Dupa ce vom scapa de asediul francofon asupra Bucurestiului -un spectacol lamentabil de grandomanie stirba, organizat cu incalcarea flagranta a drepturilor cetatenesti- sper ca autoritatile romane isi vor face timp sa reflecteze asupra implicatiilor deciziei Comisiei Europene de a parafa aderarea noastra la Uniunea Europeana anul viitor.
Romania a marcat saptamina aceasta, indiscutabil, un moment istoric, incununind ceea ce se prefigureaza a fi cea mai fasta perioada pe care a cunoscut-o tara in ultimii saizeci de ani. In mod surprinzator, aderarea Romaniei la Uniunea Europena nu pare sa trezeasca prea mare interes opiniei publice. E chiar revoltatoare prezenta stearsa a subiectului pe agenda publica, din motive pe care incerc sa le deslusesc aici. Putinele referiri, caci de analize cit de cit serioase nici nu poate fi vorba, lasa sa se intrevada doua scoli de gindire in abordarea impactului aderarii asupra economiei nationale si a vietii de zi cu zi a romanilor.
Cea dintii abordare -as numi-o scoala extatica- prefigureaza riuri de lapte si miere care vor invada Romania luni 1 ianuarie 2007, la ora zero si un minut. Toate problemele grave ale administratiei de stat vor disparea ca prin farmec, veniturile vor creste peste noapte, competitia va reduce preturile produselor in galantar, romanii vor putea sa traiasca si sa munceasca unde vor in spatial comunitar. Am ingrosat evident sperantele pe care le exulta acest gen de abordare, in ideea de a sublinia infantilismul sau.
Cea de-a doua abordare se situeaza la polul opus, ea creioneaza un viitor catastrofic al Romaniei dupa aderare, mai ales in ceea ce priveste nivelul de trai: preturile cresc, mai ales la proprietatile imobiliare si la utilitati, salariile stagneaza, producatorii locali vor fi sufocati si astfel vom fi invadati de importuri, Romania va saraci datorita contributiilor la bugetul comunitar si - ultim dezastru si impardonabila dezonoare - nu vom mai putea produce tuica la alambic si nu vom mai putea sa ne taiem porcul de Craciun in ograda.
Nu am vazut din pacate luari de pozitie pertinente care sa se situeze argumentat intre aceste abordari extreme, chiar daca exista pe ici, pe colo, nuantari. Ca tot romanul cit de cit interesat de soarta lui, si eu reflectez de ceva vreme la ce ne va aduce ziua de dupa aderare. M-am uitat cu mare atentie si la ce s-a intimplat nu numai in tarile Europei Centrale care au aderat acum doi ani, ci si in celelalte tari cu model de aderare tirzie, Portugalia si in special Grecia - de care cred ca sintem mult mai aproape din punct de vedere cultural, uman si institutional. E foarte probabil ca Romania va parcurge o etapa post-aderare similara cu aceste tari, mi-e greu sa cred ca vom fi in vreun fel originali.
Daca acceptam aceasta ipoteza, concluzia este simpla: aderarea nu va aduce nici o schimbare palpabila de pe o zi pe alta. 1 ianuarie 2007 va marca doar inceputul unui proces atotcuprinzator de schimbare la fata a Romaniei, lent, profound, ireversibil.
In mod normal, primele schimbari se vor vedea usor-usor in domeniul preturilor reglementate, unde aderarea va matura treptat subventiile directe sau mascate. E posibil apoi sa vedem in citeva luni schimbarea peisajului de raft prin inlocuirea unor produse autohtone, care nu mai sint conforme cu cerintele UE, cu produse similare de import, cel mai probabil mai ieftine si poate chiar mai bune.
Nimic nu se va petrece insa peste noapte, nici in bine, nici in rau. Romania din ianuarie 2007 va fi aceeasi cu Romania de astazi. Convingerea mea este insa ca aderarea la UE va face Romania de peste 5-10 ani o tara mult mai prospera, mai corecta, mai curata, mai demna si mai moderna decit cea de azi. Aceasta e marea miza a intrarii in Uniunea Europena: asumarea unui destin si a unui model de dezvoltare economico-sociala bazat pe valorile democratiei, liberei initiative si economiei de piata.
Intr-o Romanie asa cum mi-o prefigurez la ceva vreme dupa aderare, abuzuri administrative de genul celor generate de paranghelia francofona a acestor zile n-ar trebui sa-si mai gaseasca locul.
