In ultimele luni am asistat la intensificarea si propagarea crizei finantelor publice in Europa. Climatul macroeconomic a continuat sa se deterioreze in economiile care au beneficiat in ultimele trimestre de sprijinul financiar international (Grecia, Portugalia si Irlanda), ceea ce a determinat retrogadarea acestora la categoria junk de catre Agentiile de Rating.
Totodata, Italia a intrat in hora economiilor vulnerabile la turbulentele pietelor financiare. Intensificarea crizei finantelor publice in Zona Euro nu trebuie sa surprinda, dat fiind gradul ridicat de integrare economico-financiara a tarilor membre. Ceea ce surprinde, poate, este viteza de propagare a acestei crize.
Putem spune ca aceasta criza a finantelor publice a intrat intr-o noua etapa, a economiilor cu dimensiune importanta. Astfel, riscurile cu privire la sustenabilitatea Zonei Euro si la evolutia economiei mondiale capata o noua dimensiune. Practic, creste probabilitatea unui scenariu de hard-landing pentru economia mondiala.
Cu un PIB de 1,55 trilioane euro in 2010, Italia ocupa locul III in Zona Euro (pondere de aproximativ 17%). CDS-ul Italiei a crescut vertiginos in ultimele zile, depasind pragul de 300 p.b.. De asemenea, rata de dobanda la titlurile de stat emise pe o perioada de 10 ani a depasit nivelul de 6%, cel mai ridicat de dinainte de crearea Uniunii Monetare Europene.
Iar cresterea costurilor de finantare (care se situeaza in prezent peste ritmul de evolutie a economiei) determina fenomenul de bulgare de zapada (cresterea nesustenabila a datoriei publice). Cu alte cuvinte, pietele financiare speculeaza in prezent ca Italia ar putea deveni a 4-a economie din Zona Euro care va apela la sprijin financiar international.
Nu surprinde nici “decizia” pietelor financiare de a alege Italia drept urmatoarea victima a crizei datoriilor suverane. Din punct de vedere al ponderii datorie publica / PIB Italia ocupa in 2010 locul II in Zona Euro (aproximativ 120%). De altfel, Italia este o economie cu traditie in ceea ce priveste degringolada finantelor publice (cum se poate observa in graficul alaturat, in ultimii 25 ani Italia a inregistrat un nivel mediu al raportului datorie publica / PIB de peste 100%).
Totodata, Italia a intrat in hora economiilor vulnerabile la turbulentele pietelor financiare. Intensificarea crizei finantelor publice in Zona Euro nu trebuie sa surprinda, dat fiind gradul ridicat de integrare economico-financiara a tarilor membre. Ceea ce surprinde, poate, este viteza de propagare a acestei crize.
Putem spune ca aceasta criza a finantelor publice a intrat intr-o noua etapa, a economiilor cu dimensiune importanta. Astfel, riscurile cu privire la sustenabilitatea Zonei Euro si la evolutia economiei mondiale capata o noua dimensiune. Practic, creste probabilitatea unui scenariu de hard-landing pentru economia mondiala.
Cu un PIB de 1,55 trilioane euro in 2010, Italia ocupa locul III in Zona Euro (pondere de aproximativ 17%). CDS-ul Italiei a crescut vertiginos in ultimele zile, depasind pragul de 300 p.b.. De asemenea, rata de dobanda la titlurile de stat emise pe o perioada de 10 ani a depasit nivelul de 6%, cel mai ridicat de dinainte de crearea Uniunii Monetare Europene.
Iar cresterea costurilor de finantare (care se situeaza in prezent peste ritmul de evolutie a economiei) determina fenomenul de bulgare de zapada (cresterea nesustenabila a datoriei publice). Cu alte cuvinte, pietele financiare speculeaza in prezent ca Italia ar putea deveni a 4-a economie din Zona Euro care va apela la sprijin financiar international.
Nu surprinde nici “decizia” pietelor financiare de a alege Italia drept urmatoarea victima a crizei datoriilor suverane. Din punct de vedere al ponderii datorie publica / PIB Italia ocupa in 2010 locul II in Zona Euro (aproximativ 120%). De altfel, Italia este o economie cu traditie in ceea ce priveste degringolada finantelor publice (cum se poate observa in graficul alaturat, in ultimii 25 ani Italia a inregistrat un nivel mediu al raportului datorie publica / PIB de peste 100%).
