In ultima vreme, din cauza prelungirii crizei financiare si a efectelor sale citesc din ce in ce mai mult opinii si teze ale unor jurnalisti sau analisti economici conform carora capitalismul ca sistem economic si-a dovedit ineficient, pentru ca nu a prevenit impiedicarea crizelor.
Acum cativa ani am citit un articol referitor la focurile de padure din Canada. In timpul verii, din cauza soarelui puternic si a climatului arid, in fiecare an izbucnesc multe incendii ce distrug zeci de hectare de padure. In urma cu 20 de ani, guvernul Canadian a initiat un program de identificare a zonelor vulnerabile (umiditate scazuta) si crearea unor echipe specializate in localizarea si combaterea cat mai rapida a incendiilor. Din punctul de vedere al combaterii incendiilor programul a fost un succes notabil: 9 din 10 incendii erau oprite in faza incipienta si nu apucau sa se extinda pe arii intinse.
Totusi, dupa cativa ani au inceput sa apara probleme neprevazute: numarul bolilor si al pomilor batrani a crescut mult peste normal afectand calitatea lemnului. Mai mult, solul padurii a inceput sa se aglomereze cu vegetatie moarta, impiedicand dezvoltarea plantelor, a animalelor si in ultima instanta afectand buna dezvoltare a intregului ecosistem. Dupa cativa ani programul a fost in mare parte oprit; autoritatile au realizat ca ceea ce aparent era un fenomen distructiv (incendiul) era de fapt o curatire a ecosistemului la care majoritatea plantelor si animalelor se adaptasera (de ex: unele conuri de brad erau invelite intr-o rasina puternica se se deschideau doar in foc).
Am sa pun o intrebare retorica: dupa ce s-a inventat trenul, cum credeti ca a evoluat breasla producatorilor de carute?
Definitia capitalismului oferita de Enciclopedia Britanica este urmatoarea: „capitalismul sau economia de piata este un sistem economic in care majoritatea facilitatilor de productie sunt controlate de entitati private iar productia si profitul sunt stabilite prin intermediul pietelor libere”. Personal nu vad in aceasta definite unde se spune ca obiectivul capitalismului este eliminarea crizelor… Dar poate ca acest lucru se presupune implicit.
In ultimii zeci de ani am asistat la nivel mondial la schimbari profunde. Alimentate de resurse importante si ieftine economiile emergente au inregistrat ritmuri de crestere impresionante. China a devenit atelierul lumii, devenind a doua economie a lumii, iar India se apropie in mare viteza. Brazilia si Rusia au devenit mari puteri datorita bogatiilor subterane. Dubai, Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudita au transformat desertul, creand din petrol orase peste noapte.
In tot acest timp, nivelul de trai din economiile vestice nu a scazut, ba mai mult, a inregistrat cresteri.
Desi majoritatea fabricilor acum sunt in China sau India, desi petrolul se cumpara din Rusia, Arabia Saudita, Iran, Irak, Rusia sau Venezuela, gazele din Rusia, cuprul din Chile, minereul de fier din China, Australia sau Brazilia, economiile vestice au prosperat. Cel mai mare consumator mondial este in continuare America, desi nu este nici cel mai mare exportator de resurse naturale si nici cel mai mare producator. Pana la inceputul crizei, nivelul de trai din economiile vestice nu a scazut in ciuda concurentei si chiar a crescut.
Motivul este unul foarte simplu: expansiunea fara limita a creditului. In ultimii ani, bancile comerciale s-au aruncat intr-o adevarata frenezie a creditarii oricui si oricat. Desi Romania a fost conectata la pietele internationale relativ curand, am simtit si noi o perioada acea exuberanta cu credite pentru orice. Tin minte ca in 2008 a devenit virala o stire Reuters in care un somer din SUA care nu avusese niciodata un venit stabil semnificativ reusise sa obtina pe credit patru case. Evident aceste cazuri nu au fost generalizate, insa arata cat de departe s-a putut ajunge.
Eu nu consider ca actuala recesiune este esecul capitalismului, ci dimpotriva. Ea arata ca economia de piata sau capitalismul functioneaza. Criza reprezinta eliminarea excesului care este nesustenabil. Pe termen lung nici un om, firma sau economie nu poate trai peste productivitatii sale. Evident dupa ce te-ai obisnuit cu un anumit grad de confort nu este usor sa renunti la el, insa din punct de vedere economic acest lucru nu conteaza si te poti intinde doar cat de tine plapuma.
O perioada de criza este dureroasa si dificila, insa necesara. Lumea este intr-o continua evolutie iar reajustarea la „noul normal” este intotdeauna dificila si dureroasa pentru unii, insa din pacate obligatorie pentru ca lumea merge inainte.
Putem privi criza ca un eveniment inevitabil si eminamente negativ sau putem realiza ca acum se pun bazele schimbarii si se nasc viitoarele companii care vor defini urmatorul ciclu economic.
Acum cativa ani am citit un articol referitor la focurile de padure din Canada. In timpul verii, din cauza soarelui puternic si a climatului arid, in fiecare an izbucnesc multe incendii ce distrug zeci de hectare de padure. In urma cu 20 de ani, guvernul Canadian a initiat un program de identificare a zonelor vulnerabile (umiditate scazuta) si crearea unor echipe specializate in localizarea si combaterea cat mai rapida a incendiilor. Din punctul de vedere al combaterii incendiilor programul a fost un succes notabil: 9 din 10 incendii erau oprite in faza incipienta si nu apucau sa se extinda pe arii intinse.
Totusi, dupa cativa ani au inceput sa apara probleme neprevazute: numarul bolilor si al pomilor batrani a crescut mult peste normal afectand calitatea lemnului. Mai mult, solul padurii a inceput sa se aglomereze cu vegetatie moarta, impiedicand dezvoltarea plantelor, a animalelor si in ultima instanta afectand buna dezvoltare a intregului ecosistem. Dupa cativa ani programul a fost in mare parte oprit; autoritatile au realizat ca ceea ce aparent era un fenomen distructiv (incendiul) era de fapt o curatire a ecosistemului la care majoritatea plantelor si animalelor se adaptasera (de ex: unele conuri de brad erau invelite intr-o rasina puternica se se deschideau doar in foc).
Am sa pun o intrebare retorica: dupa ce s-a inventat trenul, cum credeti ca a evoluat breasla producatorilor de carute?
Definitia capitalismului oferita de Enciclopedia Britanica este urmatoarea: „capitalismul sau economia de piata este un sistem economic in care majoritatea facilitatilor de productie sunt controlate de entitati private iar productia si profitul sunt stabilite prin intermediul pietelor libere”. Personal nu vad in aceasta definite unde se spune ca obiectivul capitalismului este eliminarea crizelor… Dar poate ca acest lucru se presupune implicit.
In ultimii zeci de ani am asistat la nivel mondial la schimbari profunde. Alimentate de resurse importante si ieftine economiile emergente au inregistrat ritmuri de crestere impresionante. China a devenit atelierul lumii, devenind a doua economie a lumii, iar India se apropie in mare viteza. Brazilia si Rusia au devenit mari puteri datorita bogatiilor subterane. Dubai, Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudita au transformat desertul, creand din petrol orase peste noapte.
In tot acest timp, nivelul de trai din economiile vestice nu a scazut, ba mai mult, a inregistrat cresteri.
Desi majoritatea fabricilor acum sunt in China sau India, desi petrolul se cumpara din Rusia, Arabia Saudita, Iran, Irak, Rusia sau Venezuela, gazele din Rusia, cuprul din Chile, minereul de fier din China, Australia sau Brazilia, economiile vestice au prosperat. Cel mai mare consumator mondial este in continuare America, desi nu este nici cel mai mare exportator de resurse naturale si nici cel mai mare producator. Pana la inceputul crizei, nivelul de trai din economiile vestice nu a scazut in ciuda concurentei si chiar a crescut.
Motivul este unul foarte simplu: expansiunea fara limita a creditului. In ultimii ani, bancile comerciale s-au aruncat intr-o adevarata frenezie a creditarii oricui si oricat. Desi Romania a fost conectata la pietele internationale relativ curand, am simtit si noi o perioada acea exuberanta cu credite pentru orice. Tin minte ca in 2008 a devenit virala o stire Reuters in care un somer din SUA care nu avusese niciodata un venit stabil semnificativ reusise sa obtina pe credit patru case. Evident aceste cazuri nu au fost generalizate, insa arata cat de departe s-a putut ajunge.
Eu nu consider ca actuala recesiune este esecul capitalismului, ci dimpotriva. Ea arata ca economia de piata sau capitalismul functioneaza. Criza reprezinta eliminarea excesului care este nesustenabil. Pe termen lung nici un om, firma sau economie nu poate trai peste productivitatii sale. Evident dupa ce te-ai obisnuit cu un anumit grad de confort nu este usor sa renunti la el, insa din punct de vedere economic acest lucru nu conteaza si te poti intinde doar cat de tine plapuma.
O perioada de criza este dureroasa si dificila, insa necesara. Lumea este intr-o continua evolutie iar reajustarea la „noul normal” este intotdeauna dificila si dureroasa pentru unii, insa din pacate obligatorie pentru ca lumea merge inainte.
Putem privi criza ca un eveniment inevitabil si eminamente negativ sau putem realiza ca acum se pun bazele schimbarii si se nasc viitoarele companii care vor defini urmatorul ciclu economic.