Fiecare inceput de an aduce sperante marete pentru piata de capital romaneasca. Cu totii ne dorim multe listari, multi investitori, produse si instrumente functionale, pe scurt, o schimbare in bine. Interviurile si declaratiile din perioadele de inceput sunt similare, parca trase la indigo.
2012 a venit, insa, cu ceva diferit. Sperantele s-au transformat in asteptari uriase, dorintele in nevoi si schimbarile care au inceput inca de anul trecut poarta povara unei misiuni dificile, aproape imposibile.
Ianuarie a adus o schimbare radicala in conducerea Bursei de Valori Bucuresti. Pregatit cu mult timp si multa grija, anuntat cu surle si trambite, noul consiliu a adus un suflu tanar, pe care multi il invocau. Din start insa, toti ochii sunt atintiti asupra lor si fiecare miscare, declaratie sau iesire in public este atent cantarita si analizata.
Presiunea este uriasa, povara atarna greu pe umerii unor oameni care isi doresc si au resursele sa schimbe lucruri, dar carora timpul le-a devenit cel mai mare dusman.
Am fost si sunt un continuare un sustinator al acestui consiliu. In primul rand, pentru ca imi plac lucrurile noi si proaspete, mai ales dupa multi ani de plafonare. Apoi, pentru ca este o combinatie foarte echilibrata de persoane cu experienta si entuziasm, care au sansa sa scrie istorie. Desigur, indoieli sau momente de ratacire exista intotdeauna, dar este important sa ne pastram realismul si sa le acordam timpul necesar sa demonstreze (sau nu) ce pot si vor sa faca.
Semnalele sunt contradictorii. Daca inainte de alegeri aveam senzatia ca avantul este urias si pedala de acceleratie apasata la maxim, imediat dupa am simtit instabilitatea unui mers pe sarma, cu o mare prapastie in jos. Timp in care, noi, spectatorii, privim si facem pariuri: vor cadea sau vor ajunge de pe sarma pe un pod solid si bine construit peste apele tulburi?
Atentia tuturor este indreptata exclusiv spre viitor: cine va fi noul CEO al Bursei, in cat timp va veni, cat va costa, care ii vor fi obiectivele, va fi strain sau roman? Ce va face noul Consiliu, cum va gestiona ofertele, vor produce schimbarea acceptata?
In tot acest timp, prezentul este incert. Din noiembrie si pana foarte curand, singurele stiri si articole despre Bursa de Valori Bucuresti publicate pe Wall-Street au fost legate de alegerile din ianuarie, candidatii in consiliu, concedierile fostului director, discutii si dat cu parerea.
Niciun proiect inceput sau continuat, nimic concret. Mai mult, sefii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare declara on si off the record ca trimit solicitari la Bursa pentru diverse proiecte comune si nu primesc raspunsuri. Si de obicei se intampla invers, sau cel putin asa s-a propagat impresia.
Luni am organizat intalnirile Wall-Street, un proiect nou in care punem la o masa specialisti dintr-o anumita industrie si zona de interes si discutam subiecte actuale. La intalnirea despre anul de mari transformari care a inceput pentru piata de capital, Bursa nu a avut niciun reprezentant.
Sunt foarte de acord ca membrii Consiliului Bursei sunt extrem de ocupati si preocupati de multe alte lucruri mai importante. Dar ar trebui sa fie o persoana din executiv care sa reprezinte institutia, sa transmita un mesaj coerent si comun si care sa imi poata fi recomandata de unul din membrii boardului.
Ar trebui sa existe un director adjunct, un al doilea sau saptelea conducator al Bursei care sa preia la modul cel mai serios atributiile executive pana peste 3,5 sau 6 luni, cand va veni noul CEO si chiar pana ce acesta va reusi sa se acomodeze.
Noul consiliu si-a inceput deja sirul de premiere – prin selectarea unui executive search care sa gaseasca cea mai potrivita persoana pentru functia de CEO. O idee laudabila, mai ales intr-o piata mica si foarte putin abordata de acest tip de recrutare. Dar procesul, tocmai pentru ca este complex, necesita destul de mult timp. Timp pe care bursa nu si-l permite sa il piarda in aceeasi plafornare care a intervenit in ultimele luni. Timp care ii poate fi un bun prieten dar si cel mai mare dusman.
Un mare avantaj al noului board este ca are sansa sa beneficieze de pe urma programului de privatizare pe care guvernantii il restarteaza astazi. Mai mult sau mai putin fortat de FMI sa vanda pe bursa pachete la companiile din portofoliu, statul pune bazele unei perioade de mari transformari si schimbari in piata de capital romaneasca, mai ales daca si-a invatat lectia numarul 1: sa tina cont de sugestiile intermediarilor (si primele detalii despre oferta Transelectrica ne arata ca au invatat-o).
Astfel, consiliul are sansa sa aiba un prim an de mandat sub semnul acestor privatizari, al caror viitor succes ar putea propulsa bursa spre nivelul urmator.
Revenind la asteptari, schimbarile din conducerea Bursei, masurile legislative si deciziile strategice din ultimul an, creeaza premisele unei etape de istorie, pe care cineva trebuie sa o scrie. Tocmai de aceea, criticile si comentariile sunt menite sa impulsioneze, sa ambitioneze si genereze competitivitate. Asteptarile apasa pe umerii celor responsabili, dar sunt menite sa mentina adrenalina si ambitia la cote maxime. Chiar si atunci cand podul este inca o sarma pe punctul de a se rupe…
2012 a venit, insa, cu ceva diferit. Sperantele s-au transformat in asteptari uriase, dorintele in nevoi si schimbarile care au inceput inca de anul trecut poarta povara unei misiuni dificile, aproape imposibile.
Ianuarie a adus o schimbare radicala in conducerea Bursei de Valori Bucuresti. Pregatit cu mult timp si multa grija, anuntat cu surle si trambite, noul consiliu a adus un suflu tanar, pe care multi il invocau. Din start insa, toti ochii sunt atintiti asupra lor si fiecare miscare, declaratie sau iesire in public este atent cantarita si analizata.
Presiunea este uriasa, povara atarna greu pe umerii unor oameni care isi doresc si au resursele sa schimbe lucruri, dar carora timpul le-a devenit cel mai mare dusman.
Am fost si sunt un continuare un sustinator al acestui consiliu. In primul rand, pentru ca imi plac lucrurile noi si proaspete, mai ales dupa multi ani de plafonare. Apoi, pentru ca este o combinatie foarte echilibrata de persoane cu experienta si entuziasm, care au sansa sa scrie istorie. Desigur, indoieli sau momente de ratacire exista intotdeauna, dar este important sa ne pastram realismul si sa le acordam timpul necesar sa demonstreze (sau nu) ce pot si vor sa faca.
Semnalele sunt contradictorii. Daca inainte de alegeri aveam senzatia ca avantul este urias si pedala de acceleratie apasata la maxim, imediat dupa am simtit instabilitatea unui mers pe sarma, cu o mare prapastie in jos. Timp in care, noi, spectatorii, privim si facem pariuri: vor cadea sau vor ajunge de pe sarma pe un pod solid si bine construit peste apele tulburi?
Atentia tuturor este indreptata exclusiv spre viitor: cine va fi noul CEO al Bursei, in cat timp va veni, cat va costa, care ii vor fi obiectivele, va fi strain sau roman? Ce va face noul Consiliu, cum va gestiona ofertele, vor produce schimbarea acceptata?
In tot acest timp, prezentul este incert. Din noiembrie si pana foarte curand, singurele stiri si articole despre Bursa de Valori Bucuresti publicate pe Wall-Street au fost legate de alegerile din ianuarie, candidatii in consiliu, concedierile fostului director, discutii si dat cu parerea.
Niciun proiect inceput sau continuat, nimic concret. Mai mult, sefii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare declara on si off the record ca trimit solicitari la Bursa pentru diverse proiecte comune si nu primesc raspunsuri. Si de obicei se intampla invers, sau cel putin asa s-a propagat impresia.
Luni am organizat intalnirile Wall-Street, un proiect nou in care punem la o masa specialisti dintr-o anumita industrie si zona de interes si discutam subiecte actuale. La intalnirea despre anul de mari transformari care a inceput pentru piata de capital, Bursa nu a avut niciun reprezentant.
Sunt foarte de acord ca membrii Consiliului Bursei sunt extrem de ocupati si preocupati de multe alte lucruri mai importante. Dar ar trebui sa fie o persoana din executiv care sa reprezinte institutia, sa transmita un mesaj coerent si comun si care sa imi poata fi recomandata de unul din membrii boardului.
Ar trebui sa existe un director adjunct, un al doilea sau saptelea conducator al Bursei care sa preia la modul cel mai serios atributiile executive pana peste 3,5 sau 6 luni, cand va veni noul CEO si chiar pana ce acesta va reusi sa se acomodeze.
Noul consiliu si-a inceput deja sirul de premiere – prin selectarea unui executive search care sa gaseasca cea mai potrivita persoana pentru functia de CEO. O idee laudabila, mai ales intr-o piata mica si foarte putin abordata de acest tip de recrutare. Dar procesul, tocmai pentru ca este complex, necesita destul de mult timp. Timp pe care bursa nu si-l permite sa il piarda in aceeasi plafornare care a intervenit in ultimele luni. Timp care ii poate fi un bun prieten dar si cel mai mare dusman.
Un mare avantaj al noului board este ca are sansa sa beneficieze de pe urma programului de privatizare pe care guvernantii il restarteaza astazi. Mai mult sau mai putin fortat de FMI sa vanda pe bursa pachete la companiile din portofoliu, statul pune bazele unei perioade de mari transformari si schimbari in piata de capital romaneasca, mai ales daca si-a invatat lectia numarul 1: sa tina cont de sugestiile intermediarilor (si primele detalii despre oferta Transelectrica ne arata ca au invatat-o).
Astfel, consiliul are sansa sa aiba un prim an de mandat sub semnul acestor privatizari, al caror viitor succes ar putea propulsa bursa spre nivelul urmator.
Revenind la asteptari, schimbarile din conducerea Bursei, masurile legislative si deciziile strategice din ultimul an, creeaza premisele unei etape de istorie, pe care cineva trebuie sa o scrie. Tocmai de aceea, criticile si comentariile sunt menite sa impulsioneze, sa ambitioneze si genereze competitivitate. Asteptarile apasa pe umerii celor responsabili, dar sunt menite sa mentina adrenalina si ambitia la cote maxime. Chiar si atunci cand podul este inca o sarma pe punctul de a se rupe…
