Se spune ca frica si iubirea sunt doua sentimente universale. Ce ne facem, atunci, cu frica in fata necunoscutului, cu frica in fata esecului? Niciodata acestea nu par a fi mai puternice decat in timpul unei crize. Dupa parerea mea, criza organizationala inseamna, inainte de toate, un salt in necunoscut alaturi de echipa pe care o avem.
Criza in lumea organizationala nu iarta pe nimeni si nu cruta. Totusi, daca ne pregatim sa o infruntam asumat si deschis, putem trece mai usor prin situatiile critice. Pe langa curajul de a porni in necunoscut si de a accepta ca nici cei mai buni lideri nu stiu intotdeauna cu exactitate drumul, e necesar ca echipa de management sa preia un rol aproape antreprenorial in organizatie. In criza, e cel mai indicat moment sa incercam drumuri noi, abordari noi si sa avem initiativa.
Cea mai nociva atitudine in fata crizei este aceea de a crede ca ea va trece de la sine, ca intotdeauna a fost dificil si ca nu se intampla, de fapt, nimic iesit din comun. Ignorarea crizei ne poate costa scump in timp. In schimb, ar trebui sa formam un comitet de criza, sa declaram deschis criza (niciodata nu putem comunica prea mult in timpul unei crize) si sa stabilim, impreuna cu membrii organizatiei, care este cadrul in care vom actiona. Declararea unui tip de ,,lege martiala” ne poate uni si motiva mai mult decat credem.
Din experienta mea, unele dintre cele mai des intalnite crize in interiorul organizatiilor multinationale se refera fie la progresul tehnic, care face ca oamenii sa plece, fie se reflecta in faptul ca unii clienti nu mai au nevoie de serviciile pe care le putem oferi, pentru ca isi deschid ei insisi departamente interne ce indeplinesc o functie similara, fie se intampla ca cei din competitie sa ne ajunga din urma. Oricare ar fi cazul, e necesar ca un lider sa fie autentic pana la capat, sa arate ca este uman, ca uneori are temeri, dar ca vrea sa caute solutii impreuna cu ceilalti.
Am lucrat la un moment dat cu un executiv care se confrunta cu o situatie delicata: trebuia sa redefineasca forta de vanzari, intr-un context foarte competitiv si intr-un timp foarte scurt. Astfel ca a trebuit sa repozitioneze produsele sale piata, sa regandeasca abordarea de marketing, sa dea fiecarui angajat oportunitatea de a veni cu idei, sa mearga direct catre clienti s.a. Toate pareau neobisnuite si greu de realizat, insa, cu determinare, disciplina si ambitie, a reusit sa ajunga, alaturi de echipa sa, acolo unde si-a dorit si sa depaseasca momentul tensionat al crizei.
E important de stiut, pana la urma, ca o criza este o etapa absolut fireasca in viata unei organizatii. Ca si in viata unui om, in organizatie exista momente de glorie, dar si momente de decadere, stagnare s.a.m.d. De asemenea, este normal sa trecem prin tot felul de sentimente si stari: de la soc, negare si furie pana la deznadejde, acceptare si, intr-un final, asumare. Acestea fac parte din noi si din modul nostru de a reactiona in fata noului.
Ceea ce ne-ar ajuta, cu siguranta, mai mult in depasirea crizei ar fi sa incercam sa vedem intotdeauna si oportunitatea din ea. E important sa ne mentinem calmul, sa intelegem ca nu suntem singuri si sa ne inconjuram de oamenii care sunt dispusi sa lupte alaturi de noi pentru a merge mai departe. La fel ca paharul, care are mereu doua jumatati, una goala si alta plina, criza este o situatie care ne permite sa ne atrenam toate fortele pentru a inova, pentru a deveni si mai buni, si mai competitivi.
