Am visat noaptea trecuta ca Romania depasise cu mult tarile din jurul ei, si alerga in continuare spre linia de sosire. Ma simteam mandru de mine, mandru de faptul ca sunt roman. Nu m-am intrebat nici o clipa de ce eram angrenati intr-o batalie pe viata si pe moarte cu Bulgaria. Nici nu imi pasa de acest lucru pentru ca, in fond, ii intrecusem deja. Trebuia sa uitam de ei si sa ne concentram atentia spre orizonturi mai indepartate. Poate sa ajungem Portugalia sau Cehia…
Se facea ca intrecerea se dadea pe mare. Mi-a fost frica la inceput ca o sa pierdem, pentru ca toate tarile din competitie aveau iesire la mare. Poate ar fi fost mai bine sa ne intrecem cu Ungaria, pentru ca la ei lacul Balaton nu poate face fata unei confruntari cu Marea Neagra. Apoi, mi-am adus aminte de Bulgaria, care are o parte importanta din turismul la Marea Neagra. La fel si Ucraina. La fel si multi altii. Asta inseamna ca Romania n-are sanse intr-o intrecere pe mare.
Si, totusi, ii intrecusem pe toti. Tara noastra vaslea, cu nadejde, spre culmile gloriei. Dar…, stati putin…, nu vad pe nimeni dand la vasle! Cu poate sa mearga Romania fara vaslasi? A strigat insa cineva din spate la mine si mi-a spus rastit: "Vezi-ti de treaba, sa-i dam inainte!, nu conteaza vaslasii!, o sa aderam!". Si din senin, din barca noastra s-a auzit puternic un sunet de toba din piele de capra. Eiii…, dar de unde as fi stiut eu ca toba este facuta din piele de capra? E visul meu, nu? Sa trecem peste...
M-a repezit, insa, din nou, aceeasi voce: "Vezi-ti de treaba, sa-i dam inainte!, nu conteaza toba!, o sa aderam!". De parca eu imi doream altceva! Si, in plus, m-am intors grabit in spate sa vad cine ma tot impulsioneaza si sa ii spun ca eu doar ma uit…, nu fac nimic altceva. Dar, nu era nimeni in spatele meu! Motiv pentru care m-am intors din nou spre intrecere si am mai observat un lucru bizar: barca noastra nu avea carmaci! Ei, haide ca asta e prea de tot!
Vocea a rasarit din nou, mai puternic, si m-a atentionat…, stiti cum: "Vezi-ti de treaba, sa-i dam inainte!, nu conteaza carmaciul!, o sa aderam!".
De data aceasta, m-am intors repede si l-am vazut. Era un domn, intre doua varste, mic, agitat, cu un o chelie interesanta… Si se uita la mine de parca i-as fi omorat copii. Cat timp il priveam insa, am auzit rumoare in jur si am simtit dezastrul. Barca noastra tocmai se rasturnase! Pai bine, oameni buni: fara vasle, fara ocupanti, fara carmaci… Cum se putea rasturna?
Atunci am observat ceva care m-a lasat inmarmurit. De o parte si de alta a barcii se aflau Bacchus si Neptun, doi zei puternici, care trageau de barca, fiecare in directia sa. Pana au rasturnat-o…
Apoi m-am trezit. N-am apucat sa vad care dintre ei reusise sa ne rastoarne, desi tare eram curios sa stiu!A doua zi, cand uitasem cu totul de visul meu cel ciudat, am auzit replica unui batran catre un tanar ce-l impinsese pe strada: "Tinere, ai grija, ca Bacchus a innecat mai multi oameni decat Neptun". Era un punct de vedere…
Vorbim, de saptamani intregi, de contrele pe care ni le tragem cu bulgarii. La inceput a fost presa, iar acum toata clasa politica si-a gasit un inamic public din realitatea bulgareasca. Nu le-a spus nimeni nici romanilor si nici bulgarilor ca nu e un concurs cu eliminari? Nu le-a spus nimeni ca problemele sunt in curtea noastra, nu in curtea lor?
Daca am sta sa analizam viata economica din jur, am observa ca a reusit, intr-un mod pervertit, sa se adapteze la orice fel de realitate politica. Gandindu-ne la toti acesti oameni obligati sa accepte ca „se descurca... bine”, ne putem intreba: are clasa politica de la noi caderea de a se balacari in public pe tot felul de teme? Are clasa politica competenta de a genera norme de drept, aplicabile situatiei reale din societatea romaneasca? Pentru ca o astfel de competenta ar duce la iertarea multor pacate…
Se spune ca in urmatorii doi ani, Parlamentul Romaniei isi va reintra in drepturi. Pana in acest moment, nu am vazut intentia Parlamentului de a declansa o revolutie legislativa in Romania. Dimpotriva, am vazut prea multe greseli de traducere a legislatiei europene, prea multe modificari de compromis, care transforma o lege buna intr-o lege inaplicabila. Am vazut parlamentari care chiulesc de la locul lor de munca, parlamentari care dorm, parlamentari care se scobesc in nas ori urechi. Nu suntem sfinti, nu trebuie sa-i judecam pe altii, nu toata lumea e la fel. Dar, tare imi este frica sa vad de care parte a barcii se va situa Parlamentul Romaniei…Cat despre aderarea Romaniei si cursa ei navala? Vom trai si vom vedea.
Editorialul de astazi n-a avut legatura cu internetul. Desi, daca stau sa ma gandesc bine, poate ca legatura sa cu internetul a fost mai profunda decat in oricare alt moment. Lumea virtuala este doar o proiectie a lumii reale. Bunastarea unei societati se traduce si prin bunastarea internetului. La noi, totusi, s-ar putea sa fie invers.
Sper ca Romania cea reala sa urmeze internetul romanesc, care a intrat de mult in Uniunea Europeana.
