Azi e 5 iunie. Mai sunt exact cinci zile pana la alegerile locale. Si inca n-am intalnit pe nimeni la televizor, radio, online sau in piata publica vorbind de lucruri care sa tina cont de logica economica in aceasta lupta electorala prafuita in care conteaza doar taraboiul si dusmaniile locale. Sa fiu bine inteles, nu incerc sa transmit un mesaj dezarmant care sa invite la pasivitate electorala, ba din contra. Eu, unul, sunt nerabdator sa-mi exercit dreptul de alegator, chiar daca vad tot mai putine lucruri bune din punct de vedere economic la dreapta ori la stanga pe axa politica. Vad mai mult anomalii economice.
Dar de ce "anomalie"? Raspunsul e simplu si il voi explica cu doua exemple usor de inteles. Un candidat pentru functia de primar dintr-un oras mare din tara promite obligarea dezvoltatorilor de noi complexe rezidentiale la un procent de locuinte „sociale”, cu pret accesibil. Orice votant care intelege foarte bine legile economice ce guverneaza piata imobiliara i-ar cere imediat candidatului sa-i intermedieze o intalnire cu antreprenorul dispus sa investeasca in blocuri care sa fie apoi silit sa cedeze o parte din locuinte la preturi sub nivelul pietei. Un alt candidat vrea transport gratuit in tot orasul. Ce nu intelege respectivul politican si, din pacate, o mare parte a electoratului, este ca autobuzele „gratuite” nu sunt, desigur, cu adevarat gratuite: cineva, si anume contribuabilii, trebuie sa plateasca aceste servicii de transport. Cum? Foarte simplu si intr-o maniera socialista: prin masuri de crestere a taxelor si a impozitelor.
Niciunul dintre exemplele de mai sus nu se incadreaza in profilul de primar pe care eu il doresc. Primarul gospodar, bunul administrator, „smecherul de Bucuresti”, distrugatorul de chioscuri, administratorul bun la toate, lichidatorul de caini vagabonzi, „haiducul” care ii pune la colt pe ceilalti politicieni, si one man show-ul care construieste stadioane formeaza un sir de personaje politice fara consistenta la scara istorica si economica. In opinia mea, un primar bun ar trebui sa aiba ADN-ul unui antreprenor. Si nu ma refer aici strict la conditia sa fi fost antreprenor inainte, ci mai ales la ce anume implica antreprenoriatul: activitatea este marcata aici de incertitudinea viitorului, adica e spatiul in care incertitudinea genereaza fie profituri, fie pierderi. Spre exemplu, pentru un primar inseamna delimitarea castigului de pierdere prin transparentizarea cheltuielilor alocate pentru panselute.
Prefer un antreprenor-capitalist care are capacitatea de anticipare a configuratiei pietei, adica a preferintelor consumatorilor, in cazul de fata cetatenii. Prefer un lider care sa stabileasca obiective si sa fie urmat de echipa sa. Prefer viziunea antreprenoriala atat in campania electorala, cat mai ales in anii de mandat, in locul unei campanii pentru defavorizati, asa cum avem zilele acestea. Prefer un primar care sa suporte riscul pierderii prin calitatea de antreprenor bazata pe alegeri in conditii de incertitudine.
OK, dar pot oare antreprenorii sau cei cu o viziune de intreprinzator sa treaca din lumea afacerilor in cea a politicii, doua modele sensibil diferite, cu moduri de functionare, scopuri si abordari distincte? Mai greu. In primul rand, asa cum marturisea deunazi un bancher de top, in lumea politica a fost nascocita o structura care nu mai permite amestecarea unor oameni capabili din mediul privat, care nu fac fata, in viata politica dominand doar lupta de gherila si obiectivele pe termen scurt. In al doilea rand, sunt multi politicieni cu o oarecare experienta in mediul privat care nu inteleg logica triadei incertitudine-antreprenoriat-proprietate. Imi vine in minte exemplul unui politician intervievat de Wall-Street.ro, candidat intr-un mare oras din tara, care confunda notiunea de „manager” cu cea de „antreprenor”.
Dupa mine, avem sanse mari sa gasim in viitor exemple de vizionari membri ai elitei antreprenoriale ale carei priceperi anticipative sunt testate pe piata si care sa mizeze exclusiv pe idei, nu sa parieze pe fete ranjitoare care cersesc voturi in schimbul unei brichete. De cealalta parte, avem nevoie de mai multi alegatori care sa analizeze mai atent logica economica a programelor din spatele unui candidat. Sunt convins ca miturile ce au napustit imaginarul romanesc postdecembrist vor disparea si ca eroul salvator si haiducul, varianta mioritica a piratului care nu vrea sa negocieze, vor fi inlocuiti de vizionari cu calitati anticipative.
Ce opinie aveti? Cum vi se par, din punct de vedere economic, promisiunile candidatilor la alegerile locale? Dupa dumneavoastra, primarul ar trebui sa fie responsabil cu gospodaria, cu managementul ori cu viziunea? Suntem condamnati sa traim cu aceasta clasa politica? Votati persoana sau programul politic?
(In caz ca sunteti interesati, va recomand doua surse bibliografice care analizeaza in profunzime activitatea antreprenoriala - teza de doctorat a Dianei Costea - Activitatea antreprenoriala si problema echilibrului economic in viziunea Scolii Austriece - si miturile fondatoare in politica - Cea mai buna dintre lumile posibile - Marketingul politic in Romania).
Dar de ce "anomalie"? Raspunsul e simplu si il voi explica cu doua exemple usor de inteles. Un candidat pentru functia de primar dintr-un oras mare din tara promite obligarea dezvoltatorilor de noi complexe rezidentiale la un procent de locuinte „sociale”, cu pret accesibil. Orice votant care intelege foarte bine legile economice ce guverneaza piata imobiliara i-ar cere imediat candidatului sa-i intermedieze o intalnire cu antreprenorul dispus sa investeasca in blocuri care sa fie apoi silit sa cedeze o parte din locuinte la preturi sub nivelul pietei. Un alt candidat vrea transport gratuit in tot orasul. Ce nu intelege respectivul politican si, din pacate, o mare parte a electoratului, este ca autobuzele „gratuite” nu sunt, desigur, cu adevarat gratuite: cineva, si anume contribuabilii, trebuie sa plateasca aceste servicii de transport. Cum? Foarte simplu si intr-o maniera socialista: prin masuri de crestere a taxelor si a impozitelor.
Niciunul dintre exemplele de mai sus nu se incadreaza in profilul de primar pe care eu il doresc. Primarul gospodar, bunul administrator, „smecherul de Bucuresti”, distrugatorul de chioscuri, administratorul bun la toate, lichidatorul de caini vagabonzi, „haiducul” care ii pune la colt pe ceilalti politicieni, si one man show-ul care construieste stadioane formeaza un sir de personaje politice fara consistenta la scara istorica si economica. In opinia mea, un primar bun ar trebui sa aiba ADN-ul unui antreprenor. Si nu ma refer aici strict la conditia sa fi fost antreprenor inainte, ci mai ales la ce anume implica antreprenoriatul: activitatea este marcata aici de incertitudinea viitorului, adica e spatiul in care incertitudinea genereaza fie profituri, fie pierderi. Spre exemplu, pentru un primar inseamna delimitarea castigului de pierdere prin transparentizarea cheltuielilor alocate pentru panselute.
Prefer un antreprenor-capitalist care are capacitatea de anticipare a configuratiei pietei, adica a preferintelor consumatorilor, in cazul de fata cetatenii. Prefer un lider care sa stabileasca obiective si sa fie urmat de echipa sa. Prefer viziunea antreprenoriala atat in campania electorala, cat mai ales in anii de mandat, in locul unei campanii pentru defavorizati, asa cum avem zilele acestea. Prefer un primar care sa suporte riscul pierderii prin calitatea de antreprenor bazata pe alegeri in conditii de incertitudine.
OK, dar pot oare antreprenorii sau cei cu o viziune de intreprinzator sa treaca din lumea afacerilor in cea a politicii, doua modele sensibil diferite, cu moduri de functionare, scopuri si abordari distincte? Mai greu. In primul rand, asa cum marturisea deunazi un bancher de top, in lumea politica a fost nascocita o structura care nu mai permite amestecarea unor oameni capabili din mediul privat, care nu fac fata, in viata politica dominand doar lupta de gherila si obiectivele pe termen scurt. In al doilea rand, sunt multi politicieni cu o oarecare experienta in mediul privat care nu inteleg logica triadei incertitudine-antreprenoriat-proprietate. Imi vine in minte exemplul unui politician intervievat de Wall-Street.ro, candidat intr-un mare oras din tara, care confunda notiunea de „manager” cu cea de „antreprenor”.
Dupa mine, avem sanse mari sa gasim in viitor exemple de vizionari membri ai elitei antreprenoriale ale carei priceperi anticipative sunt testate pe piata si care sa mizeze exclusiv pe idei, nu sa parieze pe fete ranjitoare care cersesc voturi in schimbul unei brichete. De cealalta parte, avem nevoie de mai multi alegatori care sa analizeze mai atent logica economica a programelor din spatele unui candidat. Sunt convins ca miturile ce au napustit imaginarul romanesc postdecembrist vor disparea si ca eroul salvator si haiducul, varianta mioritica a piratului care nu vrea sa negocieze, vor fi inlocuiti de vizionari cu calitati anticipative.
Ce opinie aveti? Cum vi se par, din punct de vedere economic, promisiunile candidatilor la alegerile locale? Dupa dumneavoastra, primarul ar trebui sa fie responsabil cu gospodaria, cu managementul ori cu viziunea? Suntem condamnati sa traim cu aceasta clasa politica? Votati persoana sau programul politic?
(In caz ca sunteti interesati, va recomand doua surse bibliografice care analizeaza in profunzime activitatea antreprenoriala - teza de doctorat a Dianei Costea - Activitatea antreprenoriala si problema echilibrului economic in viziunea Scolii Austriece - si miturile fondatoare in politica - Cea mai buna dintre lumile posibile - Marketingul politic in Romania).
