Buna guvernare corporatista

Se vorbeste foarte putin in Romania in cercurile de afaceri despre buna guvernare corporatista, asta poate si pentru ca principiile fundamentale care stau la baza acestui concept sunt insuficient impregnate in piata domestica. Multe corporatii care dealtfel au reglementari stricte legate de acest subiect nu lucreaza in Romania decat prin birouri de reprezentanta sau societati cu raspundere limitata de marketing, si de aceea nu popularizeaza structurilor locale principii elementare de buna guvernare corporatista; in cel mai bun caz se vorbeste de “complianta”, “control intern” si “audit”, invocandu-se acesti termeni imateriali in speranta ca sunt suficienti ca sa sperie eventuale derapaje iresponsabile. Si de atlfel, in majoritatea cazurilor intr-o tara ca Romania, in conditiile unei legiferari incoerente care genereaza impredictibilitate operationala si unui inalt grad de coruptie institutionalizata sau marunta, de ce ar trebui oricum sa ne batem capul sa aderam la niste principii care apartin unor economii avansate si care oricum reglementeaza activitatea directorilor executivi din consiliile de administratie de la ultimul etaj?

Facand o scurta trecere tehnica in revista a subiectului, se poate observa ca interesul pentru buna guvernare corporatista este manifest la nivelul corporatiilor contemporane in special in perioada recenta, dupa colapsurile frauduloase ale inceputului de mileniu. Scandalurile corporatiste au alimentat interesul public si politic in privinta reglementarilor mai stricte a guvernarii corporatiste. De altfel guvernul federal american a trecut in acea perioada actul Sarbaney-Oxley (setul de masuri de guvernare corporatista la care este obligatoriu sa adere toate companiile listate la bursa este cunoscut sub denumirea simplificare de US-SOX in SUA sau J-SOX in Japonia), australienii au aprobat reformele CLERP 9 iar europenii au formulat asisderea legislatie de complianta. Cele mai influente si referentiate directive care se refera la guvernarea corporatista raman totusi produsele OECD “Principles of Corporate Governance”, revizuit in 2004, si ONU “Corporate Governance – The Foundation for Corporate Citizenship and Sustainable Business", publicat in 2009.

In mod particular, cele mai enuntate principii ale bunei guvernari corporatiste se refera la cinci teme majore de activitate ale corporatiilor: drepturile si tratamentul echitabil al actionarilor, interesele tertilor non-actionari, rolul si responsabilitatile consiliului de administratie, integritatea si comportamentul etic si transparenta si dezvaluirea de informatii. Exista modele diferite de buna guvernare corporatista, in functie de tipul de capitalism de provenienta. De exemplu, modelul anglo-american pune accentul pe interesele actionarilor. Modelul multi-fatetar, de sorginte japoneza si european-continentala, reflecta si interesele angajatilor, managerilor, furnizorilor, clientilor si ale comunitatii.

Am procedat la un preambul teoretic si la evocarea principiilor si modelelor guvernarii corporatiste pentru a reaminti colegilor din industria farmaceutica, cu siguranta cea mai reglementata industrie (avem bune practici de fabricatie GMP, bune practici de laborator GLP, bune practici de studii clinice GCP, bune practici de distributie GDP) ca buna guvernare corporatista la care adera toate corpratiile din care facem parte ne obliga la reflectii serioase asupra a ceea ce se intampla in prezent in mediul nostru de afaceri. Spun asta pentru ca de peste un an de zile, cu o exacerbare inspaimantatoare in ultimele saptamani, industria este acuzata de catre autoritati de cele mai rele practici de pe pamant, la modul cel mai general si culpabilizant: complicitate la fraudarea retetelor din sistem, “concubinaje” cu medicii intru prescrierea retetelor scumpe, turism stiintific in sejururi exotice, plati in cash, utilizarea de vouchere nefiscalizabile, practici comerciale la limita, publicitate inselatoare, si alte grozavii. In general arsenalul contrapus de industria la aceasta campanie de o putere nemaiintalnita ramane acelasi: negari vehemente prin comunicate sau dezbateri certate la televizor, lansari de proiecte sofisticate si scumpe de PR, referiri la coduri de etica (care n-ar trebui sa existe fiindca exista buna guvernare corporatista), discutii despre inovatie cand investitia in inovatie in Romania este inexistenta (desi exista reglementari care sa sprjine capitalizarea inovatiei), despre dificultati legislative, financiare, administrative, despre accesibilitate, predictibilitatea, sustenabilitate.

Cred ca a sosit momentul ca, in numele principiilor bunei guvernari corporatiste, industria farmceutica sa ceara un armistitiu in aceasta batalie a acuzelor din care nici una dintre parti nu va castiga, cu atat mai putin mediul sanitar sau economic. Executivii care conduc marile corporatii prezente in Romania vor avea timp sa-si revada practicile de guvernare si sa-si intareasca mecanismele de control care tin de integritate si comportament etic, in special in relatia cu tertii. Autoritatile vor avea timp sa vina cu o strategie a medicamentului pe termen mediu, care sa tina cont de prioritati si resurse dar mai ales de cererea de sanatate in crestere a populatiei.

Apelul la buna guvernare corporatista este mai important decat o declaratie de presa sau un cod etic. Este o chemare la revizuirea sistematica a politicilor si procedurilor de functionare ale industriei farmaceutice fara a-i fi afectata eficienta economica. Producatorii de medicamente trebuie sa se pozitioneze ca un participant cu drepturi depline la dialogul public referitor la starea si evolutia natiunii, si acest lucru nu poate fi facut decat aderand la standarde inalte de responsabilitate si acountabilitate in procesul de guvernare a propriilor activitati.
Intoarcerea la buna guvernare corporatista este un pas firesc si crucial la recredibilizarea industriei farmacutice si la pozitionarea ei ca si partener al autoritatilor, interesat de perspectiva pe termen lung a Romaniei.


Setari Cookie-uri