Insist sa am incredere in piata de asigurari din Romania, desi risc sa par anacronic in contextul actual! Insa creditez aceasta industrie cu discernamant si in mod selectiv. In ultimii ani, ca antreprenor in piata de brokeraj de asigurari, am trait experiente pozitive, dar m-am confruntat si cu practici situate la mare departare de standardele unei piete financiare care ar trebui sa fie centrata pe nevoia de protectie a consumatorului. Dintre experientele placute, cred ca este util sa enumar cateva exemple – dosare de dauna instrumentate eficient si platite corect, astfel ca afacerile clientilor au fost repuse rapid pe picioare, chiar daca activitatea le-a fost afectata serios de anumite riscuri, produse mai flexibile si adaptate nevoilor unor clienti din zona corporate, asiguratori care au si aplica strategii pe termen lung, nu doar de azi pe maine.
Insa, astazi, m-as apleca asupra unei teme a discursului public din asigurari pe care o astept schimbata de cel putin cinci ani. Si care incepe sa dea semne ca se schimba. Deocamadata, in culise si, mai timid, in public. Dar a pornit. Si este vorba despre locul comun al responsabilitatii.
Principalele laitmotive din care isi trag seva majoritatea explicatiilor pentru esec, servicii proaste, rezultate negative, sunt in industria de asigurari, in principal, urmatoarele:
- Criza a lovit cu siguranta majoritatea industriilor, iar revenirea este inca firava. Nimic nu merge inca la nivelul de dinainte de septembrie 2008. Contextul macroeconomic nu favorizeaza reluarea cresterii sustinute, si, ca atare, piata de asigurari este in suferinta.
- Educatia consumatorilor cu privire la asigurari este scazuta, iar romanii nu inteleg nevoia asigurarii.
- Fraudele sunt o piedica pentru revenirea industriei de asigurari.
Aceste mesaje se regasesc, pe linie, in mai toate iesirile publice ale reprezentantilor pietei de asigurari din ultimii ani – asiguratori, brokeri si, mai ales, autoritati.
Experienta ultimilor ani mi-a aratat ca exista foarte putini manageri – angajati la stat sau in mediul privat ori proprietari de afaceri – care au curajul sa isi asume ca facut greseli majore repetate, ca, in unele situatii, au luat decizii cu intarizere, ca nu au avut un management financiar suficient de atent si de riguros, ca au avut politici de recrutare inadecvate sau, si mai rau decat atat, au intretinut si au perpetuat incompetenta si lipsa de responsabilitate in randul echipelor pe care le-au condus.
Cred ca fiecare om care care a condus vreodata o afacere sau un departament, oricat de mici ar fi fost acestea, a facut, din 2008 incoace, macar doua-trei dintre greselile enumerate mai sus.
Despre necesitatea schimbarilor din interior in industria de asigurari a venit recent, si pentru prima data, un mesaj public ferm, dar din partea autoritatii. Cu ceva timp inainte a mai fost o tentativa de acest gen, dar a esuat din cauza schimbarilor continue ce au avut loc in cadrul Autoritatii de Supraveghere Financiara, de la infiintarea acestei institutii si pana azi. Sper ca de aceasta data mesajul sa se rostogoleasca asemeni unui bulgare de zapada peste industria de asigurari si, impreuna cu actiunile de care va trebui sa fie acompaniat, sa reuseasca sa transforme inertia pietei in miscare. Dar, pentru ca reusita sa fie completa, va trebui sa asistam si la o schimbare profunda de atitudine in interiorul companiilor de asigurari si de brokeraj de asigurari. Aceasta schimbare de atitudine vizeaza tocmai locul comun al responsabilitatii pentru succes sau esec, pe care ar trebui sa il avem mult mai aproape de noi, chiar in interiorul nostru.
Mai concret, vreau sa spun ca pana la paiul crizei, al fraudei, sau al oricarei alte explicatii care pana la un punct este valida, exista barna din ochii nostri, adica acele lucruri pe care trebuie sa le indreptam inauntru companiilor noastre si acele decizii care ne apartin noua si nu altora, pe care trebuie sa le luam chiar daca sunt dureroase si chiar daca au asociate noi riscuri.
Si un exemplu in acest sens ar fi frauda in asigurari, de care mai toata piata se plange, dar fara a adopta masuri dure care sa stopeze cresterea acestui fenomen. Aici nu pot exista jumatati de masura. Alt exemplu poate sa fie comunicarea si inovatia care sa duca la o cerere mai mare. Explicatiile pe care le aud de cinci ani nu stau in picioare. Criza a atins toate sectoarele economiei, dar in fiecare industrie exista multe exemple de companii care au reusit sa creasca si sa se dezvolte, pentru ca au stiut sa valorifice si oportunitatile acestei perioade.
In concluzie, as spune ca mesajul public al autoritatii cu privire la starea de fapt din industria de asigurari ar trebui sa fie pus in aplicare pornind din interiorul fiecarui actor prezent in aceasta piata. La asiguratori si brokeri, mesajul privind responsabilitatea este inca in culise, dar el exista si incepe sa fie transpus prin diverse masuri, in functie de barnele pe care le vede fiecare in ograda sa. Piata de asigurari incepe sa isi asume responsabilitatea pentru propriile actiuni si sa ia masuri care sa schimbe paradigma relatiei cu clientii. In felul acesta vom oferi clientilor de asigurari un sistem capabil sa ii ajute, in mod real si rapid, sa isi reia viata sau activitatea fara pierderi financiare cauzate de vreun eveniment nedorit.
