3 ani de la declansarea crizei mondiale

9 august a intrat in istorie ca data declansarii celei mai severe crize economico-financiare de la finele celui de-al doilea Razboi Mondial. Anuntul BNP Paribas cu privire la imposibilitatea evaluarii adecvate a valorii activelor unor fonduri cu expunere pe piata creditelor ipotecare americane sub-prime a provocat panica pe pietele financiare. Indicele Dow Jones s-a depreciat pe parcursul sedintei de tranzactionare din ziua respectiva cu aproximativ 400 de puncte, semnaland declansarea crizei financiare.

Increderea in sistemul financiar american s-a deteriorat in lunile care au urmat, evolutie determinata de: declinul pietei imobiliare (tendinta initiata la jumatatea anului 2006); dimensiunea expunerii bancilor pe segmentul imobiliar; complexitatea instrumentelor financiare utilizate; gradul ridicat de interpendenta din sistemul financiar.

Trecerea cartofului fierbinte (instrumentele derivate ipotecare) intre institutiile financiare a determinat expuneri pe piata imobiliara americana nu numai a bancilor americane, dar si a institutiilor financiar-bancare non-americane. Astfel, din momentul declansarii crizei, preturile instrumentelor financiare au consemnat o tendinta descendenta, ceea ce a determinat bancile (care detineau astfel de active in portofolii) sa inregistreze pierderi. Pierderi de ordinul trilioanelor de dolari. Si care au determinat falimentul mai multor institutii.

Treptat, dupa declansarea crizei financiare (care se poate traduce prin pierderea increderii in sistemul financiar-bancar), am asistat la deteriorarea indicatorilor macroeconomici din Statele Unite si intrarea in recesiune a economiei americane (decembrie 2007). Cea mai severa recesiune de la finele celui de-al doilea Razboi Mondial. Criza s-a propagat pe mapamond, dat fiind gradul ridicat de integrare economica.

Sirul evenimentelor ulterioare este cunoscut! Economia mondiala a intrat in recesiune (prima de la finele celui de-al doilea Razboi Mondial). Pentru a combate criza autoritatile monetare si bugetare de pe mapamond au intervenit cu politici expansioniste fara precedent. Treptat, aceste masuri au contribuit la restabilirea increderii in sistemul financiar si la initierea unui proces de relansare economica graduala.

Cu toate acestea, criza pare sa nu fie nici pe departe terminata. Procesul de relansare nu are o distributie uniforma (nu toate statele benecifiaza in mod similar de acest proces). Cu alte cuvinte, vorbim despre o criza simetrica (care a afectat intreaga economie mondiala), care s-a transformat intr-o criza asimetrica (in unele economii procesul de ajustare este mai sever si mai lung ca durata)!

Totodata, criza s-a prelungit cu o criza a finantelor publice, considerata o etapa normala in special in cazul crizelor care au fost generate de sistemul financiar. Mai mult, consecintele crizei se fac inca resimtite: somajul se mentine la un nivel ridicat, starea finantelor publice este precara, conditiile la nivelul creditarii se mentin dificile.



In acest context, pentru perioada urmatoare cuvantul de ordine este incertitudinea! Deja, in ultima perioada am asistat la semnale de dezaccelerare a economiei mondiale in a doua jumatate a anului curent. Cu alte cuvinte, nu este exclus sa asistam la un nou val de criza. Astfel, este dificil de gasit un raspuns cu privire la momentul in care vom putea afirma ca economia mondiala a iesit din aceasta criza!

Pentru a iesi din criza actuala este necesara identificarea si tratarea cauzelor acesteia. Desi a contribuit la progresul economiei mondiale in ultimele decenii, de-reglementarea prezinta si dezavantaje! Cel mai important consta in dificultatea de cuantificare si insusire a riscurilor! Din aceasta perspectiva, este ridicata probabilitatea ca in anii urmatori sa asistam la un sistem economic mondial din ce in ce mai reglementat. Desigur, un grad crescand de reglementare va afecta potentialul de evolutie a economiei mondiale.

In al doilea rand, economia mondiala nu poate functiona necontenit cu un singur motor (consumatorul american). Functionarea cu un singur motor a determinat acumularea de dezechilibre (balanta comerciala americana deficitara, balanta comerciala a tarilor asiatice excedentara)! Cu alte cuvinte, Europa, cu un comert echilibrat (din punct de vedere al deficitului/excedentului) juca un rol de moderator intre fluxurile americane si asiatice.

In al treilea rand, criza a scos in evidenta importanta unui mix adecvat de politici macroeconomice (echilibru intre politicile care stimuleaza cererea si politicile care stimuleaza oferta)! Ciclul american incheiat cu criza declansata in 2007 a fost dominat de politici macroeconomice (atat monetare, cat si bugetare) care au stimulat cererea agregata, contribuind la aparitia fenomenelor de supraevaluare a activelor.

Nu in ultimul rand, desi globalizarea a avut un impact pozitiv pentru economia mondiala, contribuind la cresterea PIB-ului potential prin prisma majorarii ofertei de bunuri si servicii, a intensificarii fluxurilor comerciale si a cresterii concurentei, criza a demonstrat importanta coordonarii politicilor macroeconomice la nivel global! De aici importanta renuntarii pe viitor la egoismul obiectivelor solitare de politica macroeconomica!