Am putea imparti timpul scurs de la revolutie pana astazi in 3 mari perioade din punct de vedere al maturizarii climatului de afaceri din tara noastra:
* Epoca dominatiei celor cu bani stransi la ciorap
* Epoca dominatiei antreprenorilor curajosi
* Epoca dominatiei celor cu strategie de afaceri
In prima "epoca" care a durat intre 1990 si 2000, s-au dezvoltat afacerile celor care aveau acumulati bani din "epoca" anterioara..., afaceri crescute pe multitudinea de nevoi nesatisfacute ale consumatorului din acei ani.
In perioada cuprinsa intre anii 2000 si 2010, afacerile de succes au fost ale antreprenorilor curajosi, proveniti nu neaparat din randul primilor, antreprenori care s-au specializat si care au investit agresiv si sustinut, bazandu-si succesul pe reindustrializarea Romaniei, pe nevoia de servicii si pe surplusul de numerar datorat creditelor si decalajului fata de nivelul de trai din Occident.
Conditiile care au sustinut dezvoltarea afacerilor romanesti in cele doua perioade mentionate s-au volatilizat intr-un mediu economic complex aparut dupa criza financiara din anii 2007-2010. Creditele de consum daca n-au disparut, au devenit nesemnificative, nevoile de baza ale consumatorului roman s-au aliniat la puterea lui de cumparare iar decalajul de nivel de trai s-a diminuat puternic. Un roman castiga astazi circa jumatate fata de castigul unui Italian, e doar un exemplu. Acest nou context arunca o presiune incredibila pe afacerile de tipul " made in Romania". Practic, optiunile afacerilor romanesti sunt fie orientarea catre alte piete unde sa speculeze microclimate locale, fie dezvoltarea unei strategii de afaceri bazata pe o viziune corecta si pe o pozitionare solida.
Este la nivel uman managementul afacerilor autohtone pregatit pentru acest nou context?
Evident, un raspuns greu de dat generic. Unii sunt pregatiti, unii nu sunt, altii au gasit directia si incep sa o urmeze. Numarul mare de insolvente si de exituri sprijina o anumita ingrijorare cu privire la aceasta capacitate. Explicatii ar fi, antreprenorii curajosi care au crescut afacerile in prima si a doua etapa, pot intampina probleme atat la nivelul viziunii pe termen lung, cat si la tehnica pozitionarii strategice a afacerilor conduse de ei. Fiind antreprenori si manageri totodata, pot actiona ca un dop peste afacerile lor, limitandu-le capacitatea de dezvoltare in directii vizionare si strategice.
Managementul profesionist este foarte subtire si atras in primul rand de multinationale care pot plati salarii semnificativ mai mari, fiind putine companiile antreprenorilor romani care-si pot permite sa plateasca middle management cu MBA.
O alta idee ce ar trebui adusa in discutie este preocuparea statului cu privire la aceste aspecte si la un subiect mai generos cum ar fi cel al sprijinirii afacerilor gestionate de antreprenori locali, lucru esential pentru un stat puternic si pentru cresterea economica a acestuia. Intrebarea nu este retorica, poate este momentul si pentru maturizarea modului in care statul vede afacerile autohtone, creatoare de locuri de munca, bazate pe viziuni ce implica dezvoltarea mediului local, alimentand local banci si servicii.
In noua "epoca", a dominatiei celor cu strategie si viziune de afaceri, antreprenorul roman este nepregatit si nesustinut, ceea ce-l poate pune pe lista speciilor pe cale de disparitie. Fericitii dispar prin exit-uri de succes, nefericitii prin metode care implica administratori speciali si executori ( in fond, tot afaceristi locali ).
Ce ar fi de facut? 1. Indreptarea atentiei antreprenorilor spre definirea unei viziuni strategice solide, bazata pe competente si experienta; 2. Redefinirea rolului antreprenorilor in management-ul companiilor lor si atragerea de management profesionist, de ce nu, poate si din afara Romaniei; 3. Stabilirea de politici strategice ale statului pentru sprijinirea afacerilor locale.
Doar cateva din actiunile necesare pentru asigurarea unei clase de afaceri romanesti puternice, pregatite pentru noul context al economiei mondiale, in care am putea intra favorizati de disparitia segregarii Occident-restul lumii, de o structura corecta cost-calitate si de un spirit inovativ si creativ superior competitorilor directi.
