Adnotari pe marginea opiniei consilierului Croitoru, de la BNR (I)/ Wag the Dog

Dupa 2 ani si 6 luni dupa asa zisul “atac” asupra leului, consilierul guvernatorului Croitoru a produs o opinie, trecuta pe site-ul BNR la categoria studii si intitulata “Lichiditatea, Atacul speculativ din octombrie 2008 si reputatia bancii centrale”.

“Atacul” a fost o farsa media de tipul celei din filmul “Wag the dog” cu Hoffman si De Niro in care, tot in preajma unor alegeri ca si in Romania anului 2008, I se cere unui regizor sa insceneze un razboi care sa stimuleze imaginarul electoratului si pe care binenteles sa il si cistige administratia.

Fara sa isi imagineze la data respectiva ca peste alti 2 ani Consiliul Concurentei o sa le invalideze “scenariul” filmului pre-electoral, consilierul Croitoru produce un material in care incearca sa stearga urmele erorilor de scenariu si de implementare, ca doar lucrau cu actori si scenaristi de umplutura. Filmele bune ies cand se folosesc consilieri experti, ca sa para veridic, ca altfel se vede tancul de carton .

Dandu-si seama ca seful, Guvernatorul BNR, a vorbit si acuzat in Octombrie 2008 fara o baza, consilierul Croitoru a lucrat ani de zile sa gaseasca un mod personal de a “demonstra” “validitatea” spuselor sefului.

Consilierul Croitoru intr-un acces de onestitate marturiseste la punctul 3.1 pagina 12, ca incearca sa justifice afirmatii facute de unii oficiali inainte de a intelege ce se intimpla “Este adevarat ca unii oficiali, analisti, jurnalisti sau politicieni au tribuit deprecierea leului din octombrie 2008 unui atac speculativ inca de la inceput. Totusi, nimeni nu a explicat pe ce baza a facut aceasta atribuire sau cum a dus atacul speculativ la cresterea ratei dobanzii”.

<<“Este adevarat ca unii oficiali, analisti, jurnalisti sau politicieni au tribuit deprecierea leului din octombrie 2008 unui atac speculativ inca de la inceput. Totusi, nimeni nu a explicat pe ce baza a facut aceasta atribuire sau cum a dus atacul speculativ la cresterea ratei dobanzii”. 3.1 pag. 12>>
Dupa cum evoca in prima pagina este un material citit si validat de Guvernatorul BNR si de o serie de angajati din BNR plus unul din mediul privat care are o scuza pentru scapari si neatentie, pentru ca se pare ca atunci era ocupat cu alte activitati.

Analiza materialului va cuprinde 2 parti si va fi publicat pe bucati.

Prima va analiza spusele, tabelele si graficele pina la pagina 25, practic partea de opinie in care consilierul Croitoru analizeaza si isi valideaza premizele. Analiza mea va mentiona pagina si rindul la care fac referire.

Practic, consilierul Croitoru foloseste date incomplete, date care nu capteaza pietele la care face referire, date care cuprind mai multe elemente in acelasi numar si prin urmare din care nu se pot decela adevaratele ponderi.

Consilierul Croitoru, in incercarea de a da o spuza de rigoare demonstratiei ca a fost “atac”, creeaza propria masura de a privi lucrurile pentru a evita anumite evenimente din piata si a nu isi invalida singur opiniile. Omite masuri luate de BNR ori le trece la si altele afirmand doar ca nu au influentat prea mult, utilizeaza silogisme menite sa aiba valoare doar prin afirmarea cu tarie.

Consilerul Croitoru desi mentioneaza liberalizarea contului de capital pare sa nu sesizeze influenta fluxurilor de capital , nici asa numita strategie “carry trade” si nici ca o comparatie a anului 1999 cu 2008 pe piata valutara echivaleaza cu a compara o piata inchisa cu una deschisa. Mai mult doar in cazul 1999 I se pare ca se poate vorbi de contagiune regionala, mentionand contagiunea doar la nivelul lui ianuarie 2009 cand mentioneaza in primul paragraph al paginii 19, o scrisoare comuna a guvernatorilor din regiune. Daca inchizi ochii nu inseamna ca piata valutara in anul 2008 devine inchisa doar ca sa faciliteze comparatia si concluzia. Desi mentioneaza caderea Lehman Brothers pe 15 septembrie, in prima propozitie a paginii 19, nu pare sa ii dea o importanta din perspectiva activitatii pietei valutare regionale si a celei romanesti, a liniilor de credit intre banci si a retragerilor de pe prete si din pozitii, mergind probabil pe declaratiile din acea perioada ale Guvernatorului BNR ca Romania este o oaza si ca nu poate fi afectata de ceea ce se intimpla in exterior.

Tot in spiritul de a construi un “metru”, care sa il ajute la concluzii, alege intervale de timp ( e.g. 4 zile ca dupa cum recunoaste cu 3, 5, 6 zile nu ii ies concluziile) si nivele ( recunoaste ca peste 1,36% pasii nu ii ies, dar nu stim de ce s-a oprit fix la 1,36%) care sa elimine alte situatii si sa se refere doar la Octombrie , omitind sa considere evenimentele regionale, deciziile economice ale perioadei e.g. cresterea salariilor cu 50%, ori faptul ca era o perioada pre-electorala in care conform tonelor de literatura de economie politica schimba comportamentul Bancilor Centrale a caror sefi sunt numiti politic.

Conform acestei literaturi, care analizeaza legatura dintre politic si economic, care foloseste serii de date de peste 30 de ani si peste 100 de tari este mai putin probabil un “atac” pe curs inainte de alegeri pentru ca Bancile Centrale cu conduceri politice sunt mai inclinate sa il apere indiferent de cost pentru ca isi joaca locul de munca in caz contrar. Pe cei care conduc aceste banci centrale cum este si BNR nu ii intereseaza costurile asupra economiei reale in incercarea de a isi apara postul. Mai mult despre aceasta teorie in “Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara”.

Deciziile inoportune de politica monetara si de credit au costuri pentru economia reala atat pe termen scurt precum si pe termen mediu. Blocarea de catre deciziile BNR a canalului dobanzii si creditului a afectat economia Romaniei in urmatorii ani si a provocat si accentuat recesiunea. Despre costurile capturii statului la nivel de idei economice si a impactului dobanzilor mari asupra economiei reale si a altor greseli am scris si in “Noua osardie a corifeilor economiei autohtone: o inflatie foarte scazuta” , "Cite miliarde de euro costa atingerea meteorica a unei tinte de inflatie ambitioase?", “O administrare aproximativa a Statului inseamna costuri pentru cetateni”.

In aceasta marturisire consilierul Croitoru aseaza bazele pentru aceasta opinie in care incearca la 2 ani si 6 luni sa justifice scenariul propus si regizat de seful lui, Guvernatorul BNR.

Miscarea cursului a fost una naturala si generata de evenimente regionale si de decizii de politica economica interne, catre noul nivel de echilibru reprezentat de nivelul de 4,3 lei pentru un euro, nivel atins imediat dupa alegeri, dupa 2 luni de la “atac” in ianuarie 2009 , si care a rezistat in urmatorii 4 ani ( folosesc 2 luni pentru ca la un moment dat consilierul Croitoru opreste analiza legaturilor dintre date la 60 de zile ca sa nu isi inavalideze singur teoria; practic cu 2 luni “nu ii iese” in schimb cu 60 de zile, da).

Conform Regulamentului Valutar emis si urmarit de BNR, bancile romanesti au limitata pozitia valutara zilnica la maximum 20% din fondurile proprii cumulat pe toate valutele. Aceasta pozitie valutara este raportata zilnic catre BNR pentru a inlesni supravegherea. Restrictia instituita in acest mod este simetrica in sensul ca bancile nu pot merge nici “lung” nici “scurt” mai mult de 20% , adica nici nu pot a cumpere nici sa vinda mai multa valuta si sa o tina in nume propriu. Dat fiind ca aceste fonduri, capitalul bancii, sunt tinute in moneda locala este theoretic si practic impozibil ca atita timp cat ai dat deja unei entitati 100 de unitati sa poti sa o dai peste cap mai dindu-I inca 20 sau lunindu-I inapoi 20 . Intr-un caz are 120 si in celalat 80 si banca e blocata deja in limita urmarita de BNR.

In concluzie, bancile locale NU pot specula contra BNR pentru ca nu le lasa regimul valutar impus si supravegheat tot de BNR.

Conform Regulamentului Valutar emis si urmarit de BNR, bancile romanesti au limitata pozitia valutara zilnica la maximum 20% din fondurile proprii cumulat pe toate valutele. Aceasta pozitie valutara este raportata zilnic catre BNR pentru a inlesni supravegherea. Restrictia instituita in acest mod este simetrica in sensul ca bancile nu pot merge nici “lung” nici “scurt” mai mult de 20% , adica nici nu pot a cumpere nici sa vinda mai multa valuta si sa o tina in nume propriu. Dat fiind ca aceste fonduri, capitalul bancii, sunt tinute in moneda locala este theoretic si practic impozibil ca atita timp cat ai dat deja unei entitati 100 de unitati sa poti sa o dai peste cap mai dindu-I inca 20 sau lunindu-I inapoi 20 . Intr-un caz are 120 si in celalat 80 si banca e blocata deja in limita urmarita de BNR.
In concluzie, bancile locale NU pot specula contra BNR pentru ca nu le lasa regimul valutar impus si supravegheat tot de BNR.

Inca din pagina a 2 a, intitulata “ Sumar” , propozitia a doua este gresita deoarece “datele” chiar sprijina ipoteza ca volatilitatea ratei dobanzii a fost cauzata de un management inadecvat al lichiditatii in sistemul bancar. Inclusiv norma BNR 12 din 24 octombrie 2008 de blocare a Robor-ului publicat la 18,25%, valabila pina in prezent, nu face decat sa confirme faptul ca masurile BNR au fost doar de a ascunde ceea ce au facut.

Aceasta limitare “optica” la 18,25% prin norma BNR a valorii publicate a Robor, care doar ascunde de ceilalti participanti la economia Romaniei a realitatilor pietei in conditii de lipsa de lichiditate este motivul pentru care nici propozitia a doua din paragraful 2 , pag2, NU este corecta “banca centrala a adaptat managementul lichiditatii pentru a combate atacul speculativ si a crea conditii pentru reducerea ratei dobanzii “.

Inca de la paragraful 2 pagina 4, consilierul Croitoru incepe distorsionarea datelor care ar putea sa reflecte realitatea pietelor din Octombrie 2008. Mentioneaza faptul ca in perioada 17 octombrie – 5 noiembrie ratele de dobanda au “ crescut in mod neasteptat …la niveluri cuprinse intre 22 si 43,6% , comparativ cu rata dobanzii de politica monetara de 10,25%”.

Aceasta crestere nu poate fi numita neasteptata deoarece decidentii BNR au fost avertizati in multiple emisiuni TV si in materiale scrise ca daca scot banii din sistem pe sfarsit de perioada de rezerva , dobanzile vor sari la 1000%. Pareau prognoze conditionate de un management defectuos al lichiditatii de catre BNR, amuzante pentru neofiti dar deloc surprinzator ca s-au dovedit corecte.

Dobanzile au ajuns in perioada mentionata la 1000% pentru intrumente de o zi. 1000% pe o zi, un numar de zile este substantial si in termeni de impact anual. Aceasta este unul din motivele pentru care canalul dobanzilor a fost denaturat un numar de ani dupa interventia BNR.

Dobanzile au ajuns in perioada mentionata la 1000% pentru intrumente de o zi.

Cea mai mare parte a tranzactiilor pe piata monetara, dobanzi, au avut loc in acea perioada prin instrumentele de piata monetara numita swapuri valutare, fx swaps. Desi la pagina 11 consilierul Croitoru recunoaste ca “ volumul mediu al tranzactiilor pe piata monetara a scazut cu aproape 29%” nu si-a pus problema daca nu cumva alt instrument necaptat de acest indicator a fost suprafolosit si ca existau probleme de colateral si linii intre banci. Swap-ul valutar functioneaza ca un deposit cu colateral. Cele mai populare atunci erau euro versus leu. Tranzactia este structurata prin doua picioare, doua tranzactii valutare, una mai apropiata din perspectiva temporala si una mai indepartata, astfel incit rsicul valutar este minim, residual.

Astfel, desi apar doua tranzactii valutare este un instrument de piata monetara. Din cele doua preturi se poate deduce dobanda implicita la care se tranzactionau lei in acel moment in piata. Cand se refera si coteaza un astfel de produs se refera la piciorul din spate ( mai indepartat temporal) al tranzactiei astfel incat un Sell ( vinzare pentru traducatori) se refera la o tranzactie de Buy/Sell si se refera la valuta de baza care in cazul perechii eur/ron este Euro indiferent de opinent.

Nota 8 pagina 11, nota 14 pagina 22, tabelul 4 pagina 23 si penultima si ultima propozitie din pagina 22 dovedesc ca consilierul Croitoru nu a inteles mecanismele pietei monetare precum si ce e acela un swap valutar, la ce foloseste si din ce strategie face parte.

Din aceasta neintelegere probabil vine si intervalul de dobanzi citat de 22% cu 43,6% citat pentru respectiva perioada, in conditiile in care cel mai mare volum de tranzactii pe piata monetara s-a realizat prin instrumentul fx swap (considerentele sunt multiple inclusiv lipsa liniilor de tranzactionare intre banci pe fondul tensiunilor globale fara a avea un colateral) iar dobanda implicita la lei se exprima in sute de procente.

Datele de tranzactii mentionate de consilierul Croitoru nu includ cea mai mare a pietei deoarece in acea perioada nu se mai lucra fara colateral iar liniile interbancare erau atit de mici incit respectivele valori citate sunt nereprezentative pentru volumul tranzatiilor din piata acelor momente. Prin urmare, sa analizezi perioada octombrie –noiembrie 2008 crezind ca dobanzile erau 22-43,6% cand dobanzile la unii clienti mari depaseau aceste valori iar cele din piata erau de sute la suta este prima dovada de falsitate a demersului si neintelegere a pietelor si perioadei analizate.

Aceeasi lipsa de intelegere a produsului de piata monetara, fx swap, distorsioneaza si datele referitoare la “vinzarile “ de valuta ale nerezidentilor din tabelul 4, pagina 23. Introduce in date un picior al unei tranzactii care nu are sensul pe care il da autorul, confuzind piata valutara cu cea monetara. Probabil ca este de inteles ca consilierul Croitoru sa nu deschida un manual dar bunul simt economic i-ar fi spus ca daca arata avand ca baza “sursa:calculele autorului ” , “ cresterea vinzarilor de valuta ale rezidentilor fata de luna precedenta cu 35%” probabil este ciudat sa afirme in aceeasi pagina ca s-a speculat moneda nationala cumparaindu-se valuta (ca parca zice ca nerezidentii au vindut mai mult cu 35%). Cum am vazut mai sus ca bancile locale sunt obligate prin regulamentul valutar sa nu cumpere in pozitia valutara mai mult de 20% din fondurile proprii, sume minore raportat la ce dimensiune au avut tranzactiile de pe piete in acele zile, nu se intelege ce doreste sa spuna consilierul Croitoru, s-a cumparat ori s-a vindut mai multa valuta in acea perioada ?. Indiferent ce se decide acum sa spuna datele care le prezinta ca si rezultat al calculelor personale aduna mere cu pere, piete diferite iluzionat probabil de terminologia specifica si prin urmare nu poti trage concluzii bazindu-te pe date pe care le-ai “creat” si nu au nici o legatura cu realitatea.

Tot in pagina 4, paragraful 2 consilierul Croitoru sustine ca “ dupa aceasta perioada, rata dobanzii a reatins nivelurile existente inainte de cresterea volatilitatii si s-a reinscris pe un trend descendent.” Dobanzile nu si-au revenit ani de zile. Poate ca se refera la un trend descent la nivel de ani desi anterior vorbea de o situatie, atac care a durat zile. In caz ca se refera la ani atunci poate fi mentionat si acordul cu FMI si acordul de la Viena, ambele situatii care “incurca” fortarea de comparatii intre perioade de timp doar de dragul concluziei.

Practic reactia BNR, confuzata de proprii consilieri, a fost atat de inoportuna incat a denaturat piata si economia la nivel de ani!

Mai mult, in afara de a ascunde realitatea din motive politice prin blocarea publicarii Robor-ului peste 18,25%, tranzactiile fara colateral intre banci au scazut si mai mult iar nivelele dobanzilor platite in piata s-au mentinut ridicate o perioada indelungata de timp. Suplimentar, ceea ce se mentioneaza doar in parti ale materialului ori se uita cu desavirsire, situatiile si perioadele utilizate pentru comparatie in opinie nu sunt comparabile din perspectiva instrumentelor de injectare a lichiditatii utilizate de BNR.

In rezumat, indicatorul utilizat de consilierul Croitoru si care ii spune ca situatia de lichiditate si nivele s-au normalizat nu surprinde piata. BaniI erau bagati pe alte cai de BNR e.g. doar la banci prietene “un numar mic de banci”, favorizindu-le si nu la toata piata, prin swapuri valutare la dobanda de interventie deci sub dobanda de piata si practic alimentand motivatia de a isi tine gura (dupa cum marturiseste consilierul Croitoru in prima propozitie de pe pagina 9), finantare contra rezervei minime pentru o banca prietena ingenuncheata de managementul lichiditatii efectuat de BNR.

Finantarea prin fx swapuri, deci contra colateral valuta, respectiv contra rezervei doar la banci prietenoase este suspect in conditiile in care consilierul Croitoru mentioneaza la nota 3 pagina 5 ca “la acea data eligibile erau doar titlurile emise de Ministerul de Finante”.

La nota 1 pagina 4, scris mic, consilierul Croitoru rememoreaza evolutia economica a ultimilor ani si aduce aminte de nivelul atins de cursul valutar in iulie 2007 de 3,1. Aceasta este cea mai mare greseala de politica monetara a Guvernatorului BNR lasind cursul sa se aprecieze accentuat dupa liberalizarea contului de capital desi toata lumea stia ca un astfel de eveniment , liberalizarea si intrarea in Uniunea Europeana , sunt echivalentul declansarii “bolii olandeze”, intrari masive de capital. Intrarile de capital speculativ si alimentarea strategiei de “carry trade”, in cazul Romaniei profitarea de un diferential semnificativ de dobanda si volatilitate a cursului redusa au fost intretinute de politica BNR.

Intarirea cursului spre 3,1 a afectat exportatorii romani exact cand se deschidea piata concurentiala cu partenerii europeni si a blocat in datorii in valuta romanii datorita iluziei leului tare ( pentru care se autocongratulau oficialii din BNR) si a dobanzilor prohibitive la leu. Practic BNR a favorizat prin politica de dobanda, curs , rezerve minime asimetrice la banci si regulament de credit si garantii eurizarea Romaniei.

Intoarcerea, inchiderea acestei pozitii de “carry trade” care putea sa fie deschisa cu saptamini, luni sau ani in urma a fost confundata de consilierul Croitoru cu alte cele. Practic cei care au vindut valuta contra moneda locala ca sa profite de dobanda ridicata la leu isi repatriau investitia in toamna anului 2008 si la inceputul anului 2009.

Deloc surprinzator pentru o asemena opinie nu se iau in calcul decat momentele de depreciere si nu si cele de apreciere ale monedei nationale desi si cele de apreciere sunt tot deplasari fata de un curs de echilibru si tot pagube economice a generat pentru exportatorii romani si in extenso pentru economie si binenteles pentru cei care au tras credite in valuta mergind pe povetele BNR.

Desi banuiam doar ca nu au citit in manuale si ca BNR a gresit copilareste, ceea a dus la aprecierea nenaturala a cursului pina la 3,1 si departarea de cursul valutar de echilibru, spre care se indrepta in toamna anului 2008, consilierul Croitoru ne lamureste, probabil din greseala in nota 12 de la pagina 17 ( incercand sa elimine 3 evenimente din serie pentru a isi justifica algoritmul propriu de concluzionare ca in octombrie nu a fost un scenariu media pre-electoral ci un “atac”), ca BNR a cumparat masiv de 3 ori in 2005 cu “acceleratii” mari, practic oferind “trambuline” speculatorilor. Altfel spus BNR, admitind ca anticipa aprecieri ale monedei nationale a oferit puncte bune de intrare in strategia de “carry trade” si pentru “intirziati”. Altfel spus au fost favorizati speculatorii “buni”. Poate nu I s-a spus si consilierului Croitoru ca in octombrie 2008 speculatorii “buni”, a caror date de intrare sunt eliminate din studiu in mod melodramatic “ultimul fiind innaceptabil”, isi luau valuta inapoi pe fondul falimentului Lehman Brother si a reducerii de linii si expuneri, a contagiunii regionale recunoscuta de consilierul Croitoru a fi avut loc doar in anul 2009 si a deciziilor economice pre-electorale.

2.1. Deficitul de lichiditate

La inceputul paginii 6 mentioneaza extinderea crizei financiare dar fara a introduce concepte de economie deschisa si implicatiile asupra pietei bancare.

La paragraful 2 pagina 6 se mentioneaza aparitia deficitului de lichiditate in sistem inainte de evenimente si anume citandu-l pe consilierul Croitoru, “pe 3 octombrie”. Deci practic scoaterea lichiditatii din sistem de catre BNR s-a petrecut in conditiile suprapunerii unui deficit global de lichiditate, a sfirsitului perioadei de rezerva minima ( se termina pe 23 octombrie) si a unei contagiuni ( consilierul Croitoru nu a recunoscut contagiunea pentru octombrie 2008 ci doar pentru ianuarie 2009, el mentionand doar ca in octombrie erau doar “ primele consecinte ( si semnale) ale extinderii crizei financiare internationale” ).

Asa cum se precizeaza in paragraful 3 pagina 6 deficitul de lichiditate s-a mentinut pins in martie 2010.

In pagina 5 si 6 consilierul Croitoru introduce o serie de formule pentru un sistem inchis, fara a tine cont de adevarata granularitate si extindere a sistemului bancar romanesc la acea data si pe care ulterior le foloseste pentru calcule personale. In conditiile in care swapurile valutare sunt o “necunoscuta”, injectiile de lichiditate au fost facute in afara normelor in vigoare la acea data in ce priveste colateralul ar trebui sa il credem pe consilierul Croitoru nu doar ca nu a gresit la calcule dar sa si inteleaga ce sa introduca in ecuatii.

Figura 2 pagina 7 nu are nici un fel de valoare intuitiva iar daca aceasta este baza concluziilor consilierului Croitoru este o alta dovada de opinie viciata.

Motivele sunt multiple:
- lipsa controalelor de bun simt economic e.g. dobanzile tranzactiilor de pe piata monetara nu au scazut asa repede cum arata graficul o dovada in plus ca ceea ce se raporta ca si tranzactie bilaterala pe piata monetara, fara colateral, erau in valoare foarte mica si in scadere dupa octombrie si erau doar tranzactii intre prieteni ( de exemplu anumitor banci de stat li se sugera sa ajute la “deblocarea” situatiei facand tranzactii prietenoase dar irelevante pentru situatia de ansamblu a pietei, asanumitele “bilaterale”);

- “tranzactiile de pe piata monetara”, altfel spus depozite fara collateral, raportate de consilierul Croitoru au devenit din ce in ce mai irelevante pentru piata atat ca si volum precum si ca nivel de dobanda in conditiile existentei masive a swapurilor valutare atit intre banci , banci-clienti si banci-BNR, Lombard, Repo cu BNR , Repo cu alte banci, Repo cu clienti nebancari. Prin urmare curba dobanzii tranzactiilor de pe piata monetara citata isi pierde din valoarea explicativa mai ales in conditiile in care se forteaza o corelatie cu un indicator care se vrea sa acopere conditii generale ale pietei. Altfel spus vrea sa coreleze un indicator care se vrea sa surprinda toata piata auto din Romania cu evolutia pretului la Opel Corsa. Practic incearca sa surprinda corelatia dintre volumul de masini vindute intr-o perioada, care ba urca ba scade, cu pretul la Opel Corsa, care ba creste ba scade ba vorbim de noi ba de second hand, si mirindu-se ca nu sunt corelate trage concluzii ferme!

- in conditiile in care exista atitea probleme de miscare a lichiditatii prin instrumente diverse, a instrumentelor ne-mentionate in norme la data utilizarii, a tamponului de lichiditate tinut de banci in mod prudent pentru a evita dinamica excesiva a depozitelor mari de la o banca la alta, a faptului ca rezerva minima se calculeaza intr-o perioada dar se tine in urmatoarea perioada, a atritiei liniilor de credit bancare, a miscarilor intre SPV-uri si pozitii off-shore, consideratiile si calculele personale consilierului Croitoru devin fara valoare.

Cunoscand toate aspectele mentionate anterior, probabil ca nu ar fi trebuit autorul opiniei sa se mire in ultimul paragraph al paginii 7 ca exista o lipsa de corelatie in figura 2 (“continutul” celor doua notiuni mentionate evoluau in timp iar autorul nu tine cont de asta, sistemul nefiind “inchis” ci “deschis”).

Practic coreleaza masuri care “masoara” in timp lucruri diferite si care nu se refera la intreg.

In consecinta, probabil nu este o mirare ca acelasi consilier Croitoru concluzioneaza in prima propozitie din pagina 8 de o maniera la care se ridica toate spincenele celor cu bun simt economic: “ acesta dovedeste ca nu marimea deficitului de lichiditate a fost cauza cresterii ratelor dobanzii in perioada 17 octombrie-5 noiembrie 2008”.

Este intr-adevar contraintuitiv si binenteles o concluzie o consilierului Croitoru gresita si facuta doar pentru a justifica parerea sefului.

2.2. Structura ofertei de lichiditate

In figura 3 pagina 8 se foloseste aceeasi dobanda irelevanta pentru piata mai ales in conditiile in care se prezinta instrumente diferite care nu sunt incluse in calculul respectivei dobanzi.

Dupa cum rezulta in schimb din figura 3, BNR a introdus doar bani prin facilitatea de Lombard intr-o prima etapa iar dupa a introdus lichiditate la prieteni doar “pentru un numar mic de banci” prin fx swaps, repo si bani contra rezerva minima.

Din nou in pagina 8 mentioneaza ca dobinda “ a crescut de la 16,3% la 43,6% in perioada 16-22 octombrie” prin urmare tragind concluzii referitoare la piata urmarind un sub-partitie irelevanta si care s-a tot diminuat pe parcursul perioadei si a fost afectata la nivel de valoare, dobanda, de tranzactiile “bilaterale” cu banci de stat.

In rindul 3 de pe pagina 9 consilierul Croitoru spune ca “ dar nu a existat nicio operatiune repo pina pe 10 noiembrie”, ceea ce implica ca Dupa aceasta data au fost tranzactii de tip Repo adica contra colateral titluri de stat pe o perioada mai lunga de o zi ( ca sa o distinga de cele deja practicate la Lombard), ca altfel putea sa spuna pina pe 11 ori pina pe 12 noiembrie ca doar nu a ales 10 noiembrie fara nici o alta consideratie, 10 noiembrie nefiind folosita anterior cu alta semnificatie.

Practic uitand ce a scris, in rindul 6 de pe pagina 9 acelasi consilier Croitoru spune “ (de exemplu 24 noiembrie 2008-16 ianuarie 2009) in care facilitatea de credit si swap-urile valutare au fost singurele instrumente utilizate pe partea ofertei de lichiditate”.
In consecinza ori nu stie care sunt instrumentele pe partea ofertei ori a uitat de Repo-urile pe care de abia le-a mentionat, ca sa nu mai vorbind ca a uita sa mentioneze de injectia de lichiditate contra rezerva minima.

Nedumerirea consilierului Croitoru din paragraful 2 din pagina 9, potrivit careia “preponderenta acestui instrument (finantarea la Lombard) nu explica de ce rata dobanzii nu a aratat o volatilitate crescuta in alte perioade (de exemplu 24 noiembrie 2008-16 ianuarie 2009) in care facilitatea de credit si swap-urile valutare au fost singurele instrumente utilizate pe partea ofertei de lichiditate” poate fi explicata usor de oricine a citit pina acum si anume:

- dobanda la care se uita consilierul Croitoru este irelevanta pentru piata monetara din acele timpuri iar irelevanta crestea prin faptul ca nu capta instrumentele cu colateral care deveneau preponderente deoarece liniile interbancare s-au diminuat; perioadele care il nedumeresc au componente diferite din punct de vedere a tranzactiilor de depozite fara colateral captate de indicatorul citat; nu se compara

- spre deosebire de perioada anterioara lui 24 noiembrie, chiar consilierul Croitoru a mentionat ca banca centrala a introdus lichiditate pe termene lungi prin swapuri valutare, operatiuni de tip Repo si contra rezervei, restringerea expunerilor si dinamica depozitelor cu sume mari ca sa nu mai vorbim de “bilateralele” de la bancile de stat, pe termen lung catre bancile prietenoase cu probleme, ceea ce a facut ca desi facilitatea de Lombard a ramas preponderenta, lichiditatea a fost deja introdusa, zile la rind pe termene lungi in momentul in care consilierul decide sa se uite la volatilitatea perioadei.

Ne oprim cu prima parte a adnotarilor pe marginea opiniei consilierului Croitoru, de la BNR la mijlocul paginii 9. Va urma …


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.