Cel mai nou subiect de disputa de pe scena politica din Romania este legat de fiscalitate. Guvernul vrea sa mareasca impozitele, in speta accizele pe carburanti de la 1 aprilie. Evident politicienii din opozitie se arata indignati de o astfel de crestere desi ei sunt cei care au marit TVA-ul de la 19% la 24% acum cativa ani. Ipocrizia insa e de ambele parti, intru-cat cei care maresc astazi impozitele si acuza opozitia de populism erau indignatii acum cativa ani. Desi nu ii mai crede nimeni, acciza tot va fi marita, asa cum a fost si TVA-ul si tot noi vom plati factura. Scumpirile care rezulta din acest impozit se vor resimti in lant asupra tuturor produselor din economie deoarece carburantii sunt prezenti intr-o buna parte din pretul produselor pe care le cumparam (mai ales prin intermediul costurilor de transport). In nici un caz nu o sa se intample ca acciza sa fie suportata de producatori, fara sa se resimta la consumatori, cum ne promite un ministru. Probabil ca o parte va fi suportata de producatori, dar este neplauzibil sa fie integrata in totalitate de catre producatori mai ales la produse foarte inelastice cum sunt carburantii.
Astazi insa Primul Ministru a anuntat ca ar renunta maine la acciza pe carburant daca ar gasi o sursa alternativa care sa genereze suma de 2,4 miliarde de lei, cat se asteapta sa aduca la bugetul statului majorarea accizei. Primul Ministru a sintetizat provocarea in felul urmator: „Problema e urmatoarea: de unde luam banii? Ca de undeva trebuie sa ii luam daca dorim sa avem in continuare scoli, spitale, armata, politie, daca vrem sa facem autostrazi”. Exercitiul este unul interesant. Asadar, de unde am putea sa scoatem 2,4 miliarde de lei fara a creste povara fiscala?
Sunt doua solutii la dilema Primului Ministru: cresterea fiscalitatii (cea mai proasta solutie) si scaderea cheltuielilor. La aceasta din urma, se pune problema alegerii cheltuielilor de scazut. Sa ne uitam mai atent la bugetele principale pe care le controleaza direct guvernul. In total in ele regasim cheltuieli de peste 195 miliarde lei (ron). Cat de greu sa fie sa gasim 2,4 miliarde de scazut, mai ales tinand cont ca acum doi ani s-au cheltuit doar 180 miliarde lei?
Nu putem pensiile, salariile sau cheltuielile sociale. Dar sa ne uitam la ce cheltuieli ar putea fi scazute. Niste cheltuieli care ar putea fi scazute sunt investitiile pe care statul le face in companiile de stat (recunoscute de-a lungul timpului ca surse majore de jefuire a banului public). Regasim aceste sume catalogate in bugetul de stat pentru 2014 in mod total netransparent ca fiind „alte transferuri” sau „transferuri interne”. Insa, daca ne uitam mai atent, vedem ca sunt de fapt, in marea lor majoritate, investitii in companii de stat si scheme de ajutor de stat. Prin urmare sunt departe de a fi banii care se duc la pensionari sau cazuri sociale.
Sa vedem acum daca aceste subventii sunt suficiente pentru a acoperi banii pe care ii cauta Primul Ministru. In 2014, pentru astfel de cheltuieli, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale a alocat 660 de milioane lei, Ministerul Dezvoltarii si Administratiei Publice 241 milioane lei, Ministerul Economiei 1 milion lei, Ministerul Educatiei Nationale 26 de milioane lei, Ministerul Finantelor Publice 483 de milioane de lei, Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice 6 milioane de lei, Ministerul Transporturilor 83 de milioane de lei si insusi Secretariatul General Guvernului 993 de milioane de lei. Totalizand toate acestea ajungem la suma de 2,5 miliarde de lei (2,496,613,000 ron).
Si iata-ne ajunsi exact la suma pe care o cauta Primul Ministru. Nu este nevoie de noi taxe si impozite, bugetul statului este suficient de mare si se iroseste atat de mult din el incat cu putina vointa se pot gasi cheltuieli inutile (sau chiar nocive) de scazut. Dar nu va asteptati ca lucrul acesta sa convinga vreodata vreun politician sa scada taxele. Pana la urma o buna parte din puterea lor de aici se trage tocmai din taxarea si redistribuirea resurselor. Ei au puterea sa ne ia coercitiv produsul muncii si sa il realoce dupa prioritatile lor. Asa cum spunea intr-un exces de sinceritate acum mult timp un fost primar al Bacaului „eu sunt important pentru ca din pixul meu pleaca banii”. Daca nu ar mai pleca banii din pixul lor poate circul de pe scena politica ar deveni deodata mai putin trist.
