Economia Romaniei in 2012

Puternic afectata de valurile celei mai severe crize economico-financiare mondiale, cu un potential economic in declin si ocolita de capitalul strain, economia interna se afla la cumpana intre doua cicluri economice, iar 2012 se anunta un nou an plin de provocari macroeconomice.

Ma refer in primul rand la provocarile din sfera macroeconomica europeana, data fiind dependenta economiei interne de mecanismul exporturi/investitii si de finantarea din Zona Euro (principalul partener economic al Romaniei). Continentul european se afla intr-o stare de degringolada din punct de vedere economic (fapt evidentiat si de evolutia primelor de risc din regiune pe parcursul ultimelor luni).

Autoritatile europene nu au reusit sa identifice solutia magica pentru contracararea crizei datoriilor suverane din regiune, desi tehnostructurile au elaborat si implementat o serie de pasi marunti in directia realizarii Uniunii Politice, pe parcursul ultimelor trimestre.

De asemenea, trebuie mentionate o serie de provocari economice care tin strict de contextul intern, precum perspectivele contractioniste pe termen scurt, continuarea procesului de consolidare bugetara (tintele de deficit pe anul curent par foarte ambitioase, mai ales ca 2012 este un an electoral), accesul la finantare si costul finantarii statului, reformele structurale, rambursarea imprumutului international contractat in 2009, pentru a mentiona doar cateva din cele mai importante aspecte. Provocari intr-un context caracterizat prin grad ridicat de incertitudine, atat din punct de vedere economic, dar si social si politic (evenimentele din ultima perioada sunt elocvente in acest sens). Aceste incertitudini sunt exprimate de nivelul primei de risc (CDS-ul), care se situeaza in prezent peste nivelul de 450 p.b..

Iesirea din recesiune si evolutia economiei din perioada ianuarie-septembrie 2011 nu s-au dovedit sustenabila. Cererea externa neta, componenta a motorului exporturi/investitii care a scos economia din recesiune a inceput sa piarda din turatie inca din primavara anului 2011: deficitul comercial s-a majorat pe parcursul a 5 luni consecutiv, aprilie-august 2011; iar exporturile s-au redus in ultimele luni dupa nivelul record inregistrat in septembrie (aproximativ 3,94 mld. euro).

De asemenea, evolutia formarii brute de capital fix exprima faptul ca economia nu a intrat inca intr-un nou ciclu economic. Acest indicator s-a stabilizat in 2011 dupa scaderile de 21% y/y din 2009, respectiv 15% y/y din 2010.

Cu alte cuvinte, putem deduce din evolutiile recente ale indicatorilor exporturi si formare bruta de capital fix ca evolutia cererii externe a fost strict influentata de revenirea temporara a economiei Zonei Euro (regiunea a iesit din recesiune in a doua jumatate a anului 2009).

Insa, in prezent, Zona Euro resimte valul II al crizei economico-financiare, fiind macinata de criza datoriilor suverane. De altfel,
evolutia recenta a indicatorilor macroeconomici din aceasta regiune exprima premise contractioniste/recesioniste pe termen scurt. Contractia economiei germane (cu 0,25% q/q in trimestrul IV din 2011, conform estimarilor preliminare ale Biroului Federal de Statistica) sustine scenariul mentionat mai sus. Prin urmare, pe termen scurt (cel putin 3-6 luni) nu ne putem astepta la un reviriment al cererii externe nete.

Nici perspectivele privind evolutia cererii interne pe termen scurt nu sunt favorabile. Consumul privat resimte climatul dificil pentru venitul real disponibil al populatiei. Acesta este nefavorabil afectat de o serie de factori: conditiile dificile din piata fortei de munca, declinul veniturilor din chirii, evolutia nefavorabila a randamentelor investitiilor pe bursa in 2011, restantele la credite, etc.

Iar continuarea procesului de consolidare bugetara (tintele asumate pentru anul curent sunt destul de ambitioase) nu exprima premise favorabile pentru consumul guvernamental. Cu toate acestea, am putea asista la unele derapaje prin prisma faptului ca 2012 este un an electoral.

Prin urmare, singura speranta pentru economia interna in acest an se leaga de investitii. Investitiile sunt de altfel componenta care semnalizeaza intrarea economiei intr-un nou ciclu economic. Insa nici perspectivele privind evolutia investitiilor pe termen scurt nu se anunta predominant favorabile.

Capitalul strain ocoleste economia (in ultima perioada am asistat la o serie de anunturi de dezinvestire), de altfel, investitiile straine directe s-au contractat puternic in 2011. Aceasta evolutie este determinata de riscul si perceptia asupra riscului privind economia interna la nivelul potentialilor investitori straini, care se mentin in continuare ridicate. Acesti factori resimt in principal contextul macroeconomic european si regional nefavorabil investitiilor, precum si declinul potentialului economiei interne (determinat de cea mai severa criza economico-financiara mondiala din ultimele decenii si consecintele acesteia).

Pe de alta parte, capitalul romanesc nu are nici forta si nici capacitatea (inclusiv know-how) de a investi in proiecte pe termen lung care sa poata relansa economia.

Intr-un astfel de context, pe componenta investitii singura speranta pe termen scurt este relansarea investitiilor statului. Insa o evolutie favorabila a investitiilor statului este dependenta atat de capacitatea de a dezvolta proiecte pe termen mediu / lung, cat si de atragerea de finantare europeana nerambursabila (in contextul accesului dificil la finantare, dar si al necesarului de finantare pentru datoriile care ajung la scadenta).