Cei care sunt foarte preocupati de cariera lor si care investesc foarte mult in ea, de la bani pana la sanatate si neglijarea nevestei si a copiilor, pierd adesea din vedere un lucru care ar trebui sa-i puna foarte mult pe ganduri: cat din tot ceea ce muncesti si cheltuiesti se acumuleaza, intr-adevar, si face sa iti creasca valoarea direct proportional cu resursele alocate si cu eforturile depuse? Aproape toti cei cu care stau de vorba considera ca aceasta proportionalitate e ceva de la sine inteles si, pe cale de consecinta, se considera mai valorosi pe masura ce trece vremea si ei "acumuleaza experienta". Si, bazandu-se pe aceasta logica, unii se trezesc in ultima parte a carierei, daca nu chiar pe drumuri, atunci in cu totul alta parte decat isi inchipuie ei ca ar trebui sa le fie locul.
Joburile capitalizeaza foarte diferit. Nu intru in detalii, pentru ca subiectul e mult mai complex decat pare. Insa pentru scopul urmarit, adica punerea catorva cititori pe ganduri, prezentarea schematica si simplificata de mai jos e suficienta.
Cu putine cuvinte spus, sunt joburi care capitalizeaza, sau pot sa capitalizeze aproape tot ce ai facut in urma si tot ce ai investit. Dupa zece ani de experienta esti de doua ori mai valoros decat dupa cinci, cand erai la sfertul valorii pe care o vei avea dupa douazeci de ani de munca eficienta. Si, bineinteles, in orice moment poti sa fii sigur ca iti gasesti un nou job, cel putin la fel de bun si de bine platit ca acela pe care il ai. In extrema cealalta, sunt joburile care nu capitalizeaza; deloc, sau, oricum, foarte putin. Dupa zece ani nu esti cu mult mai valoros decat erai in urma cu spate ani. Si dupa douazeci cam la fel. Nu ai nicio garantie ca maine iti vei mai gasi un job la fel de bun, ca sa nu mai spun ca sunt destule cazurile in care, chiar dimpotriva...
Sigur, cele din prima categorie, adica acelea care capitalizeaza foarte bine, sunt cele cu ciclu lung de invatare si de consolidare pe post, cel mai adesea si cu certificare obligatorie (studii universitare in domeniu). Adica cele specializate sau hiperspecializate, atat manageriale, cat si de nisa: chirurgi, arhitecti, directori sau specialisti de marketing, financiari etc. Celelalte nu au, de regula, un profil bine conturat, adica nu e suficient sa spui numele jobului pentru ca interlocutorul sa si inteleaga cu ce te ocupi, trebuie sa-i faci si o scurta descriere. Acelea nu prea sunt "meserii", sunt mai degraba joburi de oportunitate. Insa unul dintre cele mai reprezentative exemple din aceasta categorie, adica joburi care nu capitalizeaza aproape deloc, are un nume bine conturat: PR. Cincisprezece sau douazeci de ani de PR nu iti dau catusi de putin garantia ca nu poate veni oricand o juna PRita, blonda si cu gene false, care sa iti ia locul, iar tu sa nu iti mai gasesti in veci un job cu acelasi salariu. Si la fel se intampla si cu celelalte joburi in care "faci ce ti se spune si ce ti se da": in operatii, administrativ, diverse joburi de birou sau altele pe care le inveti din mers, la fata locului, dupa ce iti explica cineva ce si cum trebuie facut. Poti sa lucrezi multi, foarte multi ani "pe proiecte", ca oricand poate sa vina cineva care a facut aceleasi lucruri doar un an sau doi, ca le va putea face la fel de bine ca tine, daca e inteligent, serios, daca primeste proceduri clare si daca i se explica bine ce si cum. Si, aproape sigur, va cere si o leafa mai mica pentru aceeasi munca, cu aceleasi rezultate.
Intre aceste extreme sunt toate celelalte joburi, intr-o distributie relativ uniforma. Joburile din vanzari si cele de directori generali sunt cam pe la mijloc, desi multi ar crede ca acestea capitalizeaza mai bine. Totusi, un job de director general, sau chiar cateva la rand, nu ar trebui sa te asigure ca vei gasi mereu ceva similar, cel putin, si ca pozitie si ca venituri. Eu am vazut destui fosti directori generali care nu isi mai gasesc de ani buni un astfel de post, ca sa nu mai vorbim despre salariu, si despre unii dintre ei sunt sigur si ca nu vor mai fi niciodata ce au fost.
Asadar, cand aveti in vedere planuri de cariera pe termen lung, faceti-va niste calcule "la rece" si incercati sa nu va amagiti mai mult decat e cazul. "Experienta" nu este deloc atat de usor de vandut pe cat vor multi sa creada. Ar fi destul de trist sa aflati astfel de lucruri "pe viu", pe la patruzeci de ani, si nu citindu-le stand comod intr-un fotoliu...
