Demersul instituirii unui management profesionist in companiile de stat are circa 8 luni de la start, asadar orice concluzie care s-ar incerca a fi formulata la acest moment privind succesul sau esecul procesului este prematura. Nu cred ca surprinde pe cineva faptul ca in toata aceasta perioada avem de la numiri de persoane cu background apreciabil in sectorul privat, iar aici exemplele sunt putine ce-i drept, pana la reconfirmari ale unor persoane cu functii politice in trecut - cel mai vizibil fiind cazul Complexului Energetic Oltenia.
Nu cred ca acolo unde avem demisii sau demiteri concluzia trebuie sa fie imediat una a esecului general. Poate insa surprinde faptul ca atunci cand un Consiliu de Administratie a fost inlaturat fara multe explicatii - cazul CFR SA, au lipsit reactiile din mediul privat privind necesitatea unor argumente ale deciziei luate de Minister.
Practic vorbim de un domeniu, acela a companiilor publice, unde abia acum se pune problema unei compatibilitati de oameni si de echipe, precum si problema unor obiective de management. Pana anul trecut in noiembrie nici nu se pomeneau aceste lucruri.
Asadar, companiile de stat pot coexista cu ideea de eliminare a pierderilor si/sau imbunatatire a profitabilitatii, motiv pentru care pariul pe insuccesul general in Romania - caci la inceput de an se faceau si pariuri in aceasta directie - este deocamdata o prejudecata.
S-ar putea ca managementul profesionist sa ofere cazuri punctuale de reusita relativa - intelegand prin aceasta o situatie mai buna, sau in orice caz preferabila celei anterioare, in care in respectivele companii consemnam doar pierderi. De pilda, succesul managementului profesionist Tarom va fi in primul rand ca societatea sa nu aiba un deznodamant de tip "Malev", nici LOT-ul polonez nefiind acum intr-o forma de invidiat, dupa care vom putea discuta si de eventuale profituri peste cativa ani. Sau trecand catre alt domeniu - divizia Priori Post a Postei Romane este de asteptat sa afiseze rezultate in crestere sub un executiv profesionist. Sunt si cazuri in care companii strategice - vezi CFR Calatori - au nevoie de o constientizare din partea mai multor factori de decizie.
Ar fi indicata deci o privire de la caz la caz, cu nuante aplicabile fiecarei situatii fata de scenariul anterior, in care nimeni nu intreba pe nimeni de nimic in acele companii.
Cele mai multe informatii oferite publicului vin din partea companiei Tarom, unde stim despre diminuarea pierderilor, despre gradul de incarcare inca sub pragul de rentabilitate, despre noi rute precum si despre alte masuri, e drept putine fata de ceea ce ar fi necesar pentru eficientizare. Este oricum preferabil fata de cazul anilor 2009-2012, cand ni se comunicau doar pierderile la final de an.
A aparut aceasta disputa legata de restrangerea atributiilor CEO-ului - domnul Christian Heinzmann - si numirea unui alt director executiv - domnul Nicolae Demetriade. Din nou este prematur a spune de partea cui este dreptatea, doar se poate acorda un coeficient de subiectivism atat fostului membru CA care suspecteaza mize ascunse, cat si "board"-ului Tarom care isi justifica decizia prin neindeplinirea unor criterii de performanta de catre CEO. Data fiind inertia in producerea de efecte a unor decizii executive, probabil la final de 2013 sau la jumatatea anului urmator vom stii daca decizia de numire a domnului Demetriade va fi fost una oportuna.
Intrebarea-cheie este: va creste semnificativ gradul de incarcare a avioanelor Tarom in urmatoarele 6-12 luni?
Raspunsul nu poate fi inca oferit, iar oricat de tentanta pentru opinia publica este cautarea de interese obscure si de mize in spatele unor cifre si contracte in curs de renegociere, doar rezultatele vor vorbi in final.
Sustinerea de mai sus este pentru un demers si pentru acordarea unui timp rezonabil, sa spunem 12-18 luni si observarea mai multor cazuri, inainte de a trage concluzii generale. Probabil vom mai avea dispute legate de o companie sau alta, vom mai avea demiteri sau demisii.
Si totusi, daca s-ar ajunge peste 1 an la opinia scepticilor, anume ca acest proces nu se va fi impus drept de succes? Ei bine, atunci va fi un esec nu doar al companiilor de stat, ci si un esec al mediului privat. Pentru ca va insemna ca acesta din urma fie nu a propus suficiente variante de alegere, fie in deplina intelegere cu statul si-a viciat propria sansa. In acel moment, diverse asociatii sau coagulari de interese ale mediului de afaceri nu vor mai putea invoca surzenia guvernantilor fata de propunerile lor sau faptul ca nu sunt cooptati oameni din privat in luarea deciziilor. Tot atunci, vreun top sau lista lansate de vreo publicatie de business sau alta sub titlul "acestea sunt propunerile noastre pentru a conduce institutii, ministere si companii" nu ar avea sens. Pentru ca oamenii cu background in privat care pot acum schimba ceva in societatile de stat vor fi ratat aceasta sansa.
Este in interesul mediului privat ca procesul "management profesionist in companiile de stat" sa capete consistenta, in locul cautarii sau asteptarii unor esecuri inca de pe acum.
Nu cred ca acolo unde avem demisii sau demiteri concluzia trebuie sa fie imediat una a esecului general. Poate insa surprinde faptul ca atunci cand un Consiliu de Administratie a fost inlaturat fara multe explicatii - cazul CFR SA, au lipsit reactiile din mediul privat privind necesitatea unor argumente ale deciziei luate de Minister.
Practic vorbim de un domeniu, acela a companiilor publice, unde abia acum se pune problema unei compatibilitati de oameni si de echipe, precum si problema unor obiective de management. Pana anul trecut in noiembrie nici nu se pomeneau aceste lucruri.
Managementul profesionist are nevoie sa capete masa critica
Aceasta varianta a cooptarii in management a oamenilor cu experienta in privat este o jumatate de masura, un hibrid cu imperfectiunile sale. Verdictului negativ acordat de unele voci inca de la startul procesului, invocand nealinierea intereselor unui management orientat catre performanta cu cele ale unui stat care nu face din profit un obiectiv in sine, ii pot fi opuse exemple de companii cu actionariat majoritar de stat si care au o profitabilitate peste media sectorului in care opereaza. CEZ este companie majoritara de stat, cu profit si in acelasi timp influentata de interese politice. Opereaza pe profit in Cehia, in Polonia, insa este afectata de politici inconsistente in Romania sau in Bulgaria.Asadar, companiile de stat pot coexista cu ideea de eliminare a pierderilor si/sau imbunatatire a profitabilitatii, motiv pentru care pariul pe insuccesul general in Romania - caci la inceput de an se faceau si pariuri in aceasta directie - este deocamdata o prejudecata.
S-ar putea ca managementul profesionist sa ofere cazuri punctuale de reusita relativa - intelegand prin aceasta o situatie mai buna, sau in orice caz preferabila celei anterioare, in care in respectivele companii consemnam doar pierderi. De pilda, succesul managementului profesionist Tarom va fi in primul rand ca societatea sa nu aiba un deznodamant de tip "Malev", nici LOT-ul polonez nefiind acum intr-o forma de invidiat, dupa care vom putea discuta si de eventuale profituri peste cativa ani. Sau trecand catre alt domeniu - divizia Priori Post a Postei Romane este de asteptat sa afiseze rezultate in crestere sub un executiv profesionist. Sunt si cazuri in care companii strategice - vezi CFR Calatori - au nevoie de o constientizare din partea mai multor factori de decizie.
Ar fi indicata deci o privire de la caz la caz, cu nuante aplicabile fiecarei situatii fata de scenariul anterior, in care nimeni nu intreba pe nimeni de nimic in acele companii.
Tarom - cel mai transparent caz, cu bune si cu rele
Cele mai multe informatii oferite publicului vin din partea companiei Tarom, unde stim despre diminuarea pierderilor, despre gradul de incarcare inca sub pragul de rentabilitate, despre noi rute precum si despre alte masuri, e drept putine fata de ceea ce ar fi necesar pentru eficientizare. Este oricum preferabil fata de cazul anilor 2009-2012, cand ni se comunicau doar pierderile la final de an. A aparut aceasta disputa legata de restrangerea atributiilor CEO-ului - domnul Christian Heinzmann - si numirea unui alt director executiv - domnul Nicolae Demetriade. Din nou este prematur a spune de partea cui este dreptatea, doar se poate acorda un coeficient de subiectivism atat fostului membru CA care suspecteaza mize ascunse, cat si "board"-ului Tarom care isi justifica decizia prin neindeplinirea unor criterii de performanta de catre CEO. Data fiind inertia in producerea de efecte a unor decizii executive, probabil la final de 2013 sau la jumatatea anului urmator vom stii daca decizia de numire a domnului Demetriade va fi fost una oportuna.
Intrebarea-cheie este: va creste semnificativ gradul de incarcare a avioanelor Tarom in urmatoarele 6-12 luni?
Raspunsul nu poate fi inca oferit, iar oricat de tentanta pentru opinia publica este cautarea de interese obscure si de mize in spatele unor cifre si contracte in curs de renegociere, doar rezultatele vor vorbi in final.
Si daca scepticii vor avea dreptate ?
Sustinerea de mai sus este pentru un demers si pentru acordarea unui timp rezonabil, sa spunem 12-18 luni si observarea mai multor cazuri, inainte de a trage concluzii generale. Probabil vom mai avea dispute legate de o companie sau alta, vom mai avea demiteri sau demisii. Si totusi, daca s-ar ajunge peste 1 an la opinia scepticilor, anume ca acest proces nu se va fi impus drept de succes? Ei bine, atunci va fi un esec nu doar al companiilor de stat, ci si un esec al mediului privat. Pentru ca va insemna ca acesta din urma fie nu a propus suficiente variante de alegere, fie in deplina intelegere cu statul si-a viciat propria sansa. In acel moment, diverse asociatii sau coagulari de interese ale mediului de afaceri nu vor mai putea invoca surzenia guvernantilor fata de propunerile lor sau faptul ca nu sunt cooptati oameni din privat in luarea deciziilor. Tot atunci, vreun top sau lista lansate de vreo publicatie de business sau alta sub titlul "acestea sunt propunerile noastre pentru a conduce institutii, ministere si companii" nu ar avea sens. Pentru ca oamenii cu background in privat care pot acum schimba ceva in societatile de stat vor fi ratat aceasta sansa.
Este in interesul mediului privat ca procesul "management profesionist in companiile de stat" sa capete consistenta, in locul cautarii sau asteptarii unor esecuri inca de pe acum.
