Recent Institutul de Statistica a comunicat estimarile preliminare cu privire la evolutia economiei interne in trimestrul I. Conform acestor estimari, PIB-ul Romaniei a crescut cu 0,6% raportat la trimestrul IV 2010. Este al doilea trimestru consecutiv de evolutie pozitiva a PIB, ceea ce exprima, intr-un limbaj economic general acceptat, iesirea din recesiune. Raportat la T1 2010 economia interna a avansat cu 1,6% (prima crestere y/y dupa 8 trimestre consecutive de declin).
Evolutia economiei in primele 3 luni ale anului a continuat sa fie sustinuta de mecanismul cerere externa – industrie. Exporturile au continuat sa creasca si chiar au cunoscut o accelerare in T1 (ritm de peste 9% q/q, aproximativ 40% y/y). La aceasta evolutie a contribuit, in primul rand, relansarea economica consemnata la nivelul principalilor parteneri comerciali (si observam ca Zona Euro – destinatie a aproximativ ¾ din exporturile romanesti – a crescut la un ritm de 0,8% q/q in T1, in accelerare comparativ cu ritmul din ultimele 3 luni ale anului 2010 (0,3% q/q)). Printre factorii care au mai sustinut evolutia exporturilor romanesti se numara o ameliorare a competitivitatii structurale a acestora (cel putin comparativ cu perioada de la inceputul anilor 2000), precum si efectele de substitutie observate (la nivelul consumatorului european, puternic afectat de criza, acesta preferand produsele mai ieftine din Europa de Est).
Performanta exporturilor a antrenat industria romaneasca, si sunt ramuri industriale care au ajuns la un nivel de productie apropiat de nivelul de 2008, inainte de declansarea crizei (desigur, se mentioneaza in primul rand ramurile producatoare de bunuri tranzactionabile pe plan international – tradable goods). Astfel, in T1 productia industriala a crescut cu 2,1% q/q si cu peste 10% y/y.
Cu toate acestea, iesirea din recesiune nu ar fi fost posibila fara stabilizarea cererii interne. Astfel, daca ne uitam la evolutia cifrei de afaceri din sectorul de servicii observam o crestere cu 3,5% q/q (in termeni nominali), in accelerare comparativ cu ritmul din T4 2010 (atentie ca ritmul real este mai mic, datorita inflatiei). Cu toate acestea, comertul a continuat sa se contracte in termeni reali (crestere nominala a cifrei de afaceri la nivel de ramura cu doar 0,1% q/q). Cu alte cuvinte, consumatorul roman a continuat sa-si ajusteze activitatea la noua realitate a venitului real disponibil (afectat de presiunile inflationiste determinate de avansul cotatiilor internationale la bunuri, precum si de majorarea TVA-ului si reducerea salariilor din sectorul public (pentru cei care lucreaza in acest segment)).
Anuntul cu privire la momentul iesirii din recesiune poate exprima, in general, premise favorabile, de depasire a momentului critic al crizei. Este un moment cu o importanta incarcatura psihologica in primul rand. Iar factorii psihologici conteaza din ce in ce mai mult in economia mondiala in ultima perioada. Iesirea din recesiune poate exprima premise economice mai bune (cel putin pe termen scurt), pe fondul ameliorarii perceptiei investitorilor (un exemplu de gandire ar fi: „economia s-a ajustat, are potential pentru noi investitii, riscurile s-au atenuat”).
Cu alte cuvinte, perioada dupa iesirea din recesiune poate fi de bun augur pentru reluarea investitiilor companiilor (si, implicit, a angajarilor).
Cu toate acestea, data fiind natura acestei crize economico-financiare mondiale, precum si consecintele acesteia, nu trebuie sa ne grabim cu afirmatii de genul „economia a intrat intr-un nou ciclu economic”. Dezechilibrele acumulate in perioada premergatoare crizei si agravate de criza au contribuit la reducerea semnificativa a potentialului de evolutie a economiei (cresterea pe termen lung).
Mai mult, in plan extern se pare ca economia Zonei Euro a atins varful in T1, urmand sa cunoasca o perioada de dezaccelerare, pe fondul crizei finantelor publice (care a determinat initierea de programe de consolidare bugetara), dar si a demararii procesului de normalizare a politicii monetare de catre Banca Centrala Europeana (in contextul intensificarii presiunilor inflationiste), sau a aprecierii euro in raport cu dolarul pe parcursul ultimelor luni.
De altfel, deja evolutia mai multor indicatori macroeconomici mondiali exprima semnale de dezaccelerare a economiei mondiale catre jumatatea anului. Un scenariu central de “soft-patch” temporar, dat fiind ca probabilitatea reintrarii in contractie a economiei mondiale este redusa in acest moment. Acest scenariu este sustinut de avansul cotatiilor internationale la titei si alte bunuri (pe parcursul ultimelor trimestre) cu impact nefavorabil pentru puterea de cumparare a consumatorilor, de normalizarea politicilor monetare in economiile emergente (China) (unde presiunile inflationiste sunt mai puternice) dar si in Zona Euro, de evolutiile din pietele valutare, de criza finantelor publice si de programele de consolidare bugetara implementate pe mapamond.
Se mentioneaza in acest sens evolutia climatului de afaceri la nivelul companiilor mici in Statele Unite, deteriorarea sentimentului investitorilor si contractia productiei industriale in Zona Euro, accelerarea presiunilor inflationiste (pe ambele maluri ale Atlanticului). Totodata, solicitarile de ajutor de somaj se mentin la un nivel ridicat in Statele Unite (peste 400 mii pe saptamana), iar comertul cu amanuntul pare sa fi “obosit”, pe fondul reducerii puterii de cumparare (determinata de majorarea cotatiilor internationale la bunuri). De asemenea, cererea externa neta americana s-a deteriorat recent, in ciuda deprecierii dolarului pe parcursul ultimelor trimestre.
O dezaccelerare a economiei mondiale (inclusiv a Zonei Euro), coroborata cu evolutia monedei nationale in primele luni ale anului (apreciere) se vor repercuta nefavorabil la nivelul exporturilor romanesti. Cu alte cuvinte contributia cererii externe nete la formarea PIB-ul ar putea sa se reduca. Iar cererea interna ar putea sa nu preia stafeta daca statul nu investeste sau se vor majora dobanzile (ca urmare a presiunilor inflationiste), bancile nu reiau creditarea si nu reintram pe orbita investitiilor internationale.
Totodata, se mentin riscurile din plan intern: inflationist, bugetar, politic si social.
Cu alte cuvinte, trebuie sa ne mentinem prudenti. Pentru ca nu este exclus ca economia interna sa reintre (cel putin temporar) in contractie, mai ales daca nu se vor relua investitiile (la un ritm sustenabil) si nu se vor continua reformele structurale (pentru a contribui la cresterea competitivitatii economiei).
In ceea ce priveste investitiile, se pare ca mai avem de asteptat, mai ales daca observam comportamentul nefavorabil al investitiei publice dar si al investitiei straine directe in primele 3 luni ale anului.
Pe de alta parte, trebuie mentionat faptul ca daca riscurile (externe si interne) nu se intensifica, atunci economia interna va intra intr-un nou ciclu economic. Se vor relua la un ritm sustenabil investitiile, se vor crea locuri de munca (se vor ameliora conditiile la nivelul pietei fortei de munca) si ulterior se va relua si consumul.
Romania are o economie de mici dimensiuni (122 mld. euro in 2010, deschisa, si prin urmare predispusa la undele de soc din plan extern, fie pozitive, fie negative). Ori, daca pe plan extern, situatia se va ameliora, iar pe plan intern nu vor exista derapaje (de la cele convenite cu institutiile internationale) nu este exclus ca ritmul de crestere din acest an sa se situeze in apropiere de 2% y/y (peste prognoza oficiala a FMI).
Teoretic (intr-un astfel de scenariu), treptat, ar trebui sa asistam la o echilibrare a structurii cresterii, de la cererea externa spre cererea interna. Exportul va continua sa fie un vector, la fel si industria. Insa ritmurile de evolutie ar putea sa se reduca. Pe de alta parte, daca statul va investi in economie sectorul de constructii publice ar putea deveni un vector al cresterii economice. Ramane de vazut. Deocamdata multe promisiuni. Sectorul financiar pare sa fi depasit punctul critic si am putea asista gradual la reluarea creditului. Si agricultura ar putea deveni un vector, pe termen mediu si lung, daca se va investi corespunzator.
Deocamdata incertitudinile se mentin, insa monitorizarea unor indicatori macroeconomici importanti ne va ajuta sa identificam directia economiei dupa iesirea din recesiune. Se mentioneaza in acest sens comportamentul investitiilor – elementul fundamental a carui evolutie va previziona iesirea din criza si intrarea intr-un nou ciclu economic.
Apoi evolutia locurilor de munca, a incasarilor la buget. De asemenea este foarte important sa monitorizam evolutia relatiilor cu institutiile financiare internationale, respectarea acordurilor, continuarea reformelor, consolidarea bugetara. Evolutii predominant favorabile ale acestor indicatori ar ajuta la revenirea in randul economiilor recomandate pentru investitii („investment grade”). Ceea ce ar constitui un factor de impuls pentru investitiile straine directe.
dr. Andr
Evolutia economiei in primele 3 luni ale anului a continuat sa fie sustinuta de mecanismul cerere externa – industrie. Exporturile au continuat sa creasca si chiar au cunoscut o accelerare in T1 (ritm de peste 9% q/q, aproximativ 40% y/y). La aceasta evolutie a contribuit, in primul rand, relansarea economica consemnata la nivelul principalilor parteneri comerciali (si observam ca Zona Euro – destinatie a aproximativ ¾ din exporturile romanesti – a crescut la un ritm de 0,8% q/q in T1, in accelerare comparativ cu ritmul din ultimele 3 luni ale anului 2010 (0,3% q/q)). Printre factorii care au mai sustinut evolutia exporturilor romanesti se numara o ameliorare a competitivitatii structurale a acestora (cel putin comparativ cu perioada de la inceputul anilor 2000), precum si efectele de substitutie observate (la nivelul consumatorului european, puternic afectat de criza, acesta preferand produsele mai ieftine din Europa de Est).
Performanta exporturilor a antrenat industria romaneasca, si sunt ramuri industriale care au ajuns la un nivel de productie apropiat de nivelul de 2008, inainte de declansarea crizei (desigur, se mentioneaza in primul rand ramurile producatoare de bunuri tranzactionabile pe plan international – tradable goods). Astfel, in T1 productia industriala a crescut cu 2,1% q/q si cu peste 10% y/y.
Cu toate acestea, iesirea din recesiune nu ar fi fost posibila fara stabilizarea cererii interne. Astfel, daca ne uitam la evolutia cifrei de afaceri din sectorul de servicii observam o crestere cu 3,5% q/q (in termeni nominali), in accelerare comparativ cu ritmul din T4 2010 (atentie ca ritmul real este mai mic, datorita inflatiei). Cu toate acestea, comertul a continuat sa se contracte in termeni reali (crestere nominala a cifrei de afaceri la nivel de ramura cu doar 0,1% q/q). Cu alte cuvinte, consumatorul roman a continuat sa-si ajusteze activitatea la noua realitate a venitului real disponibil (afectat de presiunile inflationiste determinate de avansul cotatiilor internationale la bunuri, precum si de majorarea TVA-ului si reducerea salariilor din sectorul public (pentru cei care lucreaza in acest segment)).
Anuntul cu privire la momentul iesirii din recesiune poate exprima, in general, premise favorabile, de depasire a momentului critic al crizei. Este un moment cu o importanta incarcatura psihologica in primul rand. Iar factorii psihologici conteaza din ce in ce mai mult in economia mondiala in ultima perioada. Iesirea din recesiune poate exprima premise economice mai bune (cel putin pe termen scurt), pe fondul ameliorarii perceptiei investitorilor (un exemplu de gandire ar fi: „economia s-a ajustat, are potential pentru noi investitii, riscurile s-au atenuat”).
Cu alte cuvinte, perioada dupa iesirea din recesiune poate fi de bun augur pentru reluarea investitiilor companiilor (si, implicit, a angajarilor).
Cu toate acestea, data fiind natura acestei crize economico-financiare mondiale, precum si consecintele acesteia, nu trebuie sa ne grabim cu afirmatii de genul „economia a intrat intr-un nou ciclu economic”. Dezechilibrele acumulate in perioada premergatoare crizei si agravate de criza au contribuit la reducerea semnificativa a potentialului de evolutie a economiei (cresterea pe termen lung).
Mai mult, in plan extern se pare ca economia Zonei Euro a atins varful in T1, urmand sa cunoasca o perioada de dezaccelerare, pe fondul crizei finantelor publice (care a determinat initierea de programe de consolidare bugetara), dar si a demararii procesului de normalizare a politicii monetare de catre Banca Centrala Europeana (in contextul intensificarii presiunilor inflationiste), sau a aprecierii euro in raport cu dolarul pe parcursul ultimelor luni.
De altfel, deja evolutia mai multor indicatori macroeconomici mondiali exprima semnale de dezaccelerare a economiei mondiale catre jumatatea anului. Un scenariu central de “soft-patch” temporar, dat fiind ca probabilitatea reintrarii in contractie a economiei mondiale este redusa in acest moment. Acest scenariu este sustinut de avansul cotatiilor internationale la titei si alte bunuri (pe parcursul ultimelor trimestre) cu impact nefavorabil pentru puterea de cumparare a consumatorilor, de normalizarea politicilor monetare in economiile emergente (China) (unde presiunile inflationiste sunt mai puternice) dar si in Zona Euro, de evolutiile din pietele valutare, de criza finantelor publice si de programele de consolidare bugetara implementate pe mapamond.
Se mentioneaza in acest sens evolutia climatului de afaceri la nivelul companiilor mici in Statele Unite, deteriorarea sentimentului investitorilor si contractia productiei industriale in Zona Euro, accelerarea presiunilor inflationiste (pe ambele maluri ale Atlanticului). Totodata, solicitarile de ajutor de somaj se mentin la un nivel ridicat in Statele Unite (peste 400 mii pe saptamana), iar comertul cu amanuntul pare sa fi “obosit”, pe fondul reducerii puterii de cumparare (determinata de majorarea cotatiilor internationale la bunuri). De asemenea, cererea externa neta americana s-a deteriorat recent, in ciuda deprecierii dolarului pe parcursul ultimelor trimestre.
O dezaccelerare a economiei mondiale (inclusiv a Zonei Euro), coroborata cu evolutia monedei nationale in primele luni ale anului (apreciere) se vor repercuta nefavorabil la nivelul exporturilor romanesti. Cu alte cuvinte contributia cererii externe nete la formarea PIB-ul ar putea sa se reduca. Iar cererea interna ar putea sa nu preia stafeta daca statul nu investeste sau se vor majora dobanzile (ca urmare a presiunilor inflationiste), bancile nu reiau creditarea si nu reintram pe orbita investitiilor internationale.
Totodata, se mentin riscurile din plan intern: inflationist, bugetar, politic si social.
Cu alte cuvinte, trebuie sa ne mentinem prudenti. Pentru ca nu este exclus ca economia interna sa reintre (cel putin temporar) in contractie, mai ales daca nu se vor relua investitiile (la un ritm sustenabil) si nu se vor continua reformele structurale (pentru a contribui la cresterea competitivitatii economiei).
In ceea ce priveste investitiile, se pare ca mai avem de asteptat, mai ales daca observam comportamentul nefavorabil al investitiei publice dar si al investitiei straine directe in primele 3 luni ale anului.
Pe de alta parte, trebuie mentionat faptul ca daca riscurile (externe si interne) nu se intensifica, atunci economia interna va intra intr-un nou ciclu economic. Se vor relua la un ritm sustenabil investitiile, se vor crea locuri de munca (se vor ameliora conditiile la nivelul pietei fortei de munca) si ulterior se va relua si consumul.
Romania are o economie de mici dimensiuni (122 mld. euro in 2010, deschisa, si prin urmare predispusa la undele de soc din plan extern, fie pozitive, fie negative). Ori, daca pe plan extern, situatia se va ameliora, iar pe plan intern nu vor exista derapaje (de la cele convenite cu institutiile internationale) nu este exclus ca ritmul de crestere din acest an sa se situeze in apropiere de 2% y/y (peste prognoza oficiala a FMI).
Teoretic (intr-un astfel de scenariu), treptat, ar trebui sa asistam la o echilibrare a structurii cresterii, de la cererea externa spre cererea interna. Exportul va continua sa fie un vector, la fel si industria. Insa ritmurile de evolutie ar putea sa se reduca. Pe de alta parte, daca statul va investi in economie sectorul de constructii publice ar putea deveni un vector al cresterii economice. Ramane de vazut. Deocamdata multe promisiuni. Sectorul financiar pare sa fi depasit punctul critic si am putea asista gradual la reluarea creditului. Si agricultura ar putea deveni un vector, pe termen mediu si lung, daca se va investi corespunzator.
Deocamdata incertitudinile se mentin, insa monitorizarea unor indicatori macroeconomici importanti ne va ajuta sa identificam directia economiei dupa iesirea din recesiune. Se mentioneaza in acest sens comportamentul investitiilor – elementul fundamental a carui evolutie va previziona iesirea din criza si intrarea intr-un nou ciclu economic.
Apoi evolutia locurilor de munca, a incasarilor la buget. De asemenea este foarte important sa monitorizam evolutia relatiilor cu institutiile financiare internationale, respectarea acordurilor, continuarea reformelor, consolidarea bugetara. Evolutii predominant favorabile ale acestor indicatori ar ajuta la revenirea in randul economiilor recomandate pentru investitii („investment grade”). Ceea ce ar constitui un factor de impuls pentru investitiile straine directe.
dr. Andr
