Micul Butunoiu nu va face stiinte economice la Harvard

Unul dintre multele cosmaruri ale parintilor – si, probabil, cel mai acuzator – e ca nu stiu pe cine sa creada atunci cand primesc raspunsuri atat de diferite la intrebarea cu unde e mai bine sa-l trimita pe ala micu la scoala, la ce liceu, mai intai, si apoi la ce facultate. Evident, ca sa aiba succes in viata. Pentru ca singurul scop al scolii e sa te ajute sa obtii un job cat mai bine platit, nu-i asa? E un fel de training prelungit, care trebuie sa te invete o meserie sigura si banoasa.

Si eu vad in fiecare zi rezultatele acestor “alegeri”, cu oameni tristi si speriati, care nu inteleg de ce nu le este atat de bine pe cat de mare le sunt leafa si masina de servici, care imi explica agramat si cu putine cuvinte cum ca as vrea altceva, dar nu stiu prea bine ce, ca nu inteleg de ce ala care i-l stiu ca are salar atat de mic poate fii atat, de nesperiat si, nefrustrat. Oameni cu salarii mari care ii invita la masa si ii sponsorizeaza pe intelectualii pe care ii vad in televizor si le trimit e-mailuri de felicitare de ziua lor, sau atunci cand primesc vreun premiu. Copii nostrii care le vrem binele. Cunostiinte, stinta.

Cei prea infierbantati de democratie au alt approach. Lasa-l sa aleaga singur ce vrea sa faca in viata, nu vrem sa ne bagam noi, asa e bine, cinstit si corect. Si-l intreaba pe micul idiot ce meserie i-ar placea si ce licee ar fi pe lista lui de preferinte. Iar ala micu se gandeste putin, se uita pe tableta, intreba un prieten si apoi decide.

Eu si cu nevasta-mea am decis ca trebuie sa credem intotdeauna ce spun eu. Asadar, ala micu al nostru trebuie sa mearga la un liceu de cultura generala, la care se face multa matematica. La ce foloseste matematica in viata? Ei, vorbim alta data despre asta. Pe multe dintre celelalte le poate invata si mai tarziu, le poate citi singur in biblioteca, insa matematica si fizica nu. Daca nu va face logaritmii, seriile, geometria si algebra abstracta in liceu, nu le va mai face in veci, never – ever!

Si sper sa nu vrea sa se faca om de afaceri sau manager. As da orice ca sa nu-l vad angajat in vreo multinationala, director sau orice altceva. Cred ca m-as imbolnavi de icter daca mi-ar spune ca vrea sa faca o facultate de stiinte economice pe la vreo universitate oarecare, pentru a invata cum se face business. Cati merg la o facultate de economie ca sa inteleaga cum merg lucrurile in lume, si cati pentru a reusi mai bine in afaceri?

Cand ai 18 ani, nu facultatea la care mergi conteaza prea mult, ci universitatea. Putini stiu asta, iar si mai putini o inteleg. Eu sper ca ala mic al nostru sa ajunga la o universitate mare. La studii clasice, la filosofie, matematica, fizica, drept, istorie, litere, stiinte sociale – mai putin conteaza. Biblioteca universitatii e altceva decat biblioteca municipala sau cea de pe Internet. Iar daca va fi sa fie, si voi apuca sa-l vad la 40 de ani, prefer sa-l stiu un filosof ajuns manager decat un economist ajuns filosof.

Si inca ceva: cand isi va cauta si el o femeie, ca intelectual va avea mare trecere printre managerite. Insa ca manager s-ar putea sa ramana cu buza umflata printre fetele din Cenaclul de la ICR…


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.