Cu peste 100 de ani in urma, istoria oficiala recunoaste ca omul a invatat sa zboare. Aviatorii erau eroi adevarati pentru multimi care preferau sa ii divinizeze pentru curajul lor. In scurta vreme insa, magia zborului s-a transformat in obisnuinta. Iar aviatorul a devenit un profesionist ca oricare altul.
Pe la inceputul anilor 1945, doi fermieri americani au dat in judecata Aviatia SUA pentru ca le incalca proprietatea. In cazul respectiv, fermierii au pierdut mii de pui de gaina datorita sperieturii provocate de avioanele militare care survolau zona. A fost denumit procesul “pui vs avion”. A aprins imaginatia oamenilor mai mult decat oricand.
Pana atunci, legislatia SUA consacra dreptul sacru la proprietate al oricarui cetatean american. Proprietatea se intindea in sus, pana la stele si in jos pana in centrul pamantului. Puii fermierilor au adus in discutie actualitatea acestei conceptii. Daca cineva detinea o bucata de pamant, inseamna ca detinea si stelele de pe cer? Filosofi, oameni de stiinta, preoti, oameni obisnuiti, cu totii si-au spus punctul de vedere. Iar decizia prin care s-a solutionat procesul puilor a fost una care a schimbat mentalitatea americanului de rand. Bunul simt se revolta la ideea ca proprietatea implica si spatiul aerian, dincolo de limita obisnuitului.
Peste tot in istorie, istoria marilor schimbari este legata de modul in care societatea si-a definit un element extrem de important: bunul simt.
In anul 2007, in Romania se vorbeste despre multe lucruri. Multi romani s-au obisnuit cu mentalitatea de pana acum si prefera, asemeni fermierilor americani, sa descrie lumea doar prin raportare la cercul ingust pe care si l-au creat. Scandalul, ca forma de trai, a capatat mai mult decat valente cutumiare. Avem de-a face cu scandalul ca nevoie de supravietuire. Preferam sa ne aratam cu degetul unii pe altii, convinsi ca suntem cei mai destepti si ca idealurile noastre sunt intotdeauna antagonice cu idealurile altora. Iubim cearta si traim pentru a o ridica la rangul de nevoie stringenta.
Cu aproape 10 ani in urma, primii romani au inteles puterea internetului. Au urmat ani in care actorii internetului romanesc au fost prezentati precum aviatorii din trecut. Figuri carismatice care au reusit. Oameni tineri, exemple de succes, pe care Romania si le-a dorit dintotdeauna. Acum, a venit vremea ca lucrurile sa revina la normal, iar internetul sa fie o industrie ca oricare alta.
IAB Romania (asociatia industriei de publicitate online din Romania) s-a nascut recent si se consolideaza in timp ce dumneavoastra cititi aceste randuri. In piata, exista foarte multe idei despre rolul pe care ar trebui sa il aiba IAB-ul si despre primii pasi pe care asociatia ii va intreprinde in viitor. In teorie, orice asociatie profesionala are mai multe scopuri. Intarirea industriei pe care o reprezinta. Recunoasterea publica a industriei in cauza si schimbarea mentalitatilor clientilor si utilizatorilor de internet. Stabilirea unor reguli minim acceptate de membrii asociatiei.
In practica, orice asociatie profesionala are un singur scop. Definirea bunului simt in bransa respectiva. Nu e nevoie sa dea amenzi, sa aplice sanctiuni ori sa traga de guler membrii breaslei. Trebuie sa le ofere un cadru pentru a-si face cunoscuta opinia. Opinia ca breasla, nu ca individ.
Ce trebuie sa faca IAB-ul? Sa defineasca bunul simt in publicitatea online din Romania. Poate sa faca mai mult? Bineinteles...
Dar pentru ca IAB-ul sa faca mai mult, e nevoie de intelegere, implicare si coeziune. Chiar si respectarea acestor premise inseamna ca si-a indeplinit menirea: reprezentarea unei industrii si nu a unui conglomerat de societati comerciale.
Puii americanilor nu au murit degeaba. Prin moartea lor, deloc eroica, eu dus la schimbarea unei mentalitati. La fel ar trebui sa se intample si cu ideile preconcepute ale unora dintre romani. Pentru ca ideile mari sa reuseasca, e nevoie de o detasare neconditionata a celor care le sustin. Scandalul nu are ce cauta in aceasta ecuatie.
La fel cum proprietatea americanilor se opreste undeva la cateva sute de metri in aer, si in Romania, orgoliul ar trebui sa mearga pana la usa casei noastre.
