Prin acordul cu FMI ne-au fost impuse o serie de cerinte drastice legate de reducerea deficitului bugetar. Sunt multi care pun la indoiala necesitatea acestui demers si legalitatea lui la momentul respectiv. O astfel de dezbatere este inutila acum. Totusi, FMI cere Romaniei reducerea deficitului bugetar, pentru ca imprumuturile si datoria publica sa nu scape de sub control, ceea ce e mai mult decat rezonabil.
Nimeni nu ne preseaza insa cu anumite masuri si trebuie sa intelegem ca viitorul tine de guvern, si ma refer aici la Palatul Cotroceni. Si de aceea sindicatele, patronatele cat si reprezentantii pensionarilor trebuie sa se implice pentru a gasi cele mai bune solutii.
O problema de optiuni
S-a vehiculat ca singurele optiuni ale Romaniei sunt cresterea impozitelor sau reducerea drastica a cheltuielilor. Acest lucru este adevarat, dar nu putem simplifica lucrurile incat sa afirmam ca ori taxe pentru toti, ori pensii si salarii bugetare taiate. Nu sunt nicidecum pentru cresterea taxelor, deoarece efectul este iluzoriu, veniturile reduse si inflatia afectand apoi sever cresterea economica si colectarea obligatiilor fiscale.
Masurile guvernului vizeaza scaderea deficitului de la 9% la 6,8%, adica cu 2,2% din PIB. Daca privim cifrele anului trecut, observam ca reducerea pensiilor, a ajutoarelor de somaj si a altor drepturi cu 15%, ar insemna o scadere a cheltuielilor de la 12,7% la 10,8%, pe datele privind PIB pe 2009. Deci o economie de 1,9%. Anvelopa salariala totala de anul trecut a fost de 9,2% din PIB, din care salariile efective platite in jur de 5,6%. O taiere aici cu 25% inseamna asadar o economie de 1,4%. Total 3,3%, dar guvernul ar putea incasa venituri mai mici la buget, deoarece aceste modificari vor atrage reducerea consumului, deci a economiei, cu aproximativ 3%, deci venituri bugetare mai mici cu 0,9%. Per total, economia neta ar putea fi de 2,4% in jurul celei necesare.
Pensionarii si bugetarii
Pensionarii primesc in marea lor majoritate pensii deosebit de mici, desi au contribuit toata viata lor la stat cu sume considerabile. In realitate, conform sistemului actual si a duratei medii de viata, coeficientul de inlocuire ar trebui sa fie de 80% nu de 39%. Statul nu are acesti bani deoarece nu sunt destul de multi salariati, mare parte cu salarii mici, iar cei cu venituri mari aleg sa fie platiti prin alte metode incat sa evite, perfect legal, contributiile sociale.
Dar pensionarii nu sunt vinovati pentru ca statul nu creaza premisele dezvoltarii economiei, da vina pe criza peste care alte state au trecut demult, si nu se ocupa de colectarea taxelor si combaterea evaziunii – asa cum admite chiar in scrisoarea de intentie catre Fond, publicata zilele trecute. Asadar ei ar trebui sa fie ultimii de la care statul trebuie sa cear acum bani, iar unora le cere chiar viata.
Cu bugetarii situatia este oarecum diferita. Ei pot oricand sa-si schimbe locul de munca daca sunt oameni de isprava. Pot protesta, pot opri trenurile, metrourile, inchide spitalele, scolile sau institutiile publice. Numarul de bugetari a crescut in ultimii 5 ani de guvernare de la 900.000 la 1.400.000 persoane, probabil ca expresie a statului minimal promovat de orice guvernare de dreapta. Sunt asadar de acord cu restructurari si reduceri de personal si salarii, dar este o masura gresita reducerea cu 25% a tuturor salariilor indiferent de nivelul acestora si al rolului indeplinit.
De exemplu, din cei 500.000 de “noi” bugetari nu regasim profesori sau personal medical, deci aceste domenii nu ar trebui afectate.
Restructurarea se poate face numai pe baza unei analize atente a tuturor activitatilor prestate de institutiile statului si impunerea unor norme de eficienta.
Echilibrarea bugetului
Daca pensiile nu trebuie reduse sub nicio forma, iar procesul de restructurare a statului va lua cu siguranta timp, cheltuielile publice trebuie taiate in alt fel. Si ma mira foarte mult ca guvernantii nu s-au oprit sa se gandeasca o clipa la cei 5,7% din PIB pe care statul i-a cheltuit pe bunuri si servicii. Cu alte cuvinte 7 mld. euro pentru masini, calculatorare, perdele, pana la consultanta juridica, chirii si taiat iarba in parcuri.
Acestea sunt primele care ar trebui reduse inainte de a lua mancarea pensionarilor si bugetarilor de pe masa. Sunt convins ca functionarea statului ar putea fi satisfacuta si cu o treime din aceasta suma, daca s-ar achizitiona strictul necesar si prin licitatii corecte. Asadar iata o economie de 3,8% din PIB, mult peste asteptarile din varianta amputarii generale.
In plus statul s-ar putea concentra pe asanarea economiei negre si gri. Daca pentru bauturi, tigari si produse petroliere se face contrabanda, iar statul ar trebui sa opereze prin institutiile sale, in alte domenii de activitate agentii economici pot evita plata impozitelor prin mijloace perfect legale. Exemplu cel mai bun este plata unor salarii mari prin alte metode, “economisind” astfel contributiile sociale. Aici guvernul ar trebui sa intervina prin modificarea legislatiei specifice.
Lipsesc masurile de crestere economica
Scrisoarea de intentie a guvernului catre FMI contine masuri de reducere a cheltuielilor si de crestere a unor impozite, dar nu se vorbeste despre macar o masura de crestere economica, care sa permita ridicarea colectarii in urmatorii ani, dar mai ales crearea de noi locuri de munca pentru somerii actuali, dar si pentru viitorii disponibilizati de la stat.
In opinia mea, singura masura care se poate lua in prezent este diminuarea semnificativa a contributiilor sociale, de la 45% in prezent la 30-35%, corelat cu atenta impozitare a veniturilor folosite azi pentru a ascunde salariile: persoane fizice autorizate, drepturi de autor si societati mici, fara angajati sau cu unul singur. Astfel s-ar reduce costul fortei de munca, iar companiile ar fi tentate sa investeasca suplimentar, sau sa-si mute activitatea din alte tari ale Uniunii, in Romania.
Iata asadar ca masuri se pot lua, fara dificultati deosebite, iar cele prezentate sunt numai cateva, fiecare organizatie patronala sau uniune sindicala avand diverse masuri viabile pentru redresarea tarii. Avem nevoie numai de deschiderea guvernamentala pentru dialog si pentru adoptarea celor mai bune masuri, chiar daca sunt afectate contractele de stat, atat de criticate in presa.
Nimeni nu ne preseaza insa cu anumite masuri si trebuie sa intelegem ca viitorul tine de guvern, si ma refer aici la Palatul Cotroceni. Si de aceea sindicatele, patronatele cat si reprezentantii pensionarilor trebuie sa se implice pentru a gasi cele mai bune solutii.
O problema de optiuni
S-a vehiculat ca singurele optiuni ale Romaniei sunt cresterea impozitelor sau reducerea drastica a cheltuielilor. Acest lucru este adevarat, dar nu putem simplifica lucrurile incat sa afirmam ca ori taxe pentru toti, ori pensii si salarii bugetare taiate. Nu sunt nicidecum pentru cresterea taxelor, deoarece efectul este iluzoriu, veniturile reduse si inflatia afectand apoi sever cresterea economica si colectarea obligatiilor fiscale.
Masurile guvernului vizeaza scaderea deficitului de la 9% la 6,8%, adica cu 2,2% din PIB. Daca privim cifrele anului trecut, observam ca reducerea pensiilor, a ajutoarelor de somaj si a altor drepturi cu 15%, ar insemna o scadere a cheltuielilor de la 12,7% la 10,8%, pe datele privind PIB pe 2009. Deci o economie de 1,9%. Anvelopa salariala totala de anul trecut a fost de 9,2% din PIB, din care salariile efective platite in jur de 5,6%. O taiere aici cu 25% inseamna asadar o economie de 1,4%. Total 3,3%, dar guvernul ar putea incasa venituri mai mici la buget, deoarece aceste modificari vor atrage reducerea consumului, deci a economiei, cu aproximativ 3%, deci venituri bugetare mai mici cu 0,9%. Per total, economia neta ar putea fi de 2,4% in jurul celei necesare.
Pensionarii si bugetarii
Pensionarii primesc in marea lor majoritate pensii deosebit de mici, desi au contribuit toata viata lor la stat cu sume considerabile. In realitate, conform sistemului actual si a duratei medii de viata, coeficientul de inlocuire ar trebui sa fie de 80% nu de 39%. Statul nu are acesti bani deoarece nu sunt destul de multi salariati, mare parte cu salarii mici, iar cei cu venituri mari aleg sa fie platiti prin alte metode incat sa evite, perfect legal, contributiile sociale.
Dar pensionarii nu sunt vinovati pentru ca statul nu creaza premisele dezvoltarii economiei, da vina pe criza peste care alte state au trecut demult, si nu se ocupa de colectarea taxelor si combaterea evaziunii – asa cum admite chiar in scrisoarea de intentie catre Fond, publicata zilele trecute. Asadar ei ar trebui sa fie ultimii de la care statul trebuie sa cear acum bani, iar unora le cere chiar viata.
Cu bugetarii situatia este oarecum diferita. Ei pot oricand sa-si schimbe locul de munca daca sunt oameni de isprava. Pot protesta, pot opri trenurile, metrourile, inchide spitalele, scolile sau institutiile publice. Numarul de bugetari a crescut in ultimii 5 ani de guvernare de la 900.000 la 1.400.000 persoane, probabil ca expresie a statului minimal promovat de orice guvernare de dreapta. Sunt asadar de acord cu restructurari si reduceri de personal si salarii, dar este o masura gresita reducerea cu 25% a tuturor salariilor indiferent de nivelul acestora si al rolului indeplinit.
De exemplu, din cei 500.000 de “noi” bugetari nu regasim profesori sau personal medical, deci aceste domenii nu ar trebui afectate.
Restructurarea se poate face numai pe baza unei analize atente a tuturor activitatilor prestate de institutiile statului si impunerea unor norme de eficienta.
Echilibrarea bugetului
Daca pensiile nu trebuie reduse sub nicio forma, iar procesul de restructurare a statului va lua cu siguranta timp, cheltuielile publice trebuie taiate in alt fel. Si ma mira foarte mult ca guvernantii nu s-au oprit sa se gandeasca o clipa la cei 5,7% din PIB pe care statul i-a cheltuit pe bunuri si servicii. Cu alte cuvinte 7 mld. euro pentru masini, calculatorare, perdele, pana la consultanta juridica, chirii si taiat iarba in parcuri.
Acestea sunt primele care ar trebui reduse inainte de a lua mancarea pensionarilor si bugetarilor de pe masa. Sunt convins ca functionarea statului ar putea fi satisfacuta si cu o treime din aceasta suma, daca s-ar achizitiona strictul necesar si prin licitatii corecte. Asadar iata o economie de 3,8% din PIB, mult peste asteptarile din varianta amputarii generale.
In plus statul s-ar putea concentra pe asanarea economiei negre si gri. Daca pentru bauturi, tigari si produse petroliere se face contrabanda, iar statul ar trebui sa opereze prin institutiile sale, in alte domenii de activitate agentii economici pot evita plata impozitelor prin mijloace perfect legale. Exemplu cel mai bun este plata unor salarii mari prin alte metode, “economisind” astfel contributiile sociale. Aici guvernul ar trebui sa intervina prin modificarea legislatiei specifice.
Lipsesc masurile de crestere economica
Scrisoarea de intentie a guvernului catre FMI contine masuri de reducere a cheltuielilor si de crestere a unor impozite, dar nu se vorbeste despre macar o masura de crestere economica, care sa permita ridicarea colectarii in urmatorii ani, dar mai ales crearea de noi locuri de munca pentru somerii actuali, dar si pentru viitorii disponibilizati de la stat.
In opinia mea, singura masura care se poate lua in prezent este diminuarea semnificativa a contributiilor sociale, de la 45% in prezent la 30-35%, corelat cu atenta impozitare a veniturilor folosite azi pentru a ascunde salariile: persoane fizice autorizate, drepturi de autor si societati mici, fara angajati sau cu unul singur. Astfel s-ar reduce costul fortei de munca, iar companiile ar fi tentate sa investeasca suplimentar, sau sa-si mute activitatea din alte tari ale Uniunii, in Romania.
Iata asadar ca masuri se pot lua, fara dificultati deosebite, iar cele prezentate sunt numai cateva, fiecare organizatie patronala sau uniune sindicala avand diverse masuri viabile pentru redresarea tarii. Avem nevoie numai de deschiderea guvernamentala pentru dialog si pentru adoptarea celor mai bune masuri, chiar daca sunt afectate contractele de stat, atat de criticate in presa.