Ce cred despre propunerile Consiliulului Investitorilor Straini?

Inainte de a le analiza pe rand, trebuie sa multumesc Consiliulului Investitorilor Straini pentru soliditatea propunerilor transmise.

• Introducerea la Ministerul de Finante a unui Registru transparent de creante asupra bugetului de stat, cu o scadenta atribuita fiecarei creante.

Excelenta propunere. O sustin. Ar reface disciplina si credibilitatea fiscala – pasi majori pentru modernizarea executiei bugetare. Ar presupune reduceri de costuri de conformare pentru sectorul privat si de administrare pentru ANAF. E nevoie de vointa politica ca analiza sa nu aiba de depasit infinitul pana se transforma in actiune.

• Inceperea programului Prima Casa 3 pentru relansarea sectorului imobiliar si al constructiilor.

Propunerea e discutabila. Eforturile de pana acum au fost majore, iar sectorul constructiilor, chiar daca inca nu si-a revenit din recesiune se grabeste sa intre pe un platou lung de stagnare. De la începutul Programului „Prima Casă” şi până in prezent au fost acordate un număr de 25.799 garanţii în valoare de 1.069,8 mil euro. În acest an, prin programul Prima Casa 2 – HG 119/2010, permitem achiziţionarea de 16.000 locuinţe de către noii beneficiari si am majorat plafonul pentru garantarea locuinţelor noi la 70.000 euro pentru locuinţele noi, iar pentru locuinţele vechi a rămas la 60.000 euro. Pentru construirea de locuinţe de către asociaţii, constituite din minimum 7 beneficiari, se acorda garanţii guvernamentale în limita unui plafon individual de 75.000 de euro. Estimarile arata că prin acest program se vor tranzacţiona aprox. 22.000 locuinte, vor fi sustinute aprox. 500 de firme si se vor salva circa 9500 de locuri de muncă.

• Crearea unu Consiliu de Dezvoltare Economica (CDE) pentru a ajuta la definirea strategiei pe termen lung a economiei romanesti.

Propunerea mea similara viza crearea Consiliului National de Competitivitate (CoNaCo) si este inclusa in Programul de Guvernare. Vezi detalii in rubrica “proiectele mele” de pe acest site. Nu e o propunere minune cu bataie scurta, ci o necesitate pe termen lung. Cert este ca, desi atitudinea decidentilor publici este mult mai rationala decat a predecesorilor si iau in calcul nu doar prezentul, ci si viitorul, continuam sa fim indisciplinati in elaborarea politicilor publice. Temeiul procesului decizional il constituie de prea multe ori problemele urgente si documentele juridice, decat cele referitoare la politicile publice. Sistemul legislativ actual obliga Guvernul sa se piarda in prea multe decizii administrative, in detrimentul planificarii politicilor-cheie. Efectele crearii unui astfel de Consiliu se vor arata cu siguranta, dar tarziu, dupa castigarea bataliei cu stufarisul administrativ si legislativ. Prima a demarat inca de anul trecut. Cea de-a doua are nevoie de concursul Parlamentului.

• Crearea de facilitati de creditare subventionata pentru sectorul IMM, prin contributia comuna a bancilor si a sectorului public. Ar putea fi infiintate de asemenea o banca sau un fond de dezvoltare care ar putea prelua acest rol (pe baza modelului KfW din Germania) pentru a ajuta la cresterea ratei de absorbtie a fondurilor UE.

Nu mi-e clar care este scopul acestui fond si cum se va raporta el fata de Fondul National de Garantare si Contragarantare a Creditelor pentru IMM-uri, fata de CEC, fata de Eximbank sau daca se propune o restructurare a lor sau daca se doreste crearea unui Fond de Capital de Risc.

• Dezvoltarea pietelor de capital prin listarea locala si internationala a Fondului Proprietatea si prin stabilirea unui program accelerat, clar si transparent de privatizare a companiilor de stat – listari si vanzari strategice, inclusiv actiuni minoritare (in domenii precum infrastructura, transport, energie).

Deciziile politice sunt avansate in aceste directii. Totusi, de mai multi ani asteptam aceasta listare. Franklin Templeton a fost numit administrator la Fondul Proprietatea in acest an – un pas important in vederea listarii interne si internationale, pe care o estimez a fi operabila abia anul viitor. Privatizarea companiilor de stat este o prioritate, dar temerea ca lucrurile nu se vor derula corect alimenteaza reticenta in a actiona decisiv in acest sens. Listarea la bursa reprezinta si in acest caz solutia cu cele mai mici riscuri de fraudare si cu cel mai ridicat potential de incasari.

• Externalizarea (sau centralizarea intr-o singura entitate cu experienta ridicata) managementului procesului de accesare a fondurilor UE.


Propunerea a fost lansata anterior de catre asociatia consultantilor in absorbtia fondurilor europene si cred ca poate constitui o solutie. In ce conditii? Daca presupune patru chei strategice: 1. viziune, 2. ledearship, 3. coordonare si reprezentare, respectiv 4. promptitudine, selectivitate si simplitate nu doar in managementul operational, al resurselor umane, cat si in cel financiar.

• Analiza oportunitatilor primelor pentru angajatii de la stat care lucreaza cu fonduri UE si acordarea acestora in functie de performanta realizata.


Salutara propunerea. As extinde-o si pentru angajatii ANAF, Garda Financiara si de Mediu etc., dar cu reguli stricte pentru stoparea abuzului in serviciu.

• Prezentarea unei candidaturi comune (impreuna cu Bulgaria si Ungaria) pentru organizarea Campionatului European de Fotbal din 2020.

Risc sa devin microbista. Ador propunerea asta.

• Promovarea modelelor de cofinantare. Sectorul privat sa sustina costurile pentru initierea unui proiect major propus de Guvern.


Legea Parteneriatului Public-Privat a fost sustinuta masiv de Guvern si este adoptata in Parlament. Normele de aplicare sunt in curs de publicare. Kick it!

• Accelerarea investitiilor in infrastructura aferenta agriculturii, inclusiv prin absorbtia fondurilor UE.


Excelent. Cum? Mai intai sa simplificam costurile administrative ale ministerului agriculturii. Daca in noile state membre circa 3% din fondurile europene sunt cheltuite cu derularea administrativa a programelor aferente, in Romania se cheltuie de 3-4 ori mai mult. Procedurile sunt greoaie, iar o reforma functionala se impune ca prim pas. In mod evident apare ca deficientele de management operational sunt mai importante decat constrangerile bugetare.

• Concentrarea controalelor fiscale asupra contribuabililor care prezinta un risc ridicat de evaziune fiscala, fata de efectuarea controalelor la intamplare. Concentrarea asupra unor masuri eficiente de scadere a evaziunii, de imbunatatire a colectarii taxelor si de lupta impotriva spalarii banilor.

Propunerea e buna si se aliniaza la interventiile legislative din acest an ale Guvernului. Nu ne mai trebuie decat cativa nemti, case de marcat conectate on-line si eliminarea prescrierii creantelor fiscale.

• Ajustarea legislatiei muncii pentru a o face mai flexibila si adaptabila la schimbarile din mediul economic (inclusiv, dar fara a se limita la, Codul Muncii, Legea Patronatelor, Legea Conflictelor Colective de Munca si Legea Sindicatelor).

Toate acestea constituie o prioritate a Guvernului, fiind in curs de modificare, pana la sfarsitul anului, la propunerea unor grupuri inter-ministeriale de experti si prin consultari intense cu sindicatele si cu patronatele.

• Reformarea administratiei publice prin folosirea de indicatori de eficienta clar definiti.

Incheierea este perfecta. Dupa ce Guvernul a aprobat in acesti doi ani standardele de cost si normativele de personal in fiecare domeniu, strategia e-Guvernare, intr-o acerba batalie politica irationala, cuvantul cheie ramane: eficienta. Simt cum Romania se transforma intr-o Noua Zeelanda, tara despre care se spune ca are cea mai eficienta si mai putin costisitoare administratie publica din lume. Suntem oare dispusi sa o populam? Cred ca da. Mi-e teama insa ca daca ne dezvoltam atat de mult devenim prea putin interesanti pentru investitorii straini care vor cauta alte tari in dezvoltare. Fie-mi iertata gluma!

Intreb Consiliul Investitorilor Straini daca a facut vreun studiu comparativ despre redevente in Romania si in alte tari europene? In special la productia de ciment, gaze naturale, titei si alte materiale de constructii. Dar despre diminuarea artificiala a profiturilor prin contracte de consultanta cu firma mama (vedeti cazul Petrom)? Dar despre achizițiile centralizate prin firma mama? Dar despre situatia unica din lume in care emitentul unor obligatii (un debitor) stabilese el singur cum sa plateasca datoria – prin bani sau prin transformarea obligatiunilor in actiuni (vezi Rafinaria Rompetrol)? Dar despre punerea Romaniei sub un risc extrem de ridicat prinnivelul datoriei externe private pe termen scurt?

Setari Cookie-uri