Atunci cand ceva nu merge bine intr-o companie, nu te apuci sa arati cu degetul si sa zici “El/ea este de vina! Sa-l/sa o dam afara, sa aruncam cu pietre!”.
Nu. Daca ai gandi asa, pana gasesti vinovatii, problemele se adancesc, compania se duce pe rapa, angajatii fug si asa mai departe. Sa nu uitam, suntem oameni si deci putem gresi oricand, in orice circumstante, oricat de “imbracati” de tehnologie am fi.
Cu toate acestea, romanului (generic vorbind), ii place sa dea vina. "Sa cada capete", striga badea Gheorghe. "Basescu e de vina! Ba nu, e Ponta de vina! Ba nu, tot Guvernul! Huooo, huooo!"
Astea, in loc sa incercam sa FACEM ceva constructiv, sa reparam unele lucruri stricate si abia apoi sa gasesti vinovatii.
Asa si cu tragicul accident aviatic de luni, cand un avion de mici dimensiuni s-a prabusit in Muntii Apuseni, murind doi oameni. Ce face presa din Romania? Ce fac multi “Facebook-isti”? Ce fac cei ce comenteaza pe diferite site-uri si bloguri? Dau vina pe autoritati, pe pilot, pe…vreme, pe te miri ce. Titluri precum “Cine i-a omorat pe pilotul Iovan si pe studenta Aurelia Ion” sau “Salvati de pilot, ucisi de incompetenta” arata cu degetul, invariabil, catre autoritati; se cer capete taiate, nu solutii.
In loc sa privim in afara tarii pentru a vedea “oare nu cumva se intampla si la altii? Ce fac tarile civilizate in situatii similare?”, si sa cautam solutii, romanul da vina si arunca cu noroi in stanga si in dreapta.
La o simpla cautare pe Internet poti afla ca exista cazuri de avioane prabusite in zone mai putin populate care au fost gasite si la ANI distanta, in ciuda mijloacelor moderne de depistare. Dar nu, acestea nu se spun la televizor ci, rapid, “experti” cu pregatire extrem de larga (pot vorbi la fel de “cult” despre cazuri juridice pana la accidente si sfaturi medicale) vin si incearca sa gaseasca vinovati.
Nu stiu daca ati fost vreodata pe munte, noaptea/pe inserate, iarna. Si nu ma refer la Sinaia sau Predeal. Sa intrati 100 de metri intr-o padure deasa si sa incercati sa va orientati. Sa mergeti pe un drum mocirlos pe care abia inainteaza caii. Nu stiu daca stii cum este sa cauti un marcaj, pe intuneric, cu ceata si frig, chiar si cu lanterne performante. Va spun eu – este ingrozitor, chiar si in compania a mai multi oameni.
Dar nu, noi spunem ca vinovate sunt autoritatile “de la Bucuresti” care nu s-au mobilizat. STS-ul! Operatorii telecom! Pilotul decedat! Pai de ce n-au reusit, dom’le, sa ajunga in creierul muntilor, unde se simt in largul lor doar ursii si lupii, in treij’ de minute, ci le-au trebuit ore intregi? Tare frumos e sa zici asta, la televizor, imbracata cu toale sclipicioase si cu salariu de `j`-de mii de euro. Tipul de om care habar nu are cum e sa fii salvamont, cum e sa simti presiunea din toate partile, cum e sa ingheti la zero grade, cu transpiratia lipita de tine si date contradictorii venite "in casti" de la centru. Sa simti ca de miscarile tale si deciziile tale pot depinde vietile oamenilor.
Nu zic ca nu s-ar putea mai bine. Dar hai sa ne concentram pe cum sa facem sa FIE mai bine, in viitor, nu pe cine trebuie sa infunde puscaria si sa fie tras la raspundere. Nu acum.
In momentul in care romanul va invata mai intai sa gaseasca SOLUTII si apoi sa caute si vinovatii, atunci vom reusi sa evoluam. Atat la nivel de mentalitate colectiva, cat si la nivel economic si, pe viitor, sa evitam ca astfel de tragedii sa se intample. Felul in care media romaneasca a ales sa puna stampile inainte chiar ca autoritatile sa faca acest lucru, arata cum se duce pe rapa (inca) o forta in stat.
Pana la urma, orice stat are presa pe care o merita, conducatorii pe care ii merita si cetatenii…pe care ii inghite.
