asadar, se propune modificarea in sensul cresterii graduale a stagiului complet de cotizare, necesar obtinerii unei pensii pentru limita de varsta:
- pentru femei: de la 27 ani si 6 luni in ianuarie 2010, la 30 de ani in 2015 si la 35 de ani in 2030.
- pentru barbati, de la 32 ani si 6 luni in ianuarie 2010, la 35 de ani in 2015.
Stagiul minim de cotizare necesar obtinerii unei pensii din sistemul unitar de pensii publice va creste gradual de la 12 ani si 6 luni in ianuarie 2010, la 15 ani la sfarsitul anului 2014, atat pentru femei cat si pentru barbati.
Invidiem contractul social puternic din state dezvoltate precum Norvegia, Danemarca sau Germania si ne place sa ne comparam constant cu salariile si cu standardul lor de viata, dar uitam sa mentionam si ca atat femeile, cat si barbatii se pensioneaza in prezent la varste de 65-67 de ani in cazul primei tari invocate si la 65 de ani in cazul ultimelor doua. Daca ma apropiu de inima Europei si aruncam un ochi spre efortul belgienilor, observam ca reforma pensiilor a fost asumata in sensul cresterii varstei de pensionare la femei de la 60 de ani in 1997 la 64 de ani in 2009, iar varsta de pensionare a barbatilor a ramas la 65 de ani.
Care sunt principalele efecte economico-sociale?
In primul rand, elimina mult invocata discriminare pe criterii de sex, fie ea chiar si pozitiva. Ne dorim drepturi egale la pensionare? Atunci trebuie sa muncim la fel.
In al doilea rand, se imbunatateste raportul dintre varsta de pensionare si speranta de viata.
Daca nu s-ar adopta o astfel de masura, atunci ponderea populatiei peste varsta de pensionare ar creste de la 18,6% in totalul populatiei Romaniei in anul 2010, la 32% in anul 2050. Adica fiecare din cei activi in piata muncii sa sustina nu 1,2 pensionari asa cum se intampla acum, ci peste 2 pensionari in viitor. Ori pastrarea nivelului actual de pensie (scenariul cel mai putin costisitor) ar insemna ori ca vom creste de doua ori contributia la asigurarile de pensii (adica sa platim taxe mai mari), ori ca ne vom imprumuta de doua ori mai mult din bugetul de stat (cuantum cu care investim mai putin in educatie, sanatate, infrastructura, cultura, mediu etc.). Daca se pune problema cresterii nivelului pensiilor, lucrurile se inrautatesc progresiv.
Speranta de viata la nastere este estimata a creste:
- de la 70 ani in 2010, la 76 de ani in 2030 si la aproape 74 ani in 2050 pentru barbati,
- de la 77 ani in 2010, la peste 82 ani in 2030 si la aproape de ani in 2050 pentru femei,
dar speranta de viata la pensionare (adica cati ani ne bucuram de o pensie) este cea care da masura sustenabilitatii financiare a sistemului public de pensii:
- de la 14,7 ani in 2010 (pensionat fiind la 63,9 ani), la 16,2 de ani in 2030 (pensionat fiind la 65 ani) si la aproape 19 ani in 2050 (idem) pentru barbati,
- de la 22 ani in 2010 (pensionata fiind la 58,9 ani), la 19,7 ani in 2030 (pensionata fiind la 65 ani) si la peste 21 ani in 2050 (idem) pentru femei.
In al treilea rand, nu putem omite faptul ca iesirile intarziate si mai reduse de pe piata muncii vor micsora oferta de locuri de munca pentru cei tineri. Astfel, somajul risca sa creasca. Ori acest aspect justifica si in prezent rata mai mica a somajului din Romania fata de media statelor europene.
In al patrulea rand, exista riscul cresterii cererilor pentru pensia anticipata, in cazul in care unii romani considera nestimulativ nivelul pensiei cu stagiu complet de cotizare. In acest caz, presiunea pe somaj s-ar putea reduce. Dar pachetul de refoma contine si masuri mai restrictive pentru pensionarea anticipata.
Impactul bugetar
Aplicarea acestei masuri va conduce la reducerea numarului de pensionari femei cu circa 100 mii persoane in anul 2015 si cu circa 105 mii persoane in anul 2020. Aceste efecte se traduc in reducerea cheltuielilor bugetului general consolidat pe termen scurt si mediu cu aproximativ 1 miliard lei (0,1% in PIB) in 2015 si cu 1,2 mld lei (0,1% in PIB) in 2020. Inca departe de nevoia de acoperire a deficitului bugetului public de pensii de peste 1,5% din PIB in prezent.
Ce lipseste in politica publica actuala?
Piata fortei de munca trebuie deschisa pentru varstnici, iar cei din urma trebuie pregatiti pentru viitor. Or in acest sens trebuie gandit un pachet de initiative practice care ar putea sa dea persoanelor in varsta posibilitatea de a lucra mai mult timp, sa poata transmite experienta profesionala acumulata tinerilor, altor lucratori si angajatorilor. Cum sa atingi insa un astfel de obiectiv fara investitii in educatie si formare profesionala, fara utilizarea noilor tehnologii, pentru, conditie a dezvoltarii capacitatii de adaptare viitoare si de reconversie prin formarea continua?
Odata cu noul proiect de sistem unitar de pensii se impune o reforma profunda a gestionarii carierelor salariatilor cu varsta de peste 50 de ani, care, in prezent, sunt discriminati in ocuparea unui loc de munca prin accesul insuficient la cursuri de formare, mai ales la cursuri privind noile tehnologii. Lipseste recunoasterea meritelor datorate experientei.
Stabilirea unor limite de varsta pentru formarea profesionala este fara doar si poate discriminatorie. Dincolo de problema accesului la competente, lucratorii in varsta au adesea nevoie de ajutor in chestiuni mai personale legate de locul de munca, cum ar fi tehnicile de intretinere, dobandirea de incredere in sine si redactarea unui curriculum vitae, de informatii relative la ocuparea unui loc de munca, destinate special lucratorilor in varsta si de lansarea mai activa a programelor guvernamentale de incurajare a angajarii celor in varsta.
Cert este ca avem nevoie de masuri ferme menite sa sprijine reinsertia profesionala a lucratorilor in varsta pentru favorizarea traseelor profesionale pe tot parcursul vietii active. De pilda, pot fi explorate solutii de angajare cu norma partiala, program de munca flexibil sau de la distanta si de „job-sharing” pentru a permite forme inovatoare de pensionare progresiva, limitand efectele stresului pensionarii.
Stimulentele pot inlesni accesul tinerilor pe piata muncii si favoriza prezenta celor in varsta sau chiar dupa varsta pensionarii ca mentori. Trecerea de la o generatie la alta poate fi facilitata prin acelasi sistem de „job-sharing” sau de fractiune de norma.
Realitatea a probat contributia enorma a persoanelor in varsta la coeziunea sociala si economica, dar si faptul ca participarea activa a acestora la solidaritatea familiala si cea dintre generatii intareste rolul distributiei resurselor existente la nivelul familiei.
Pe de alta parte, la nivelul economiei sociale, poate fi facilitata si incurajata implicarea acestora in activitatile voluntare prin contributii financiare. In cele din urma, prin consumul de bunuri si servicii, prin activitatile de petrecere a timpului liber, prin ingrijirile medicale acordate, se constituie un sector economic in expansiune si un nou tip de bogatie, numita „aur alb”.
Asadar, putem promova si dezvolta participarea economica si sociala a persoanelor in varsta, acordand o mare atentie mai ales binelui lor fizic si conditiilor de viata si financiare. Si aici e nevoie de consultarea persoanelor in varsta pentru a mentine solidaritatea dintre generatii si, in colaborare cu parteneri locali, sa faciliteze participarea acestora la activitati voluntare de natura educationala, culturala sau antreprenoriala.
Munca voluntara este o alta cale pentru reintegrarea multor persoane pe piata muncii, pentru satisfacerea nevoilor populatiei locale, dar care nu pot inlocui rolul fundamental al autoritatilor publice in furnizarea serviciilor de interes general pe plan regional. Acest angajament civic trebuie recunoscut, iar persoanele care dau dovada de el trebuie sprijinite in calitatea de parteneri in cadrul acestei politici. Astfel pot fi initiate procese de invatare care ne permit sa facem fata dificultatilor cauzate de schimbarile demografice.
Inclusiv implicarea persoanelor in varsta in serviciile sociale de interes general - e.g. ingrijirea, sanatatea si educatia copiilor de varsta mica - faciliteaza accesul parintilor tineri pe piata muncii si contribuie la combaterea saraciei, in special in cazul familiilor monoparentale. Astfel de servicii sunt esentiale daca dorim sa raspundem provocarilor demografice. In plus, creand locuri de munca, serviciile sociale de interes general stimuleaza dezvoltarea economica pe plan local si regional si cresc competitivitatea locala.
Din acest punct de vedere, pot fi identificate serviciile de interes general si evaluat impactul lor social si economic, insotite de o lista de indicatori de calitate care sa permita masurarea progreselor realizate in indeplinirea obiectivelor stabilite. Serviciile sociale destinate persoanelor in varsta si persoanelor dependente trebuie sa beneficieze de aceeasi atentie si acelasi tratament.
Citeste si Despre pensii cu echilibru analitic (I)
