Primarul Videanu ne avertizeaza ca anul 2007 va fi, citez, “critic pentru traficul rutier in Bucuresti”. Eu sint mult mai drastic: capitala Romaniei se va bloca in mai putin de trei ani, in absenta unor masuri decisive de descongestionare, fluidizare si chiar descurajare a traficului auto.
Municipalitatii bucurestene ii lipseste in mod clar viziunea asupra modului in care trebuie abordata problema deja critica a traficului auto. Tot ce emana de la Consiliul Municipal si de la organele de executie sint paleative copilaresti, peticeli de ultim minut, montare si demontare de borduri, in interesul cutarei firme prietene.
Dimensiunea problemei traficului in Bucuresti este evidenta daca reamintim numai doua cifre: Bucurestiul are mai multe automobile inmatriculate decit Parisul si, ca exemplu, peste 300 mii de masini traverseaza zilnic orasul de la sud la nord si invers, datorita dezvoltarii haotice a ofertei urbane, puternic debalansata in favoarea zonei de nord. Ce face municipalitatea orasului fanion al Romaniei pusa in fata acestei provocari fenomenale? Se vaita si, cind i se nazare, inchide circulatia ca sa aratam lumii francofone ce frumos se circula in Bucuresti.
Solutionarea congestiei traficului nu a fost usoara in nici o capitala europena: Atena a rezolvat-o dupa vreo zece ani, avind mare noroc cu Olimpiada; Roma a fost avantajata de proiectarea extraordinar de vizionara a marilor sale bulevarde inca de pe timpul Imperiului. Parisul a optat pentru investitii enorme in crearea uneui sistem public de transport ireprosabil. Londra, in spiritul pragmatismului anglo-saxon a apasat pina la fund pedala taxarii nemiloase a traficului auto in zonele centrale. Bucurestiul pe ce cale va apuca? Nimeni nu stie.
Opinia mea este ca aglomerarea traficului in Bucuresti este deja o problema incomparabil mai complexa decit in orasele pe care le-am mentionat mai sus, din mai multe motive. In primul rind, Bucurestii au fost proiectati ca un tirg mai rasarit, bun cel mult pentru plimbat cu birja.
In al doilea rind, nici un guvern de pina acum si nici vreun primar al Capitalei nu a fost preocupat in mod serios de fluidizarea traficului, atita vreme cit moda obraznica a transportului cu girofar e la ordinea zile in Romania. Pentru guvernantii nostri, problema traficului rutier nu exista de fapt, ei circula pe culoare deschise de SPP oriunde vor si la orice ora, sfidind bietul alegator prins cu orele in trafic, in bunul spirit al dictaturilor sud-americane ori africane.
In al treilea rind, cresterea parcului auto in Romania se face intr-un ritm galopant, deci sansele ca infrastructura sa tina pasul sint minuscule. In fine, este evident ca factorii de decizie ai momentului sint complet p’afaristi in ceea ce priveste managementul de proiect pe care il presupune solutionarea problemei traficului rutier in Capitala.
Cu toate acestea, optimist incurabil fiind, sint convins ca daca vom lua rapid in serios aceasta problema, o putem solutiona, desigur pe un orizont de timp de cinci-zece ani. As vrea sa punctez citeva aspecte de care obligatoriu trebuie tinut cont in orice abordare sistematica a problemelor de trafic.
Cel mai important mi se pare sa constientizam ca o problema de o asemenea anvergura nu se rezolva cu solutii punctuale: mai facem un pasaj, mai adaugam o banda, mai interzicem cite un camion. Proiectul descongestionarii Bucurestiului este in opinia mea de importanta nationala si trebuie abordat multdisciplinar: pe de o parte cei mai buni arhitecti ai Europei trebuie angajati sa redeseneze complet planul rutier al orasului. Apoi, municipalitatea trebuie sa-si asume responsabilitatea descurajarii traficului auto individual, in paralel cu imbunatatirea transportului public. Aici e nevoie de impozitarea agresiva a detinerii unui autototurism si circularii cu acesta in Bucuresti, cresterea dramatica a costului parcarii in zonele aglomerate si amendarea drastica a indisciplinei in trafic. Toti banii astfel colectati trebuie sa sprijine exclusiv refacerea infrastructurii si imbunatatirea transportului public.
Mai mult, municipalitatea trebuie sa aiba taria sa declare cit mai multe zone istorice, cu potential turistic ori recreativ, drept zone exclusiv pietonale. Nu voi obosi de asemenea sa subliniez importanta decisiva a politiei rutiere in implementarea oricarui program de fluidizare a traficului: daca agentii de circulatie nu ies in teren si nu-si fac datoria, fara mila si fara spaga, orice actiune ramine doar un plan frumos pe hirtie. Municipalitatea bucuresteana ar trebui sa le sara in ajutor, numindu-si propriul corp de monitorizare si sanctionare.
Traficul civilizat intr-o capitala care se vrea europeana nu e o gluma si nu e un moft. Daca nu luam in serios aceasta problema macar acum in ceasul al doisprezecelea, riscam sa intram in Uniunea Europeana claxonind a disperare in intersectii sau, mai rau, luind-o la pas de colo colo, caci de reintoarcere la birje nu mai poate fi vorba.
