Visul unui om mic

Odata cu nasterea fiecarui om, se naste si un vis. Un vis ce il va urmari pe micul om departe, in negura timpului, pe masura ce va inainta in varsta si va reusi sa il implineasca sau sa-l transforme intr-un esec lamentabil.

La inceput, visul apartine parintilor: "o sa ajunga un om mare", "o sa fie o fata frumoasa ", "copilul meu ma va intrece". E foarte interesant cum, la nasterea fiecarui copil, si oamenii saraci ori cei bogati, si oamenii inteligenti sau mai putin inteligenti, si preotii si puscariasii, au aceleasi ganduri. Unii spera ca noul nascut o sa ii scoata si pe ei din mocirla in care se afla. Altii, spera ca o sa le continue munca, vocatia. Multi nadajduiesc ca va avea o viata mai buna decat a lor.

Neobisnuit, foarte putini spera, in adancul sufletului, ca va fi un copil si apoi un om sanatos. Si mai putini spera ca va fi iubit. Si, in fine, doar un numar infim de parinti spera ca odrasla va avea o batranete fericita.

Dupa ani si ani, in perioada de glorie a micului om ajuns acum la trecerea dintre adolescenta si maturitat,e visul se transforma. E varsta la care orice este posibil. Atunci, unii parinti isi abandoneaza visul, pentru a-l trece copilului. Micul omulet, mare in ochii celorlalti, isi umfla singur velele viselor sale.

Dintre toate bucuriile vietii unui om, nimic nu se compara cu forta pe care ne-o da inceputul unui an. Este acea perioada in care ne gandim rareori la ce a fost si mult mai mult la ce urmeaza sa fie. Visam acum, cu ochii larg deschisi, la o lume pe care ar trebui sa ne-o pastram in suflet multa vreme. Speram mai mult decat oricand si, oricat de greu ar fi s-o recunoastem, speram ca noul an ne va depasi sperantele.

M-am gandit sa transform primele cuvinte pe care vi le spun in 2007 intr-o urare de an nou. Un an ale carui asteptari le cladim, caramida cu caramida, in mintea noastra la inceput de ianuarie. Un an pe care il crestem apoi, zi dupa zi.

De aceea, am gasit ca ar fi interesant sa vorbesc mai intai de bucuriile parintilor, de visurile lor. Cred ca, in mare masura, un an este asemeni unui copil. Inglobeaza, la momentul creatiei, la inceputurile sale, o multime de sentimente ale fiecaruia dintre noi.

Asemeni copilului de care vorbeam mai sus, visul unui an din viata noastra se contureaza firav, la inceput de ianuarie. Atunci, fiecare dintre noi isi pune sperantele in noul nascut, asteptand sa ii aduca bucuriile pe care nu a reusit sa le incerce inca.

Am increderea ca, rasfoind paginile anului ce urmeaza, veti simti ca vi s-au implinit sperantele. Sa va bucurati de noul an ca de primele vorbe, primii pasi sau primul succes al copilului dumneavoastra.

Pana lunea viitoare, va urez o saptamana interesanta.

Setari Cookie-uri