La ora actuala se duce la nivel global o lupta tot mai acerba intre state pe tema urmaririi si incasarii impozitelor. Pe fondul scandalului declansat de scurgerile de informatii despre veniturile ascunse in strainatate, reprezentantii statelor discuta la reuniunile oficiale solutii pentru schimbul de date privind conturile si afacerile pe care cetatenii lor le deschid in alte tari.
Guvernele par in prezent sa se concentreze mai mult pe cum sa creasca incasarea impozitelor de la cetatenii care le platesc (sau nu le platesc) in alte tari, decat pe stimularea reala a colectarii din activitatile inregistrate pe teritoriul national. Este deja de notorietate vanatoarea declansata de Germania si Franta, avand ca tinta “banii negri” circulati de cetatenii lor in asa-numitele paradisuri fiscale. Autoritatile au ajuns sa scoata din buget milioane de euro ca sa obtina informatii despre aceste conturi ascunse, sperand ca astfel sa ajunga la un grad mai bun de colectare.
Fara a pune in discutie importanta combaterii evaziunii fiscale, ne intrebam totusi, in acest context, cat de sustenabila este pana la urma o astfel de abordare. Putem vorbi aici despre incurajarea moralitatii fiscale sau avem de-a face doar cu un sprint al guvernelor pentru rezultate pe termen scurt si transmiterea unor mesaje politice necesare in anumite momente sau cicluri electorale?
S-ar putea afirma, fara teama de a gresi, ca statele nu vor mai putea conta si in viitor pe sutele de milioane de euro castigate acum, dintr-odata, din impozite si penalitati. Este discutabil daca cetatenii in cauza vor respecta pe viitor obligatia platii impozitelorsi daca isi vor tine pana la urma banii in tara. De ce? Pentru simplul fapt ca, in evaluarea moralitatii sau a disciplinei fiscale a cetatenilor, conteaza foarte mult increderea pe care acestia o au in guverne si in utilizarea banilor de la buget si mai putin gradul de impozitare. Acest lucru este dovedit si de studiul realizat de "Iconomix" (program al Swiss National Bank) in primul trimestru al lui 2013.
Studiul„Iconomix” a identificat cativa factori cheie care afecteaza moralitatea fiscala dintr-o tara, printre care coruptia perceputa in sistemul de cheltuire a banului public si puterea folosita arbitrar de stat in directionarea veniturilor incasate, proces ce poate marca minusuri la capitolul transparenta.
Potrivit studiului, cel mai ridicat grad de moralitate fiscala il are Danemarca, tara cu un nivel al impozitarii printre cele mai ridicate din Europa. Surprinzator poate pentru multi, cetatenii danezi par fericiti si motivati sa-si plateasca impozitele, deoarece pot vedea clar masura valorii pe care o primesc pentru ceea ce platesc si sunt multumiti cu ce vad. Cel mai rau stau tarile din Europa de Sud-Est. Principalele motive identificate sunt lipsa de transparenta in utilizarea veniturilor bugetare si coruptia perceputa in sistemul administrativ.
Pe de alta parte, studii recente de economie comportamentala confirma faptul ca, in statele care isi trateaza cetatenii cu respect si deschidere, implicandu-i in deciziile privind directionarea banului public, oamenii sunt mult mai dispusi sa contribuie financiar la cheltuielile bugetare. Cu cat administratia publica ii arata constant cetateanului ca el trebuie doar sa se supuna unor decizii, cu atat il va motiva mai mult sa caute solutii pentru a evita obligatiile fiscale. Atitudinea lipsita de respect a functionarului din administratia financiara si a factorilor politici este identificata ca un factor care contribuie foarte mult la descurajarea moralitatii fiscale.
Ce concluzii ar putea fi trase pentru Romania, care incearca pe toate caile sa creasca veniturile bugetare? Am vazut cum, in fuga dupa venituri, poate ajunge chiar la masuri disperate. A fost cazul cresterii TVA de acum trei ani, care a adus pe termen scurt incasarile de care statul avea nevoie, dar cu un cost major pentru economie pe termen lung. Ar putea o campanie politica de crestere a transparentei si reducere a arbitrariului in cheltuirea banului public sa aduca automat venituri mai mari, pentru ca apoi sa poata fi reduse impozitele, asa cum se preconizeaza din nou acum cu TVA? Cel mai probabil nu, pentru ca un astfel de rezultat nu apare peste noapte.
O solutie ar putea fi, totusi, crearea unei asociatii puternice a platitorilor de taxe, apolitica, independenta, care sa monitorizeze utilizarea resurselor bugetare. In Germania, de exemplu, functioneaza o astfel de asociatie – Bund der Steuerzahler (Federatia Platitorilor de Taxe), cu un cuvant greu de spus si foarte influenta in spatiul public. Pentru guvern, ar fi un partener neutru cu care ar putea dialoga despre initiativele din domeniul fiscal si in fata caruia si-ar putea dovedi corectitudinea in folosirea banilor de la buget. Pentru contribuabil, ar fi o voce reprezentativa capabila sa atraga atentia atunci cand lucrurile nu stau asa cum ar trebui.
Guvernele par in prezent sa se concentreze mai mult pe cum sa creasca incasarea impozitelor de la cetatenii care le platesc (sau nu le platesc) in alte tari, decat pe stimularea reala a colectarii din activitatile inregistrate pe teritoriul national. Este deja de notorietate vanatoarea declansata de Germania si Franta, avand ca tinta “banii negri” circulati de cetatenii lor in asa-numitele paradisuri fiscale. Autoritatile au ajuns sa scoata din buget milioane de euro ca sa obtina informatii despre aceste conturi ascunse, sperand ca astfel sa ajunga la un grad mai bun de colectare.
Fara a pune in discutie importanta combaterii evaziunii fiscale, ne intrebam totusi, in acest context, cat de sustenabila este pana la urma o astfel de abordare. Putem vorbi aici despre incurajarea moralitatii fiscale sau avem de-a face doar cu un sprint al guvernelor pentru rezultate pe termen scurt si transmiterea unor mesaje politice necesare in anumite momente sau cicluri electorale?
S-ar putea afirma, fara teama de a gresi, ca statele nu vor mai putea conta si in viitor pe sutele de milioane de euro castigate acum, dintr-odata, din impozite si penalitati. Este discutabil daca cetatenii in cauza vor respecta pe viitor obligatia platii impozitelorsi daca isi vor tine pana la urma banii in tara. De ce? Pentru simplul fapt ca, in evaluarea moralitatii sau a disciplinei fiscale a cetatenilor, conteaza foarte mult increderea pe care acestia o au in guverne si in utilizarea banilor de la buget si mai putin gradul de impozitare. Acest lucru este dovedit si de studiul realizat de "Iconomix" (program al Swiss National Bank) in primul trimestru al lui 2013.
Studiul„Iconomix” a identificat cativa factori cheie care afecteaza moralitatea fiscala dintr-o tara, printre care coruptia perceputa in sistemul de cheltuire a banului public si puterea folosita arbitrar de stat in directionarea veniturilor incasate, proces ce poate marca minusuri la capitolul transparenta.
Potrivit studiului, cel mai ridicat grad de moralitate fiscala il are Danemarca, tara cu un nivel al impozitarii printre cele mai ridicate din Europa. Surprinzator poate pentru multi, cetatenii danezi par fericiti si motivati sa-si plateasca impozitele, deoarece pot vedea clar masura valorii pe care o primesc pentru ceea ce platesc si sunt multumiti cu ce vad. Cel mai rau stau tarile din Europa de Sud-Est. Principalele motive identificate sunt lipsa de transparenta in utilizarea veniturilor bugetare si coruptia perceputa in sistemul administrativ.
Pe de alta parte, studii recente de economie comportamentala confirma faptul ca, in statele care isi trateaza cetatenii cu respect si deschidere, implicandu-i in deciziile privind directionarea banului public, oamenii sunt mult mai dispusi sa contribuie financiar la cheltuielile bugetare. Cu cat administratia publica ii arata constant cetateanului ca el trebuie doar sa se supuna unor decizii, cu atat il va motiva mai mult sa caute solutii pentru a evita obligatiile fiscale. Atitudinea lipsita de respect a functionarului din administratia financiara si a factorilor politici este identificata ca un factor care contribuie foarte mult la descurajarea moralitatii fiscale.
Ce concluzii ar putea fi trase pentru Romania, care incearca pe toate caile sa creasca veniturile bugetare? Am vazut cum, in fuga dupa venituri, poate ajunge chiar la masuri disperate. A fost cazul cresterii TVA de acum trei ani, care a adus pe termen scurt incasarile de care statul avea nevoie, dar cu un cost major pentru economie pe termen lung. Ar putea o campanie politica de crestere a transparentei si reducere a arbitrariului in cheltuirea banului public sa aduca automat venituri mai mari, pentru ca apoi sa poata fi reduse impozitele, asa cum se preconizeaza din nou acum cu TVA? Cel mai probabil nu, pentru ca un astfel de rezultat nu apare peste noapte.
O solutie ar putea fi, totusi, crearea unei asociatii puternice a platitorilor de taxe, apolitica, independenta, care sa monitorizeze utilizarea resurselor bugetare. In Germania, de exemplu, functioneaza o astfel de asociatie – Bund der Steuerzahler (Federatia Platitorilor de Taxe), cu un cuvant greu de spus si foarte influenta in spatiul public. Pentru guvern, ar fi un partener neutru cu care ar putea dialoga despre initiativele din domeniul fiscal si in fata caruia si-ar putea dovedi corectitudinea in folosirea banilor de la buget. Pentru contribuabil, ar fi o voce reprezentativa capabila sa atraga atentia atunci cand lucrurile nu stau asa cum ar trebui.
