Pentru prima oara in ultimii zece ani, propaganda pragului de detinere la SIF-uri sustinuta si hranita cu inversunare cel mai adesea tocmai de catre cei care ar trebui sa indemne la evolutie prin liberalizare, va incepe sa se clatine serios in fata unei realitati din ce in ce mai greu de combatut.
Bineinteles, ma refer la o situatie relativ similara: ca prin scaderea sub 33% a participatiei statului la Fondul Proprietatea se deschide drumul schimbarii procedurii de vot in sensul delimitarii de orice restrictie, in functie de numarul de actiuni/procente detinute de orice actionar al fondului.
Cu alte cuvinte, investitorii pot respira aerului libertatii propriilor decizii, a descatusarii de orice constrangere impuse ce contrasteaza in general flagrant cu dorinta detinatorilor de actiuni.
Daca indraznim totusi sa facem o comparatie intre FP si SIF-uri, chiar si in acest al doisprezecelea ceas, observam ca Fondul Proprietatea a fost si pana acum mult mai inteligent construit ,in sensul ca restrictiile erau legate doar de vot, iar modalitatea de expirare a acestora era cunoscuta tuturor. Asta se cheama transparenta.
Accentuez acest lucru deoarece cele mai acute si stringente probleme care se ridica atunci cand vine vorba despre modificarea pragului la SIF-uri sunt cele legate de restrictia in sine, dar si de sentimentul de manipulare si lipsa de transparenta ce sunt atasate oricaror demersuri in acest sens.
Mai simplu spus: ca actionari ne simtim ingraditi si manipulati de cel putin zece ani si totusi lucrurile nu se schimba. Poate ca nu imi mai aduc eu bine aminte, dar nu cumva exista o voce indreptatita sa vorbeasca despre protectia investitorului, caci abnegatia si vehementa actionarilor in a se delimita de constrangeri a fost exemplara si rasunatoare?
Vocea exista, cu siguranta, dar actionarii ar face bine sa se bazeze tot pe ei, sfatul meu. Vorba aceea, daca nu mai ai nicio speranta de la nimeni, singura speranta esti chiar tu.
Va propun sa ne intoarcem putin in timp si sa ne aducem aminte de punctul de vedere al guvernului emis in august 2009 .
Se contureaza urmatoarele idei: "eliminarea pragului de detinere conduce la cresterea volumului si pretului de tranzactionare a actiunilor emide de SIF, fapt ce ar putea conduce la cresterea capitalizarii acestor entitati si implicit a capitalizarii bursiere totale".
Frumos spus, aproape ca as crede ca cel care a scris aceasta fraza este de partea buna.
Coboram privirea pe urmatorul paragraf si iata alta surpriza, vizionara as spune: "o alta consecinta (…) o constituie si posibilitatea atragerii de capital prin emisiunea de noi actiuni…".
Superb, sa poti sa faci rost de finantare de la actionari… parca acesta este si un rol primordial al bursei. Cu alte cuvinte societatile acestea ar putea sa se dezvolte apeland la finantarile prin bursa, dar legislatia in vigoare le opreste sa faca asa ceva deaoarece intrunirea cvorumului este dovedita ca practice imposibila. SIF Transilvania este o exceptie in acest sens, dar nu este rezolvata problema pe de-a intregul ei.
In acelasi punct de vedere descoperim si ca " eliminarea limitei de detinere (…) ar putea crea conditii mai facile pentru intrunirea cvorumului si adoptarea hotararilor de catre AGA." Nu vi se pare normal ca actionarii sa aiba un cuvant de spus?
Am avut ocazia sa lucrez cu investitori straini, mult mai atenti la drepturile lor ca detinatori de titluri, iar cea mai intalnita reactie in fata situatiei de la SIF-uri in care actionarii nu au aproape niciun cuvant de spus a fost de evitare si refuz de a cumpara, Sa nu mai spun ca eu sustineam in acest rastimp ca suntem o bursa civilizata din Europa, nu din vreun stat uitat de lume cu astfel de mentalitati cum ei lasau sa se inteleaga.
Nu in ultimul rand se accentueaza ideea ca "eliminarea limitei constituie si posibilitatea acordata actionarilor de a monitoriza si controla activitatea administatorilor societatilor in conformitate cu principiile de guvernanta corporativa". Inca o data, aproape ca nu imi vine sa cred ca astfel de idei pot sa apara cu atata convingere pe un astfel de punct de vedere. Este exact ce spunem si noi, brokeri si investitori la un loc, nu de ieri, de azi, ci de ani de zile.
Stiu ca dupa ce ati citit randurile de mai sus ati crede ca guvernul a si dat un punct de vedere favorabil. Ei bine, nu. A considerat ca aceste lucruri palesc in fata unui argument probabil, ipotetic, realizabil sau nu, dar clar drobul de sare a capatat dimensiuni apocaliptice si a semanat mai degraba cu o cometa care va spulbera aparenta stare de liniste.
Argumentul in cauza aduce in discutie ca sifurile sunt de interes national, ca o concentrare puternica a actionariatului poate duce la scaderea numarului de actiuni tranzactionabile, ca se pot polariza instrumentele de decizie si, in ultima instanta, Doamne fereste, ele vor fi retrase de la tranzactionare.
Va propun sa le luam pe rand si sa demontam aceste argumente.
Sifurile sunt de interes national prin detinerile pe care le au? Este o argumentatie pe care am mai auzit-o si dintr-un rezumat al unui proces anterior pe aceeasi speta la Curtea Constitutionala.
Detinerile lor cele mai importante sunt in banci, mai ales in BCR si BRD. Nu cumva statul roman a vandut el insasi pachetul de control al acestor banci investitorilor straini?
In acest caz, despre ce interes national este vorba daca chiar statul a vandut pachetele majoritare la societatile cele mai importante din portofoliul sifurilor?
Concentrarea actionariatului este un fenomen normal si obisnuit in bursa. Actionarii strang actiuni si doresc participatii mai mari pentru a se putea implica activ in conducerea acelor societati. Este eficient sa fie asa deoarece cumparand actiuni si dobandind pozitii importante, singurul lucru pe care nu l-ar face ar fi acela sa se saboteze singuri.
Cat despre scaderea lichiditatii, la fel, cred ca este ceva ce nu poate fi prevazut cu exactitate, dar exemplele de afara ne arata ca implicarea institutionalilor cu precadere in astfel de companii a sporit lichiditatea, nu a diminuat-o.
Pana atunci, haideti sa ne uitam la volumele zilnice tranzactionate pe aceste companii care nu sunt debordante si care nu pot fi aduse ca argument in favoarea lichiditatii. Altfel spus, degeaba ii este teama cuiva de lichiditate scazuta in urma concentrarii de pachete, cand in prezent, fara nicio concentrare, lichiditatea este derizorie. Se poate mai rau ?
Dar o raza de speranta exista si ea consta in exemplul pe care il da Fondul Proprietatea. Si nu oricum, de la un nivel care mi se pare mult mai prestigios decat al SIF-urilor. Fondul Proprietatea detine, in opinia mea, niste active realmente de interes national, in domenii strategice precum cel energetic, avand companii in care statul roman este inca actionar majoritar.
Cu toate acestea, fondul este supus acelorasi premise posibile exprimate si in cazul SIF-urilor si nimeni nu se teme de ele. Dar intr-un caz similar si diminuat ca insemnatate, propaganda inca mentine vie dictatura vechilor mentalitati.
Asa ca, dragi parlamentari, protectori ai investitorilor, factori decidenti si formatori de opinie, va provoc la normalitate si nediscriminare. Preluati exemplul transparent si de viitor asa cum este cel oferit de Fondul Proprietatea si eliberati si SIF-urile de constrangerile aberante.
Bineinteles, ma refer la o situatie relativ similara: ca prin scaderea sub 33% a participatiei statului la Fondul Proprietatea se deschide drumul schimbarii procedurii de vot in sensul delimitarii de orice restrictie, in functie de numarul de actiuni/procente detinute de orice actionar al fondului.
Cu alte cuvinte, investitorii pot respira aerului libertatii propriilor decizii, a descatusarii de orice constrangere impuse ce contrasteaza in general flagrant cu dorinta detinatorilor de actiuni.
Daca indraznim totusi sa facem o comparatie intre FP si SIF-uri, chiar si in acest al doisprezecelea ceas, observam ca Fondul Proprietatea a fost si pana acum mult mai inteligent construit ,in sensul ca restrictiile erau legate doar de vot, iar modalitatea de expirare a acestora era cunoscuta tuturor. Asta se cheama transparenta.
Accentuez acest lucru deoarece cele mai acute si stringente probleme care se ridica atunci cand vine vorba despre modificarea pragului la SIF-uri sunt cele legate de restrictia in sine, dar si de sentimentul de manipulare si lipsa de transparenta ce sunt atasate oricaror demersuri in acest sens.
Mai simplu spus: ca actionari ne simtim ingraditi si manipulati de cel putin zece ani si totusi lucrurile nu se schimba. Poate ca nu imi mai aduc eu bine aminte, dar nu cumva exista o voce indreptatita sa vorbeasca despre protectia investitorului, caci abnegatia si vehementa actionarilor in a se delimita de constrangeri a fost exemplara si rasunatoare?
Vocea exista, cu siguranta, dar actionarii ar face bine sa se bazeze tot pe ei, sfatul meu. Vorba aceea, daca nu mai ai nicio speranta de la nimeni, singura speranta esti chiar tu.
Va propun sa ne intoarcem putin in timp si sa ne aducem aminte de punctul de vedere al guvernului emis in august 2009 .
Se contureaza urmatoarele idei: "eliminarea pragului de detinere conduce la cresterea volumului si pretului de tranzactionare a actiunilor emide de SIF, fapt ce ar putea conduce la cresterea capitalizarii acestor entitati si implicit a capitalizarii bursiere totale".
Frumos spus, aproape ca as crede ca cel care a scris aceasta fraza este de partea buna.
Coboram privirea pe urmatorul paragraf si iata alta surpriza, vizionara as spune: "o alta consecinta (…) o constituie si posibilitatea atragerii de capital prin emisiunea de noi actiuni…".
Superb, sa poti sa faci rost de finantare de la actionari… parca acesta este si un rol primordial al bursei. Cu alte cuvinte societatile acestea ar putea sa se dezvolte apeland la finantarile prin bursa, dar legislatia in vigoare le opreste sa faca asa ceva deaoarece intrunirea cvorumului este dovedita ca practice imposibila. SIF Transilvania este o exceptie in acest sens, dar nu este rezolvata problema pe de-a intregul ei.
In acelasi punct de vedere descoperim si ca " eliminarea limitei de detinere (…) ar putea crea conditii mai facile pentru intrunirea cvorumului si adoptarea hotararilor de catre AGA." Nu vi se pare normal ca actionarii sa aiba un cuvant de spus?
Am avut ocazia sa lucrez cu investitori straini, mult mai atenti la drepturile lor ca detinatori de titluri, iar cea mai intalnita reactie in fata situatiei de la SIF-uri in care actionarii nu au aproape niciun cuvant de spus a fost de evitare si refuz de a cumpara, Sa nu mai spun ca eu sustineam in acest rastimp ca suntem o bursa civilizata din Europa, nu din vreun stat uitat de lume cu astfel de mentalitati cum ei lasau sa se inteleaga.
Nu in ultimul rand se accentueaza ideea ca "eliminarea limitei constituie si posibilitatea acordata actionarilor de a monitoriza si controla activitatea administatorilor societatilor in conformitate cu principiile de guvernanta corporativa". Inca o data, aproape ca nu imi vine sa cred ca astfel de idei pot sa apara cu atata convingere pe un astfel de punct de vedere. Este exact ce spunem si noi, brokeri si investitori la un loc, nu de ieri, de azi, ci de ani de zile.
Stiu ca dupa ce ati citit randurile de mai sus ati crede ca guvernul a si dat un punct de vedere favorabil. Ei bine, nu. A considerat ca aceste lucruri palesc in fata unui argument probabil, ipotetic, realizabil sau nu, dar clar drobul de sare a capatat dimensiuni apocaliptice si a semanat mai degraba cu o cometa care va spulbera aparenta stare de liniste.
Argumentul in cauza aduce in discutie ca sifurile sunt de interes national, ca o concentrare puternica a actionariatului poate duce la scaderea numarului de actiuni tranzactionabile, ca se pot polariza instrumentele de decizie si, in ultima instanta, Doamne fereste, ele vor fi retrase de la tranzactionare.
Va propun sa le luam pe rand si sa demontam aceste argumente.
Sifurile sunt de interes national prin detinerile pe care le au? Este o argumentatie pe care am mai auzit-o si dintr-un rezumat al unui proces anterior pe aceeasi speta la Curtea Constitutionala.
Detinerile lor cele mai importante sunt in banci, mai ales in BCR si BRD. Nu cumva statul roman a vandut el insasi pachetul de control al acestor banci investitorilor straini?
In acest caz, despre ce interes national este vorba daca chiar statul a vandut pachetele majoritare la societatile cele mai importante din portofoliul sifurilor?
Concentrarea actionariatului este un fenomen normal si obisnuit in bursa. Actionarii strang actiuni si doresc participatii mai mari pentru a se putea implica activ in conducerea acelor societati. Este eficient sa fie asa deoarece cumparand actiuni si dobandind pozitii importante, singurul lucru pe care nu l-ar face ar fi acela sa se saboteze singuri.
Cat despre scaderea lichiditatii, la fel, cred ca este ceva ce nu poate fi prevazut cu exactitate, dar exemplele de afara ne arata ca implicarea institutionalilor cu precadere in astfel de companii a sporit lichiditatea, nu a diminuat-o.
Pana atunci, haideti sa ne uitam la volumele zilnice tranzactionate pe aceste companii care nu sunt debordante si care nu pot fi aduse ca argument in favoarea lichiditatii. Altfel spus, degeaba ii este teama cuiva de lichiditate scazuta in urma concentrarii de pachete, cand in prezent, fara nicio concentrare, lichiditatea este derizorie. Se poate mai rau ?
Dar o raza de speranta exista si ea consta in exemplul pe care il da Fondul Proprietatea. Si nu oricum, de la un nivel care mi se pare mult mai prestigios decat al SIF-urilor. Fondul Proprietatea detine, in opinia mea, niste active realmente de interes national, in domenii strategice precum cel energetic, avand companii in care statul roman este inca actionar majoritar.
Cu toate acestea, fondul este supus acelorasi premise posibile exprimate si in cazul SIF-urilor si nimeni nu se teme de ele. Dar intr-un caz similar si diminuat ca insemnatate, propaganda inca mentine vie dictatura vechilor mentalitati.
Asa ca, dragi parlamentari, protectori ai investitorilor, factori decidenti si formatori de opinie, va provoc la normalitate si nediscriminare. Preluati exemplul transparent si de viitor asa cum este cel oferit de Fondul Proprietatea si eliberati si SIF-urile de constrangerile aberante.
