Termen lung. Termen scurt

Dupa ultimul meu text am fost intrebat intr-o retea sociala online cum putem sa inovam in Romania.

N-am sa scriu despre procesul de ideatie specific pentru vreun domeniu de activitate sau altul. N-am cum. El e familiar specialistilor si celor pasionati de fiecare disciplina sau ramura in parte. Eu il stiu bine pe cel de la mine din ograda, din constructia si reconstructia de branduri. Cu toate astea, cred ca exista cateva paradigme care sunt universal aplicabile. Le vad valoarea in propria munca, iar ele ma fac s-o iubesc si mai mult. Despre una dintre ele scriu acum, ca raspuns la interpelarea cu care am inceput povestea.

E vorba de timp si cum ne raportam la el. E vorba de „termen lung” si „termen scurt” si de ce intelegem prin acesti termeni, aici si acum. Da, afirm cu toata raspunderea ca daca avem o intelegere clara a timpului si a duratelor la care ne raportam atunci cand gandim si muncim, atunci capacitatea noastra de a inova se schimba radical. Putem descoperi lucrurile pe care nu le vedem in mod obisnuit, pentru ca se ascund fie dupa dealul din fata, fie chiar sub propriul nas. Mai afirm la fel de ferm ca, daca avem curajul sa iesim din medii si mediocritate, „termen lung” ar trebui sa insemne una sau doua generatii. Adica minim 25 si, ideal, 50 de ani. Iar „termenul scurt” ar trebui sa fie o saptamana sau, si mai bine, o zi. Suna extrem? Suna extravagant? Te face sa exclami condescendent „Ma lasi?” Atunci e exact ce trebuie pentru ca sa iesi din zona de confort.

Imagineaza-ti doar ce ar putea sa insemne un astfel de termen lung. Imagineaza-ti felul in care transforma si cele mai infricosatoare sarcini in tinte pe care le poti atinge. Imagineaza-ti cata libertate emotionala si de actiune iti ofera. Suntem prea des pesimisti si chiar de-a dreptul defetisti pentru ca realizam (ca niste oameni bine ancorati in realitate ce suntem) ca lucrurile pe care le vrem nu pot fi obtinute intr-o luna sau doua, intr-un an sau maxim trei. Caci, nu-i asa, traim in vremuri imprevizibile si e complet inutil sa planuim si mai ale sa visam dincolo de lungul bratului. Ei bine, raportarea la un termen lung cat o generatie sau doua iti permite sa-ti asumi obiective imposibil de atins altfel. Iti permite sa construiesti piramidele sau sa nascocesti un leac pentru SIDA, literalmente. Face posibila iesirea din inapoiere prin cele un milion de amanunte necesare pentru asta, caci n-ai cum sa devii domn in doar cincizeci de ani daca inainte ai fost iobag cinci sute. Iar inovatia porneste, da, si de la obiective pe care suntem tentati sa le numim aiuristice, caraghioase sau nebunesti. Care implica perseverenta, rabdare, osteneala, vise lasate urmasilor cu limba de moarte si altele asemenea.

Mai imagineaza-ti ce poate sa insemne adevaratul termen scurt. Cata concentrare face posibila, cat de sincer te face atunci cand te pune sa alegi, pe loc, ce e cu adevarat important si intr-o ordine in care, oricat ai incerca s-o intorci, nu exista decat un loc unu, un loc doi si-un loc trei, toate bine separate. Eu unul cred ca sinceritatea brutala de pe vremuri1 a devenit acum atat de rara incat, atunci cand e reflectata in lucrurile sau in actiunile noastre, e fara dubiu o inovatie. Imagineaza-ti ce motivator puternic poate fi, pentru niste oameni capabili si pasionati de ceea ce fac, intrebarea: „Ce puteti face voi intr-o zi, ceva care sa conteze pentru altii? Nu neaparat ceva maret, dar care sa conteze cu adevarat?” Un termen scurt inseamna o postura incomoda, din care luam deciziile prin cele mai profunde convingeri ale noastre sau chiar prin instinct. Clar, postura asta nu ne fereste deloc de greseli, dar cu siguranta ne face sa actionam cu convingere si cu putere. Ne duce astfel spre ceva nou si, cu siguranta, ne indeparteaza de amanarile, oscilatiile si locurile caldute si confortabile ale vietii de zi cu zi. Pana la urma, inovatia e ceva rar, extraordinar si pretios, nu?

In fine, mai afirm un lucru. Raportarea asta la timp e in primul rand individuala. Nu-ti trebuie niciun fel de voie de la imparatie (si nici macar de la line manager sau de la lume-n general) pentru a o face corect, ci doar curaj.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1. Pe vremuri lumea era mai puțin incorsetata de superficialitatea asta hiper-politicoasa de azi. Era mai puțin politically correct, laiul era lai si balaiul balai, iar copilul nu patea nimic daca striga fara jena in mijlocul adunarii publice ca imparatul care o prezideaza e gol-pusca.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.