Inceputul

Portretul intreprinzatorului roman s-a schimbat substantial in 15 ani de la „renasterea” lui. Pionerii anilor ’90-‘91, erau aratati cu degetul la inceput si huliti ca fiind, “cei ce sug sangele poporului”, neavand perspective de a intra in relatii de afacere cu intreprinderile de stat si nerenuntand la serviciu pentru a-si putea deghiza noua identitate. In acei ani pe care putem sa-i numim “perioada IMPEX”, le admiram in secret pragmatismul si dezinvoltura, curajul si tenacitatea cu care-si purtau crucea sub privirile batjocoritoare ale societarii. Pe atunci ii compatimeam si incercam sa-i ajut (clar acesta specie de functionar de stat a disparut) impreuna cu marea majoritate a tinerilor mei colegi, poate si din fraternitate cu spiritului meu intreprinzator nedescoperit inca.

Au urmat apoi o perioada in care intreprinzatorii razbatatori, au incercat sa-si realizaze visul, ignorand voit legea care oricum nu-i sprijinea, invitand si adaptandu-se ca nimeni altii la explozia inflatiei, exploatand „slabiciunile” bancilor ai caror economisti pretindeau ca nu inteleg ce se intampla si mentineau rata dobanzii mult sub nivelul devalorizarii leului.

Pe plan social fenomenele noii economii de piata a generat noi convulsii, dar cum si ziarele erau acum private, iar ziaristi erau si ei educati in economia socialista, confuzia creata nu a putut sa ofere o imagine clara a celor vinovati de haos: legea, politicienii, intreprinzatorii, directorii bancilor si ai intreprinderilor de stat, cine putea stii unde era adevarul. Normal ar fi fost ca justitia sa intervina atunci – dar nici ea nu era si este pregatita sa se implice in conditiile economiei de piata. Un singur mare jucator a iesit bine din aceasta poveste, Banca Nationala a Romaniei, careia nimeni nu a putut la propriu si figurat sa-i declare o vina in haosul economic al primilor ani de re-capitalism a tarii.

Experienta scurta dar intensa de partea cealalta a baricadei, a companiei multinationale care a investit in Romania, m-a ajutat sa inteleg ca rapoartele financiare nu erau create in economia de piata pentru fisc ci pentru conducerea si actionarii companiei. Este un pas enorm pe care din pacate nu a fost inca facut de multi contabili si experti financiari autorizati si para-certificati “dintr-o economie functionala de piata”.

Adevarata provocare am cunoscut-o ca intreprinzator, consultant in contabilitate, impozite si taxe iar mai apoi in cea de consultant in afaceri lucrand pentru Interfin, Arthur Andersen, Accenture si Synergizer. Una dintre cele mai dese intrebari pe care patronii afacerilor mi-le adresau atunci era: “cum vine asta, contabilul imi spune ca am profit enorm iar eu in banca nu am nici un ban in conturi?”. Era o intrebare corecta, care vorbeste despre nivelul de intelegere al oamenilor de afaceri si a colaboratorilor lor de atunci. Era reflexul format de economia de numerar a sistemului socialist.

Citeste si:

Am continuat sa fac consultanta de afaceri pana in zilele noastre si nu regret nici un moment aceasta decizie. Am avut ocazia sa intalnesc pana acum oameni extraordinari, presedintii Romaniei, prim ministri si ministri, primari, politicieni, avocati, functionari inalti de stat, directori de banci, ambasadori, profesori, sociologi, ofiteri de cariera, clerici, lideri de sindicat, consultanti de renume, s.a.m.d. din toate colturile lumii, dar singurii care m-au impresionat cu adevarat au fost oamenii de afaceri, intreprinzatorii.

Una dintre primele mele intalniri cu un reprezentant al acestei caste s-a desfasurat intr-un abator dezafectat unde mirosul de carne macra te facea sa-ti doresti sa fii vegetarian. Pe parcursul a treizeci de minute patronul unei firme europene m-a asediat cu intrebari de tipul rachetelor “Patriot” fara nici un fel de menajamente, focalizat pe substanta reala al problemei si intrerupandu-ma ori de cate ori “bateam campii” de la subiect, pentru a ma readuce in zona intereselor sale. Cu el si cu ei, nu ai cum sa te joci cu cuvintele, nu au timp de povesti si socializari, te platesc si trebuie sa produci valoare pe masura platii iar aceasta valoare el o revinde la un nou pret dupa ce ia adaugat valoarea lui. Asa merg treburile in capitalism de ne place ori nu si trebuie sa ne obisnuim cu asta.

Uneori, am reusit sa incheg relatii de amicitie cu intreprinzatorii pe care i-am cunoscut si discutand am inteles ca cei mai multi dintre ei au plecat la drum pentru ca nu au avut o alta optiune. Practic ei au abandonat cariera de angajat si au inceput sa produca ceva pentru a putea sa se hraneasca iar de cele mai multe ori sa-si hraneasca si familia. Acest aspect consider ca este foarte interesant pentru ca releva necesitatea de a fi extraordinar de motivat pentru a reusii ca intreprinzator.

Altii au ajuns la aceiasi decizie in urma unor conflicte cu sefii, sau a divergentelor de idei la prima vedere dar care in fapt insemna ca nu accepta sa aiba sefi. Este o alta caracteristica importanta a intreprinzatorilor, care de multe ori se confuda cu neputinta de a lucra in echipa. E total fals! Intreprinzatorii pot lucra in echipa, pot si chiar uneori trebuie sa renunte la conducerea nemijlocita a afacerii daca interesele o cer, ramanand catalizatorul si motorul companiei, nu neaparat cei ce au ideea, ci abilitatea de a pune in practica acea idee. Nu putine au fost situatiile in care unii dintre angajatii cu spirit intreprinzator, au hotarat sa-si separe destinul de cel al firmei pentru care lucra, continuand sa faca acelasi lucru dar pe cont propriu. Aceasta este situatia conflictuala pe care unii patroni vor sa o evite, dar, este asta dezertare? Nicidecum e doar evolutie ce nu poate fi oprita si care duce la competitie in interesul consumatorului.

Este timpul ca Impexisti sa se realizeze oportunitatea pe care o au si ca adevaratul intreprinzator nu este cel care are o firma de 25 de angajati sau ca o firma de 1000 de oameni nu ce conduce ca o firma de 25. Spre norocul lor intre timp au aparut managerii educati in strainatate (vestea rea e ca invatamantul nostru a produs mult prea putina forta de munca pentru a se considera un campion angajat in progresul intreprinzatorilor si a economiei romanesti) si acestia pot face cu real succes provocarilor actuale. Acestora trebuie doar sa li se dea oportunitatea de a transforma potentialul in succes.


Ultimele editoriale scrise de Viorel Bitu



Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.