2012, un an plin de provocari: o radiografie a pietei de capital

In ultimele luni, majoritatea opiniilor referitoare la stadiul in care se afla piata de capital romaneasca, cu trimitere catre Bursa de Valori Bucuresti sau catre Sibex daca momentul o cerea, au dobandit fie o tenta dramatica in care termenii de “supravietuire” sau “viitor faliment” al unor societati de brokeraj se subinteleg, fie una anecdotica pentru a reflecta dimensiunea redusa a fenomenului bursier.

Fiecare dintre acestea reflecta partea sa de adevar, motiv pentru care articolul de fata nu isi propune sa creeze o imagine mult mai buna a realitatii, ci sa arate ce a insemnat anul 2012 pentru piata romaneasca de capital.

Inceputul de an 2012 – un nou Consiliu de Administratie al BVB. Toamna anului – un nou Director General

Odata cu alegerile din ianuarie, noul Consiliu de Administratie a devenit unul reprezentativ, in componenta sa regasindu-se: liderul pietei de brokeraj, un grup financiar mare, un broker de talie medie, SSIF-uri mici, membri ai vechiului CA, precum si cel mai activ investitor institutional in zona implementarii guvernantei corporative in companiile in care detine participatii - Franklin Templeton.

Deoarece modelul de dezvoltare al pietei noastre nu a presupus prezenta statului in calitate de actionar, asa cum avem in Burse emergente din zona apropiata noua (Varsovia, Instabul – unde statul este prezent in CA), acest mix de reprezentare pare a fi unul optim pentru Romania, in acest moment.

Desemnarea unui nou Director General in toamna acestui an intregeste imaginea unei conduceri cu experienta in tranzactii si mobilizarea capitalurilor, intr-un sens mai extins.

In 2012, Bursa a mobilizat capital atunci cand a fost chemata sa o faca

Bursa de Valori Bucuresti a fost utilizata de doua ori pentru a facilita accesul la un capital semnificativ. Am avut listarea secundara a pachetului Transelectrica in luna martie (valoare 38 de milioane EUR, cerere de aproape 60 de milioane EUR din partea investitorilor) si oferta de obligatiuni GdF Suez in luna noiembrie, in suma de 55 de milioane EUR.

Tot la Bucuresti, orice investitor interesat ar fi putut subscrie actiuni in doua oferte ale fondului New Europe Property Investments (NEPI) pe parcursul acestui an. Finantarile prin majorari de capital, prin obligatiuni simple sau convertibile au reinceput sa apara in mod curent in cazul mai multor emitenti, desi aceste operatiuni nu sunt atat de spectaculoase si vizibile pe cat ar fi fost venirea unei noi companii importante la cota.

“Eterna” intrebare, anume daca piata din Romania poate absorbi un IPO sau SPO important din sectorul privat, incluzand aici o eventuala iesire a unui fond de Private Equity dintr-o companie unde investitia a ajuns la o anumita maturitate, nu-si va gasi raspunsul evident decat in momentul in care s-ar incepe demersurile pentru o astfel de operatiune. Cu titlu indicativ, merita amintit ca o alocare de 1% din toate fondurile de pensii, din toate fondurile mutuale si din cei cativa institutionali (Fondul Proprietatea, SIF-uri) totalizeaza circa 60 milioane EUR, asadar exista un corespondent pe latura cererii pentru o oferta din zona milioanelor sau zecilor de milioane EUR.

Desigur, sunt necesare conditii si un pret acceptabil atat pentru vanzator cat si pentru cumparator, insa este important de avut in vedere aceste ordine de marime pe care incep sa le capete investitorii institutionali locali – coagulanti ai cererii, pentru a nu ramane doar la opinia ca oricand Varsovia, Viena sau Londra reprezinta variante de listare mai bune fata de Bucuresti - unde o companie privata locala este mai cunoscuta publicului.

Iesirea unor brokeri din piata, cresterea de cota a altora

In fiecare luna, sau chiar mai des, aflam despre o societate de brokeraj care isi retrage operatiunile sau se inchide. Trebuie admis insa faptul ca piata romaneasca avea in perioada de varf peste 70 de companii de brokeraj, in timp ce la Budapesta sau Varsovia gasim mai putin de 30 de intermediari importanti. Probabil ca acest ritm de curatare al pietei va continua si in 2013, deoarece lichiditatea medie a Bursei arata ca numarul intermediarilor trebuie in continuare sa se reduca, ramand ca brokerii activi, cei care lanseaza noi produse sau servicii, care ofera acces clientilor la piete internationale, sa castige in cota.

Totusi, un efect net negativ in tot acest proces este dat de retragerea unor grupuri internationale importante – ING, Unicredit, RBS, accesul la acea tipologie si provenienta de investitori urmand acum sa devina mai dificil.

Cazul Sima

Anul 2012 a scos la iveala probleme de natura fraudei in sectorul bancar, iar pentru aria plasamentelor financiare a adus in prim-plan cazul Sima. Desi nu a fost vorba nici de investitii, nici de instrumente financiare tranzactionate pe o piata romaneasca sau reglementate in Romania ci de speculatii pe piata Forex, asocierea cu Bursa s-a facut mai mult sau mai putin voluntar.

Din nou fara a dramatiza, in sensul considerarii ca acea incredere in piata sau in Bursa, atat cat ar fi fost ea anterior s-ar fi evaporat, este important ca publicul sa fi invatat ca incredintarea banilor printr-un boutique Forex presupune o serie de riscuri, pe cand astfel de operatiuni desfasurate printr-o casa de brokeraj reglementata de CNVM (in viitor inglobata in noul ASF) protejeaza investitorii de posibilitatea de frauda.

2013, anul restart-ului?

Sunt sanse importante ca anul viitor sa vedem mai multe emisiuni de obligatiuni care sa constituie tot atatea variante de plasament pentru diferitele tipuri de investitori. Este de urmarit extinderea listei de emitenti internationali adusi pe sistemul alternativ al BVB, sistem care la acest moment numara 26 de companii straine disponibile pentru investitorii romani. De asemenea, nu ar trebui ignorate mutari ale unor companii importante de pe Rasdaq la cota Bursei, mutari care vor avea in timp un efect suplimentar de antrenare a capitalului in piata si de crestere a lichiditatii.

Cat despre listari private sau de stat, poate anul 2013 va consemna iesirea dintr-un cerc vicios in care fiecare potential vanzator (un antreprenor, un fond de investitii, statul roman) asteapta acel “context mai bun”, in loc sa decida daca oportunitatea vanzarii unei participatii sau atragerii de capital suplimentar prin bursa se aplica in primul rand companiei sale, iar “contextul” sa devina un element secundar in analiza, caci el va fi incert si peste 2 sau 4 ani. Daca nu vom avea acest “Restart”, intrebarile la care nu avem inca raspuns ni le vom pune si la sfarsitul anului viitor.

Dincolo de toate acestea, devine evident faptul ca investitorii romani au din ce in ce mai mult si variante externe de plasament, iar aici este de salutat diversificarea serviciilor de brokeraj ale mai multor societati, care nu doresc sa depinda doar de evolutia locala a pietei.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.