Recentele evolutii din Ucraina au adus la granita noastra turbulente geopolitice cu consecinte greu de calculat. Care va fi impactul evenimentelor din vecinatate asupra perspectivelor economice ale Romaniei? Aceasta este o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna, in egala masura, guvernantii si mediul privat.
Ce este cert, este ca o deteriorare a climatului de securitate din regiune poate afecta semnificativ pozitia Romaniei pe harta investitiilor straine. Companiile multinationale si fondurile de investitii se tem, in mod legitim, de instabilitate si volatilitate politica. Se creeaza astfel un risc marcat de fuga a capitalurilor, fenomen pe care il putem urmari in aceste zile in plina desfasurare in Rusia. In lipsa unor masuri de prevenire, exista pericolul unei indepartari a investitorilor de spatiul estic si, implicit, de ocolire a tarii noastre ca destinatie de investitii.
Romania trebuie sa raspunda acestei provocari cu o strategie coerenta de atragere a investitiilor straine. Pentru a putea formula un demers credibil, trebuie insa ca mai intai sa raspundem la patru intrebari cheie: ce ne dorim de la investitori, ce le putem oferi acestora, ce masuri trebuie luate pentru a surmonta handicapurile structurale ale economiei noastre si cum promovam peste hotare avantajele competitive ale pietei romanesti.
Deschid astazi o serie de articole care, pornind de la o radiografie a starii economiei asa cum este ea perceputa de mediile economice si financiare internationale, vizeaza schitarea unei viziuni in sprijinul repozitionarii Romaniei ca destinatie de investitii. Nu vreau sa divulg concluzia acestei analize, insa cred ca trebuie spus inca de la inceput ca miza finala a unui astfel de demers trebuie sa fie legata de atragerea de investitii directe, de tip greenfield sau brownfield, in sectoare industriale cu valoare adaugata mare, si in particular in industriile prelucratoare si in cele legate de economia digitala. Ce politici trebuie adoptate pentru a atinge acest deziderat si cum articulam strategia de branding si comunicare a potentialului Romaniei ca destinatie de afaceri, in cele ce urmeaza.
Pentru a putea imagina o strategie, trebuie sa stim mai intai de unde pornim. Foarte buna analiza, realizata cu sprijinul Bancii Mondiale, care prefateaza proiectul de Acord de Parteneriat cu Uniunea Europeana (in contrast vadit cu balbele dezlanate din partea operationala a documentului – prima versiune). Se poate vedea acolo cat de subreda este structura economiei romanesti. Companiile mari, actorii strategici, sunt responsabili de aproape jumatate din produsul intern brut (PIB), in timp ce sectorul IMM ramane sub potential, activitatea aici fiind dezechilibrata in favoarea sectoarelor cu valoare adaugata mica. Intre marile fabrici de automobile si magazinul de la coltul strazii nu exista o punte de legatura. Or, tocmai de un tesut industrial bazat pe intreprinderile medii are nevoie Romania pentru a capata rezilienta si a-si micsora vulnerabilitatile in raport cu pietele externe.
Unul dintre motivele pentru care nu am reusit sa dezvoltam acest palier al economiei se leaga de faptul ca investitiile straine au fost, de-a lungul timpului, concentrate fie in proiecte mari industriale, fie in zona speculativa (constructiile, retailul sau energia regenerabila constituie cele mai cunoscute exemple in acest sens). Daca in primul caz putem vorbi de ancore importante ale economiei, aceasta a doua categorie de investitori are un potential intrinsec de a genera volatilitate si de a potenta o evolutie nesustenabila a economiei.
O alta problema structurala a investitiilor straine este legata de concentrarea acestora in regiunile Bucuresti-Ilfov (BI), Centru si Vest. In ultimii 24 de ani, Capitala si zona limitrofa a atras mai mult de jumatate din stocul de investitii straine. Spre comparatie, in regiunea Nord Est, cea mai saraca din tara, au intrat doar 1,4 miliarde de euro. Orice strategie de atragere a investitiilor straine trebuie sa aiba in vedere nevoia de a reduce discrepantele de dezvoltare dintre regiunile tarii.
Vedem asadar cum cifra de 59 de miliarde de euro, reprezentand totalul investitiilor straine atrase din Romania din 1990 si pana astazi, nu poate da masura calitatii si structurii acestor proiecte. Una este sa vorbim de dezvoltarea de active industriale care atrag tehnologii avansate, aduc know how si creeaza locuri de munca de calitate, si cu totul alta de capital volatil care genereaza instabilitate, sau de atragerea de bani in bule nesustenabile.
In cea de-a doua parte a analizei voi prezenta pe scurt motivele pentru care Romania ramane in urma atunci cand vine vorba de investitii straine.
