Creativitate sau standardizare in sistemul educational?

Adrian este specialist in domeniul financiar; nu exceleaza, dar se descurca atat cat sa se mentina pe linia de plutire si este constient de mediocritatea statutului sau profesional, visand, fara a fi verbalizat vreodata, sa aiba propriul business in cativa ani. In scoala, si-a reprimat de fiecare data initiativa de a raspunde sau de a-si exprima o altfel de idee, de teama feedback-ului profesorilor sau al colegilor. Astazi se intreaba daca si-ar fi autoeducat teama de esec, ar fi putut iesi din conul de umbra profesional?

In 2006, Sir Ken Robinson, expert in creativitate si specialist in sistemul educational la nivel international, afirma in ceea ce acum reprezinta unul dintre cele mai faimoase discursuri din seria TED Talks, ca a fi creativ este la fel de important precum a fi alfabetizat si ca esecul este ceea ce ne face sa evoluam. Mai mult, Sir Ken Robinson si-a dedicat intreaga viata profesionala facand lobby pentru desfiintarea sistemului educational actual si inlocuirea sa cu o metoda care sa cultive creativitatea, ca motor al dezvoltarii umane. Cat de mult am putea adera la convingerile sale sau in ce masura o scoala creativa ar avea ecou in societatea romaneasca, am sa incerc sa opinez in randurile urmatoare.

In cadrul programelor LEADERS, am intalnit varii tipologii de oameni, fie in cursurile pentru elevi si studenti, fie in cele dedicate managerilor si antreprenorilor. Dintre acestia, o majoritate apasatoare reprosau sistemului educational, prin exemple concrete sau nemultumiri exprimate generalist, ca scoala si educatia familala din timpul scolii le-a imprimat frica de esec: o nota mica pentru un eseu de opinie, punere la zid pentru un raspuns gresit sau nota 4 si lucrarea inrosita au fost mereu motive pentru care multi dintre noi, ca si exemplul lui Adrian, am preferat sa lucram si sa invatam in tiparele batatorite de profesori sau colegi. Ca urmare, din tanara generatie de antreprenori sau manageri, se remarca din ce in ce mai multe personalitati care, desi ne-au fost colegi de generatie multora dintre noi, si-au autoeducat spiritul creativ, pentru a se diferentia in piata. Programe de antreprenoriat, studii practice si cursuri de management real, ce te pun fata in fata cu problema sau cu perspectiva esecului sunt printre activitatile preferate de acestia.

Desi sunt adeptul metodei intuitiei ca stil de invatare si cred cu tarie ca un esec te invata lectii mai valoroase decat un succes, ma pun adesea in rolul ingrat al unui politician ce ar trebui sa creeze de la zero un nou sistem educational. Ca o strategie de business, creionez planul de afaceri al unui business ce are ca obiectiv crearea unei mase critice ce poate sustine economia. Imi doresc lideri? Sigur, din masa critica liderii se vor cerne singuri, pentru ca leadership se invata, intr-adevar, dar unii oameni vin pe lume cu aceasta inzestrare “default”. Ce primeaza la capatul celalalt al investitiei realizate – buget, resurse umane, timp – este rezultatul final: crearea, sub sablon, a unor minti capabile sa lucreze pentru economia tarii timp de 40 ani. Si cum liderii, fie ei manageri, antreprenori sau specialisti creativi, care sa revolutioneze industria in care activeaza, reprezinta un procent mic din rezultatul final, creatorul sistemului educational va pune mai mult accent pe standardizare. Sabloanele sau corsetele in care suntem obisnuiti sa invatam sunt cele mai accesibile forme de business – de la meniul standard al unui hotel de pe litoral la formele de colaborare ale angajatilor romani.

Cu toate acestea, standardele utilizate in sistemul educational de pretudindeni adesea scot in fata activitatea partii dreapte a creierului, responsabile de imaginatie, emotie, sensibilitate artistica si idei. In fond, nu sunt de parere ca standardizarea este vinovatul de pus la colt din sistemul educational, ci felul in care aplicam tiparele pe mintile tinere.

Ca o concluzie, desi tindem de multe ori sa gasim responsabilitatea pentru lipsa viziunii carierei noastre in sistemul de educatie, cred ca ar trebui sa privim cu mai multa responsabilitate cursul implinirii personale si profesionale. Ce ai facut in ultimul an pentru a-ti creste aptitudinile din cariera aleasa? Ce carte citita recent ti-a ajutat demersurile profesionale sau ce curs ai urmat pentru a invata cum sa faci mai bine ceea ce faci? Ajuta-ma sa raspundem la aceste intrebari si sa descoperim, fiecare pentru el insusi (sau ea insasi), daca un sistem educational mai creativ poate fi solutia pentru o Romanie mai bine administrata.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.