Manageri din privat, inchideti cutia pana nu e prea tarziu!

Relele si suferintele economice navalesc neincetat din vasul Pandorei, lucruri care parca nu au mai existat pana acum pe Pamant. Totusi, simt ca apare speranta, pe care o veti citi, daca aveti rabdare, la finele acestui articol care cuprinde trei povesti scurte si actuale.

1. Multa cerneala a curs, in cadrul gandirii economice, pe tema interventionismului si a pacatelor generate de acest comportament. Memorabila este, insa, pozitia fundamentala a marelui economist Ludwig von Mises, care, spre sfarsitul anului 1958, a fost invitat sa faca o calatorie in Argentina si sa sustina acolo un ciclu de conferinte. Tara sud-americana era pregatita pentru idei noi, iar von Mises a fost de acord sa le ofere. Lectiile sale (sapte, la numar) au fost rostite intr-o sala de conferinte a Universitatii din Buenos Aires: a vorbit deschis, printre altele, despre socialism, interventionism si politici economice, teme discursive cuprinse intr-o cartulie extraordinara despre care am auzit ca se vorbeste tot mai putin la ASE: “Economia in 7 lectii - Ganduri pentru cei de azi si cei de maine”.

Ce ironie! Dupa jumatate de secol, lectiile misesiene, bazate pe idei economice sanatoase, sunt respinse prin fapte chiar la Buenos Aires. Nu ne surprinde faptul ca presedinta Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, urmeaza astazi drumul pavat de tovarasul sau din Venezuela, Hugo Chavez, insa provoaca uimire lipsa de reactie la nivel international cu privire la masura de protectionism flagranta a statului argentinian, care a hotarat nationalizarea YPF, divizie a grupului petrolier spaniol Repsol. Mai exact, presedintele Argentinei a decis, neglijand avertismentele autoritatilor de la Madrid, sa nationalizeze partial compania petroliera YPF, la care Repsol detine 57,4% din actiuni. Cum? Foarte simplu: titlurile vor reveni statului si provinciilor argentiniene. La fel de simplu vom vedea si reactiile investitorilor, care nu vor intarzia sa reactioneze.

2. Haideti sa vedem ce s-ar intampla cu investitorii daca ar vedea o nationalizare la Bucuresti. Dar, uite ca nu e prezumtiva aceasta analiza: tocmai ce am aflat zilele acestea despre absurditatea de a restitui doar 15% din valoarea proprietatilor furate de comunisti. Asa facem noi cu ochiul investitorilor straini care ar putea veni in Romania? Oare cum percep strainii aceasta strengarie politica?

Dupa cum constata economistul Florin Citu pe blogul sau, liberalismul a incetat sa existe. Acesta este genul de administratie publica iresponsabila care creeaza temere in randul oamenilor de afaceri. Spre deosebire de tarile etern in curs de dezvoltare, cum e Argentina Cristinei Fernandez, in tarile dezvoltate proprietatea si dreptul la proprietate sunt pilonii regulilor economice care stabilesc relatiile contractuale cu marii investitori (straini).

Statisticile arata, de fapt, cat de reticenti sunt investitorii straini: este evident si cunoscut de catre opinia publica trendul de scadere a interesului investitorilor pentru Romania. Nu este sustenabil si suficient sa ai o oarecare stabilitate economica si sa mentii cota unica de impozitare pentru a atrage mai multe investitii straine, mai ales in contextul in care guvernantii ataca Petrom, Nokia si Ford si continua sa-i urecheze pe bancheri. Antreprenorul roman si investitorul strain sunt in 2012 raufacatorii tarii. Acest cuplu este in continuare abordat prin politici de agresiune, adica prin controale, supraimpozitari si prin penalizari. Climatul devine mai dusmanos cu afacerile pentru simplul motiv ca businessul nu voteaza anul acesta.

3. A treia poveste este una fericita si are legatura cu motivele de nadejde pe care le promiteam la inceput. Am citit-o in aceasta dimineata intr-un interviu relaxat si placut pe care recomand sa il lecturati pe Wall-Street.ro. Titov Buzescu, vicepresedintele Rompetrol, un manager care s-a dezvoltat profesional in mediul privat, si-ar dori ca insusi statul roman sa fie unul antreprenorial, sa nu se bazeze doar pe taxe si impozite. „In afara de partea de antreprenoriat, ar trebui sa isi asume obligatiile ce ii revin prin semnarea Cartei ONU, respectiv speranta de viata, natalitate, acces la servicii medicale, cresterea gradului de educatie si asa mai departe. Vorbim aici de programe pe 15-20 de ani, sustinute de toata clasa politica. Prin asta se masoara sanatatea unei natiuni, iar acestea sunt capitol unde nu excelam, ca sa fiu politicos”, este convins vicepresedintele Rompetrol, companie controlata de un gigant detinut de statul kazah (sic!).

Nu stiu daca Titov Buzescu l-a citit pe Mises, care avertiza ca, daca guvernul nu se opreste la timp, aduce dupa sine socialismul, ori daca este suporterul unui al treilea sistem, intre socialism si capitalism (o prostie, de altfel), si conteaza mai putin acest lucru. Speranta mea se bazeaza, insa, pe o constatare: tot mai multor oameni de calitate li s-a facut lehamite de obiceiurile statului. A sosit vremea antreprenorilor. Manageri cu doua decenii de experienta in mediul de corporatist, inchideti repede cutia, pana nu e prea tardiv!


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.