Pe data de 5 septembrie 1698 tarul Petru cel Mare al Rusiei a introdus un impozit care poate fi considerat cel putin bizar: impozitul pe barba. Fiecare rus ce dorea sa-si etaleze in public pilozitatea faciala trebuia sa plateasca anual o suta de ruble la vistieria statului. In plus, pentru a demonstra plata taxei, barbosii erau obligati sa poarte tot timpul cu ei un medalion din argint sau arama, pe care era inscr'+'iptionata confirmarea platii impozitului.
Au trecut intre timp peste 300 de ani si s-ar putea spune ca omenirea a evoluat. Ma intreb insa daca in ceea ce priveste impozitarea a facut-o cu adevarat. Cel putin in Romania, unde abia revenit din vacanta, aflu cu surprindere ca autoritatile ”au pus la dospit” o idee care sa ne faca din nou viata mai palpitanta: un impozit forfetar ce ar trebui aplicat nu prea se stie cui, de cand si in ce conditii. Eu personal, nu prea inteleg de ce…
Pentru ca daca impozitul tarului Rusiei avea rol de parghie fiscala urmarind modernizarea societatii (respectiv ca marii boieri sa aiba o imagine occidentala) impozitul forfetar nu poate avea ca rezultat decat o birocratie mai stufoasa (si nu din cauza barbilor!), oferind de lucru unor functionari care altfel nu-si mai pot justifica posturile si dand batai de cap antreprenorilor, contabililor si consultantilor. Pe langa costurile suplimentare ale statului generate de administrarea acestui sistem as indrazni sa afirm ca acest impozit este impotriva ideii de cota unica si mai mult, ofera celor ce urmaresc reducerea costurilor fiscale o modalitate de a face acest lucru in prefecta legalitate. Prea multe dezavantaje, dupa parerea mea.
Oare nu avem deja experienta nefericita a impozitului minim impus de guvernul Boc in anul 2009 care s-a dovedit a fi un dezastru? Nu ar fi mai sanatos sa se pregateasca o strategie fiscala pe termen mediu si lung, care sa stea la baza eventualelor ajustari viitoare ale codului fiscal si legislatiei secundare? Idei exista din belsug, cateva sugestii mai bune sau mai rele am prezentat si eu intr-o serie de 6 articole (cine este interesat le poate citi aici: ep. 1, ep. 2, ep. 3, ep. 4, ep. 5, ep. 6). Avem inca o dovada ca indiferent de culoarea politica, guvernantii nostri gandesc pe termen scurt, incercand sa carpeasca pe ici pe acolo sacul putred numit buget de stat cu masuri stangace si fara coerenta.
Nu ne mai ramane asadar decat sa asteptam ca Monetaria Statului sa bata medalioanele de confirmare a platii forfetarului si sa ne asezam cuminti la rand cu suta de ruble (pardon, cardul) in mana, ca sa obtinem cate unul.
Succes!
PS: ca orice roman care se gandeste mai mult sau mai putin la teoria conspiratiei, stau si ma intreb daca nu cumva ideea forfetarului nu este de fapt decat o perdea de fum trasa de autoritati ca sa ne dea un subiect de discutie, iar in spatele acesteia nu ni se pregatesc niste reglementari mult mai dure. Experienta ultimilor 5 ani imi spune ca n-ar fi prima oara…
Au trecut intre timp peste 300 de ani si s-ar putea spune ca omenirea a evoluat. Ma intreb insa daca in ceea ce priveste impozitarea a facut-o cu adevarat. Cel putin in Romania, unde abia revenit din vacanta, aflu cu surprindere ca autoritatile ”au pus la dospit” o idee care sa ne faca din nou viata mai palpitanta: un impozit forfetar ce ar trebui aplicat nu prea se stie cui, de cand si in ce conditii. Eu personal, nu prea inteleg de ce…
Pentru ca daca impozitul tarului Rusiei avea rol de parghie fiscala urmarind modernizarea societatii (respectiv ca marii boieri sa aiba o imagine occidentala) impozitul forfetar nu poate avea ca rezultat decat o birocratie mai stufoasa (si nu din cauza barbilor!), oferind de lucru unor functionari care altfel nu-si mai pot justifica posturile si dand batai de cap antreprenorilor, contabililor si consultantilor. Pe langa costurile suplimentare ale statului generate de administrarea acestui sistem as indrazni sa afirm ca acest impozit este impotriva ideii de cota unica si mai mult, ofera celor ce urmaresc reducerea costurilor fiscale o modalitate de a face acest lucru in prefecta legalitate. Prea multe dezavantaje, dupa parerea mea.
Oare nu avem deja experienta nefericita a impozitului minim impus de guvernul Boc in anul 2009 care s-a dovedit a fi un dezastru? Nu ar fi mai sanatos sa se pregateasca o strategie fiscala pe termen mediu si lung, care sa stea la baza eventualelor ajustari viitoare ale codului fiscal si legislatiei secundare? Idei exista din belsug, cateva sugestii mai bune sau mai rele am prezentat si eu intr-o serie de 6 articole (cine este interesat le poate citi aici: ep. 1, ep. 2, ep. 3, ep. 4, ep. 5, ep. 6). Avem inca o dovada ca indiferent de culoarea politica, guvernantii nostri gandesc pe termen scurt, incercand sa carpeasca pe ici pe acolo sacul putred numit buget de stat cu masuri stangace si fara coerenta.
Nu ne mai ramane asadar decat sa asteptam ca Monetaria Statului sa bata medalioanele de confirmare a platii forfetarului si sa ne asezam cuminti la rand cu suta de ruble (pardon, cardul) in mana, ca sa obtinem cate unul.
Succes!
PS: ca orice roman care se gandeste mai mult sau mai putin la teoria conspiratiei, stau si ma intreb daca nu cumva ideea forfetarului nu este de fapt decat o perdea de fum trasa de autoritati ca sa ne dea un subiect de discutie, iar in spatele acesteia nu ni se pregatesc niste reglementari mult mai dure. Experienta ultimilor 5 ani imi spune ca n-ar fi prima oara…
