Despre desemnarea Primului-Ministru dupa 9 Decembrie!

Foarte mare preocupare zilele acestea printre diriguitorii politicii romanesti. De la vladica la opinca, toti sunt ingandurati pe acest subiect. Unii mai mult decat altii. Abordarile si solutiile se incadreaza in cele doua extreme: prima spune ca Presedintele nu are incotro si trebuie sa desemneze Primul-Ministru din randul USL, daca aceasta va castiga majoritatea in Parlament pentru ca cea de-a doua sa faca vorbire despre dreptul necenzurabil al Presedintelui de a numi Primul-Ministru din randul partidului si nu aliantei sau coalitiei care castiga majoritatea in Parlament. Fiecare dintre cele doua variante este sustinuta exclusiv pe criterii politice. Solutia, deopotriva juridica si politica, trebuie sa rezulte din nuantarea pozitiilor, aplicarea principiului echilibrului puterilor in stat si nu al separatiei puterilor respectiv din coroborarea aspectelor juridice cu cele politice astfel incat institutia Guvernului si a Primului Ministru sa aiba de castigat printr-o sustinere politica suficient de consistenta temporal.

Din punct de vedere juridic, desemnarea Primului Ministru este contemplata atat de art. 85 alin. 1, Titlul III, Cap. II - Presedintele Romaniei, cat si de art. 103 Titlul III, Cap. II - Guvernul, ambele texte referindu-se la desemnarea unui candidat pentru functia de Prim Ministru. Textele constitutionale, dupa cum vom arata in continuare, trebuie coroborate si cu restul prevederilor constitutionale, in special cu art. 1 - Statul Roman. Niciunul dintre textele constitutionale anterior mentionate nu face referire la obligatia Presedintelui de a desemna candidatul acceptat de partidul care a obtinut majoritate in Parlament; art. 103 alin. 1 dispune ca desemnarea candidatului se face dupa consultarea partidului majoritar, iar daca nu exista asa ceva dupa consultarea partidelor existente in Parlament. Referirea la consultarea partidului majoritar sau a partidelor din Parlament, dupa caz, are in vedere nevoia de stabilitate politica pentru implementarea unui program de guvernare coerent si substantial.

Dispozitiile legale mai sus mentionate determina doua categorii de concluzii. Unele exprese iar altele implicite. Din categoria celor exprese face parte concluzia conform careia Primul Ministru este desemnat de Presedintele Romaniei dupa consultarea partidului majoritar sau a partidelor politice din Parlament, dupa caz. Tot in aceasta categorie se inscrie si concluzia in acord cu care scopul acestei proceduri de desemnare a Primului Ministru este asigurarea unei stabilitati politice si nu generarea unui joc politic subiectiv si arbitrar; Presedintele mediaza intre Guvern si Parlament, motiv pentru care trebuie sa desemneze drept acel candidat care are vocatia cea mai mare de a asigura stabilitatea politica si de a fi confirmat in functie. Functia de mediator a Presedintelui Romaniei precum si raportul dintre Guvern - puterea executiva si Parlament - puterea legislativa impun Presedintelui Romaniei sa caute acea solutie care sa permita implementarea unui program politic coerent pentru o perioada apreciabila de timp.

Daca am stabilit ca Presedintele Romaniei are ca prim scop in cadrul acestei proceduri asigurarea unei stabilitati politice, trebuie analizat in continuare momentul si locul unde se determina majoritatea politica. Adica, ii este opozabila Presedintelui o alianta politica constituita inainte de consultariile pentru desemnarea Primului-Ministru, sau acesta trebuie sa tina seama de majoritatea politica rezultata din discutiile avute cu partidele politice in cadrul procedurii de consultare. In mod categoric, Presedintele trebuie sa fie flexibil si nu rigid cu privire la acest aspect, in sensul ca este suveran in aprecierea probelor administrate pe acest aspect, atata vreme cat ratiunea finala - stabilitatea politica - este asigurata. Daca s-ar primi in mod absolut punctul de vedere care spune ca Presedintelui ii este opozabila majoritatea rezultata din alianta de partide constituita in prealabil consultarii ar trebuie sa admitem ca prevederile art. 103 din Constitutie referitoare la obligatia consultarii partidelor politice devin caduce, ceea ce nu este in acord cu regulile de interpretare juridica - un text de lege se interpreteaza in sensul de a produce efecte juridice si nu invers.

Cu alte cuvinte, nici consultarea organizata pentru desemnarea candidatului, dar nici aliantele constituite anterior acestui moment, nu ii sunt opozabile in mod absolut Presedintelui Romaniei. Acesta din urma are libertatea sa analizeze informatiile primite si sa decida care este cea mai buna solutie pentru asigurarea stabilitatii politice. Spre exemplu, daca in cadrul consultarilor cu partidele politice din Parlament, rezulta ca o noua majoritate politica este pe punctul de a fi constituita, Presedintele are obligatia sa tina seama de acesta. La fel in situatia inversa, daca Presedintele dupa consultari ajunge la concluzia rezonabila ca alianta politica constituita anterior consultarilor va avea majoritatea in Parlament, acesta este obligat sa tina seama de aceasta si sa procedeze in consecinta.

In orice caz, in niciun fel nu i-se poate imputa Presedintelui Romaniei apriori consultarii partidelor politice sa tina seama de un anumit candidat, intrucat aceasta ar nesocoti prevederile constitutionale care au in vedere ca stabilitatea politica, privita in acest caz, ca deziderat, trebuie sa rezulte dupa parcurgerea procedurii de consultare. Nevoia de stabilitate politica este subliniata inclusiv de faptul ca art. 103 dispune ca exista consultare si cand exista un singur partid politic cu majoritate in Parlament. Cu alte cuvinte, consultarea este obligatorie sub aspectul organizarii.

Art. 1 din Constitutie dispune ca Romania este stat democratic si social, fiind o democratie constitutionala. Aceste caractere ale statului pot fi atinse doar daca aspectele politice se subsumeaza unor aspecte juridice clar stabilite respectiv interesele politice sunt depasite de nevoia de stabilitate politica. Tinand seama ca Guvernul executa legea sau organizeaza executarea legii adoptate de Parlament, este firesc ca intre cele doua institutii juridice sa existe o compatibilitate ideologica si economica. Or acest aspect, poate fi atins doar dupa ce Presedintele organizeaza consultarile pentru desemnarea candidatului si ajunge la concluzia rezonabila si fundamentata (exista stenogramele discutiilor!) ca un anumit candidat va fi sustinut in Parlament pentru o perioada suficienta de timp.

Mai mult, dincolo de aspectele obiective referitoare la stabilitatea politica, Presedintele este obligat sa tina seama si de aspectele subiective relative la persoana candidatului si a modalitatii in care acesta se integreaza in contextul economic, politic, intern si international existent la acel moment. Posibilitatea de coagulare a unei majoritati in jurul sau, contemporaneitatea intelectuala cu situatia interna si internationala, politica si economica, precum si posibilitatea acestuia de a se detasa de razboaiele intrapartinice si transpartinice, constituie argumente si elemente care trebuie sa fie luate in seama de Presedintele Romaniei. Nu este permis de Constitutie Presedintelui sa ignore aspectele subiective mai sus menionate, aspecte de natura sa contribuie in mod semnificativ la o anumita stabilitate politica pe termen lung. Obiectivitatea emanata de candidatul la functia de Prim Ministru constituie un elemente fundamental in cadrul procedurii de desemnare a Primului Ministru.

Daca Presedintele desemneaza un candidat care ulterior este confirmat de Parlament, opereaza o exonerare de raspundere juridica si politica intrucat telul constitutional- stabilitatea politica - a fost atins. Nimeni nu poate imputa Presedintelui Romaniei ca a utilizat procedura prevazuta de Constitutie pentru a oferi stabilitate si consistenta politicilor publice pe o perioada rezonabila de timp. In schimb, problemele pot aparea atunci cand Presedintele numeste un candidat care nu este confirmat de Parlament. Inclusiv intr-o astfel de situatie, apreciem ca nu se poate vorbi despre o suspendare automata a acestuia intrucat acesta are posibilitatea sa demonstreze instantei constitutionale si Parlamentului faptul ca aprecierea sa a fost corecta. Nimeni nu poate fi sanctionat pentru ca incearca sa ofere stabilitate Romaniei. Daca insa, Presedintele stia ca respectivul candidat nu va trece de Parlament, apreciem ca aceasta exercitare abuziva a dreptului de a desemna candidatul este sanctionabila juridic. In ce masura sanctiunea este sau nu suspendarea, este o alta discutie intrucat aici intervin alte elemente care trebuie apreciate de Parlament si instanta constitutionala in mod concret.

In concluzie, desemnarea Primului Ministru urmareste obtinerea stabilitatii politice si nu satisfacerea interesului egoist al unui anumit partid politic.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.