15,000 de specialisti cu coarne

In privinta functionarilor publici (si a tuturor angajatilor de la Stat, de fapt), avem de ales doar intre doua variante, una mai proasta decat cealalta: numirea lor pe criterii politice, adica de catre politicieni, sau inamovibilitatea lor. Daca s-ar face un sondaj, sunt sigur ca aproape toata lumea ar raspunde, fara niciun dubiu, ca prima optiune e proasta, iar – pe cale de consecinta – alternativa ei e buna. Insa aceasta ar fi mai degraba o reactie instinctiva violenta la auzul cuvantului “politician” (de genul “tot ce vine din sfera politicului e suspect si prost!”) decat concluzia unei analize cat de cat obiective. Nu cred ca trebuie sa cauti prea mult ca sa vezi ca eternizarea pe pozitii a functionarilor publici poate naste monstri mult mai grasi si mai sluti decat numirea lor politica.

Toti – functionari, sindicalisti si politicieni deopotriva – striga in gura mare ca angajarea (si, implicit, mentinerea pe posturi) trebuie facuta “dupa criterii strict profesionale”. Daca ii intrebi ce e aia, foarte putini ar fi in stare sa spuna altceva decat prostioara cu “bunul gospodar”.

Sigur, ar fi tare bine sa ajunga firmele private sa invidieze Statul pentru calitatea angajatilor sai si sa se dea peste cap ca sa-i atraga. Ca sa se ajunga la aceasta situatie ideala trebuie indeplinite, insa, cateva conditii minimale si esentiale:

- Sa poata cineva sa defineasca ce inseamna “competenta” in Administratie, adica sa poata sa faca un profil al jobului si al candidatului ideal care sa nu fie contestabil si contestat
- Sa se faca un proces de recrutare serios si obiectiv
- Sa existe instrumente de motivare eficiente
- Sa se poata face o evaluare obiectiva a performantelor in vederea mentinerii sau promovarii pe posturi a functionarilor publici.

Or, sa fim seriosi, nici macar una dintre “practicile” de mai sus nu a fost aplicata vreodata si nici nu va fi, cel putin cat actuala generatie de politicieni va fi inca in viata. Nu e realist sa crezi ce e posibil asa ceva in viitorul previzibil. Prima problema e ca nu exista o “competenta profesionala” in administratia publica definibila la modul absolut; intotdeauna va exista in “job description” si componenta “capabil sa inteleaga si sa execute obiectivele politice ale momentului”, ceea ce relativizeaza complet profilurile, in functie de obiectivele politice in vigoare in ciclul electoral respectiv. Apoi, recrutarea si selectia: cei care iau deciziile finale de angajare nu vor folosi prea curand criterii serioase de evaluare a candidatilor, iar cei mai multi nu ar sti sa o faca nici daca ar vrea. Uitati-va la “concursurile” de la Stat: li se cere candidatilor sa vina cu strategii de management, cu planuri de restructurare etc. in avans, adica inainte de a ajunge in institutia respectiva ca sa vada despre ce e vorba si sa se gandeasca la ce si cum ar trebui facut. Evident ca nu poti face ceva serios in 10 zile, de unul singur, doar din imaginatie.

Totusi, “strategiile” respective sunt “examinate” cu seriozitate de catre “comisie” care spune ca – iata – asta e mai buna decat celalalta! Ca si cum examinatorul respectiv ar recunoaste o stretegie buna doar daca ar vedea-o scrisa pe un petic de hartie… Ati vazut vreodata un politician care sa spun ca legea care reglementeaza “concursurile” astea e o mare tampenie? Nici nu veti vedea, va asigur! In privinta motivarii, problemele sunt si mai complicate. Cu exceptia unor companii comerciale (si nici acolo peste tot), salariile de la Stat nu pot fi calculate, asa cum se face in firmele private, ele sunt decise de catre politicieni. Sau, ca sa previn criticile instinctive, setul de criterii aplicabil la un anumit moment si intr-un anumit context (unul din multele seturi posibile) pentru calcularea salariilor de la Stat este ales in functie de obiectivele politice ale celor de la putere. Nu e nimic rau in asta, e normal sa fie asa si ar fi aberant sa ceara cineva sa se faca altfel. Nu in ultimul rand, daca angajatului de la Stat nu ii este frica niciodata ca ar putea fi dat afara pe motiv de randament slab e de rau. Rau de tot! Cat priveste evaluarea performantelor si mentinerea sau promovarea in functie de aceste rezultate…

Daca functionarii publici de la noi au ajuns acolo unde sunt fara indeplinurea conditiilor de mai sus (si nu cred ca exista vreun dubiu in aceasta privinta!) atunci inamovibilitatea lor nu numai ca nu mai are niciun sens, ci e periculoasa de-a binelea. Cand functionarii si managerii publici nu merg toti in aceeasi directie, iese ceea ce vedem la televizor de 20 de ani incoace. 15,000 de specialisti care isi pun coarne si isi fac in ciuda unul altuia, intr-un sistem in care fiecare face lucrurile dupa cum il taie capul, pot face mai mult rau decat 15,000 de prosti care lucreaza unitar, ordonat, bine coordonati in cadrul unei strategii clare si coerente. Care sunt acea directie si acea strategie, asta decide electoratul, e dreptul lui.

Lasati politicienii si functionarii sa concureze intre ei pentru castigarea simpatiei populatiei. Faceti concursurile pentru ocuparea posturilor publice optionale, nu obligatorii, ca acum. Daca vrea un politician sa faca concurs sau o recrutare serioase, si stie si cum, bravo lui, o sa se acopere de glorie, va deveni eroul zilei, in lumina reflectoarelor. Daca nu stie sau nu poate, el o sa se faca de ras.

Lasati-le politicienilor intreaga responsabilitate pentru tot ceea ce fac, numesc, mentin si promoveaza, ca sa nu mai poata avea nicio scuza in caz de esec. Tot ce e realist sa cerem e doar o transparenta totala, pentru ca marile magarii se fac in spatele secretelor de serviciu sau de stat. Nu are cum sa fie mai rau decat acum. Insa lucurile vor fi mult, mult mai clare pentru toata lumea la urmatoarele alegeri.



Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.