,,Jocurile organizationale” din lumea executivilor. Ce facem fara sa ne dam seama? (I)

In lumea organizationala, deseori, fiecare dintre noi incearca sa isi protejeze fata personala. De aceea, apelam fara sa ne dam seama la diverse strategii de raportare la celalalt, in asa fel incat sa obtinem ceea ce ne dorim sau sa avem un avantaj in fata celui la care ne raportam. Totusi, pe termen lung, aceste ,,jocuri” organizationale pot dauna unui mediu sanatos de lucru si unei relatii autentice cu echipa, precum si unei relatii oneste cu noi insine.
Intram in aceste ,,jocuri” aproape fara sa ne dam seama. Asadar, va invit sa le cunoastem, sa le analizam si sa intelegem cum pot fi ele contracarate.

1. ,,N-ai inteles tu bine, nu asta am zis”

De cele mai multe ori, executivul care spune acest lucru fie se dezvinovateste pretinzand ca a uitat ce a spus la un moment dat, fie este iritat atunci cand aude de la altcineva ceea ce a verbalizat si incepe sa dea propriilor cuvinte tot felul de interpretari si justificari. Aceasta atitudine apare ca urmare a faptului ca adevarul pe care il aude nu este unul placut si i se spune fara ocolisuri. Atunci, executivii se pot simti dintr-o data vulnerabili sau invinovatiti si pot da inapoi de la a-si sustine punctul de vedere.

Daca vrem sa combatem aceasta strategie, cred ca primul lucru pe care am putea sa il facem este sa ne incurajam si sa stam fata in fata cu lucrurile care ne deranjeaza, care ni se par suparatoare, oricat de neplacut ar fi acest exercitiu. Am putea sa ne intrebam mai des ,,Daca eu chiar am spus asta, atunci ce observ in lumina noua despre mine sau actiunile mele?”. Oricat de mare ar fi disconfortul pe care ni-l provoaca simpla imaginare a acestei situatii, avem nevoie de aceasta confruntare cu noi insine, iar rezultatele vor fi cu adevarat extraordinare si neasteptate. Putem descoperi, astfel, chiar radacina a ceva ce nu mai mergea bine de foarte mult timp, insa nu realizasem pana la acel moment.

2. ,,El e ok, dar...”

Replica de mai sus apartine, de obicei, unui executiv care gaseste aproape intotdeauna un defect chiar si in lucrurile facute foarte bine, care e mereu nemultumit si care nu isi verbalieaza in mod direct nemultumirea, preferand o atitudine evaziva. Asadar, ceilalti sunt oameni buni si bine intentionati, insa intotdeauna intervine un ,,dar” – ,,dar nu inteleg tot”, ,,dar nu sunt la nivelul pe care mi l-as dori”, ,,dar nu au o viziune globala” etc.

Totul functioneaza in jurul nostru ca o oglinda. In situatiile in care executivul este deranjat de ceva sau cineva de la el din echipa, atunci este probabil sa existe ceva care sa se regaseasca si la el si care ar trebui sa fie schimbat. Este un principiu universal valabil: atunci cand schimbam ceva incepand cu noi insine, e foarte probabil sa nu ne mai deranjeze apoi acelasi lucru la o alta persoana din jurul nostru. Primul pas spre a ne confrunta cu aceasta strategie ar fi, asadar, sa observam, sa acceptam si sa vedem care este trasatura sau situatia care ne provoaca un disconfort in permanenta.

3. ,,Eu doar incerc sa te ajut”

Executivul care pretinde si vrea mereu sa isi ajute echipa poate ascunde, de fapt, fie o neincredere in aceasta, fie dorinta de a detine in permanenta controlul. Aceasta atitudine poate duce, insa, la preluarea prea multor taskuri si la supraaglomerare, dar si la acrearea unei imagini de atotstiitor. Daca mereu executivul este cel care arata directia, da indicatiile si face munca altora, acest lucru duce intreaga echipa intr-o directie care nu este benefica. In cele din urma, este firesc ca fiecare persoana aflata intr-o anumita functie sa stie cel mai bine ce se intampla, cu ce se confrunta, care sunt provocarile sale.

Cred ca una dintre modalitatile prin care putem combate aceasta atitudine este ca executivul sa poarte conversatii in profunzime cu echipa, pentru a intelege mai bine punctul de vedere al celuilalt, ce il determina pe el sa aleaga o anumita cale si ce il motiveaza. Intelegerea, empatia si ascultarea celuilalt cred ca ajuta foarte mult, mai ales ca executivii deseori isi antreneaza abilitatea de coachi pentru echipa lor.

4. ,,Sunt dezamagit, nu mai zic nimic”

Executivul care aplica tratamentul tacutului pretinde ca este suparat pentru a-i pedepsi pe cei din jur si a-i face sa se simta vinovati. Aceasta atitudine functioneaza ca un santaj emotional la nivel de echipa. In acest cerc vicios, exista angajati care vor fi favorizati si pentru care va exista mereu o usa deschisa, in timp ce altii sunt aproape intotdeauna de vina pentru tot ce se intampla negativ.

Desi este un joc organizational din care e foarte greu sa iesim – pentru ca nimeni nu se poate abtine sa nu aiba favoriti si persoane mai putin agreate –, necesitatea de a fi corect si de a analiza lucrurile in mod obiectiv sunt exercitii esentiale in viata organizationala. Dreptatea egala fata de toti membrii echipei, indiferent de preferinte si de criterii personale, este una dintre cele mai mari calitati pe care le poate avea un executiv. Acest lucru poate fi pus in aplicare in mod organizat: ne putem programa acelasi timp de ascultare a fiecarui angajat, oferind sanse egale la atentie.

5. ,,Bine, merg pe mana ta”

Acest joc organizational poate sa fie inselator: el apartine executivului care paseaza responsabilitatea la membrii echipei sale, afirmand in acelasi timp ca indeplineste dorinta acestora, desi el crede ca se indreapta intr-o directie gresita. Aceasta strategie poate fi nociva, pentru ca, pe termen lung, ea ucide orice fel de initiativa a angajatilor. Simtindu-se descurajati si fara un suport real din partea executivului, acestia se tem de esec si nu pot face fata presiunii.

Cred ca cea mai corecta atitudine ar fi sa le spunem oamenilor din echipa fie ca nu credem in ideea lor sau ca ea nu este fezabila, fie sa isi asume in totalitate ceea ce se va intampla, in ciuda scepticismului. Sinceritatea si adresarea frontala a lucrurilor fac mult mai mult bine pe termen lung decat descurajarea spusa pe jumatate.

Voi reveni intr-un al doilea material cu alte 5 strategii si jocuri organizationale in care suntem prinsi fiecare dintre noi la un moment dat. Ca si in acest articol, voi incerca sa ofer solutii si sa privesc constructiv aceste strategii in care, fara voie, intram de multe ori si noi, ca executivi sau ca angajati.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.