Statul, birocratia si lacunele IT: poveste tragi-comica despre o amenda platita

Statul este ineficient, functionarii ANAF sau ai Primariei nu sunt prea bine pregatiti si adeseori nepoliticosi. Presa online a inrosit titlurile in ultimii ani cu astfel de caracterizari ale organului administrativ-fiscal. Insa, povestea de astazi nu este despre functionari nepoliticosi sau despre un abuz al statului asupra unui contribuabil corect.

Ca sa o zic pe aia dreapta, am ajuns la Directia Venituri Buget Local pentru o amenda rutiera din 2012, dar am fost un contribuabil cinstit si am platit-o repede (la cateva ore dupa ce am primit-o), in speranta ca Primaria va folosi acesti bani cu cap si va mai repara din strazile din cartier. Glumesc, nu mai am de multi ani astfel de iluzii. Am platit-o probabil dintr-un simt civic inconstient transmis de generatii si mai ales pentru ca nu as fi vrut sa am ulterior vreo treaba cu statul/Fiscul, sa stau la ghisee sau sa primesc instiintari ca am datorii.

Din pacate, la 2 ani dupa nefericitul eveniment, o recomandata de marimea unei cartele de metrou ma instiinta ca trebuie sa ma prezint la directia sus-mentionata (nu o sa precizez sectorul). Aiurea, nici nu stiam despre ce e vorba. Nu ma simteam cu musca pe caciula, stiam ca imi platisem la timp toate amenzile, desi nu mai aveam chitantele. Prost obicei mai are statul sa trimita recomandate prin care te instiinteaza sa te prezinti la Primarie sau Fisc, fara sa iti spuna despre ce e vorba. Te simti ca si cand ai fi chemat la audieri la Politie sau, mai rau, chemat in Armata.

Imi fac timp 2 ore, chiar in timpul serviciului (un contribuabil trebuie sa isi ia in general concediu cel putin o zi pentru a-si rezolva problemele cu statul/Fiscul), si ma indrept spre directia respectiva a unui sector din Capitala. Acum incepe partea amuzanta si, lasand la o parte un sentiment usor de frustrare, am ramas dupa aceasta experienta cu o parere de rau atat pentru functionarii statului, cat si pentru contribuabili (multi cu probleme mai serioase decat a mea).

Intru in cladirea de taxare a nefericitului contribuabil. Iau bonul de ordine de la automat si ma asez rabdator in sala. Trebuie sa recunosc ca sistemul cu bonuri de ordine emise de o masinarie poate fi considerat o revolutie in institutiile publice si, orice ar zice altii, este totusi un pas inainte spre bunul tratament aplicat contribuabilului.

Dupa vreo 5 minute de asteptare, in care ma uit pe diversele informatii de pe peretii institutiei, ca sa fiu sigur ca am ajuns unde trebuie, un paznic amabil si voios ma intreaba pentru ce stau aici. Ii arat instiintarea si imi zice tacticos ca nu am ajuns unde trebuie: “Trebuia sa ma intrebi pe mine, nu de aia sunt aici?! Este in capatul celalalt al blocului. Mai este o directie acolo”.

Pana aici, totul fain. Un angajat de securitate amabil, care ma scuteste sa stau la coada de 15-16 persoane. Imi spun in gand ca statul incepe sa faca progrese si probabil la urmatoarea sectie din cadrul Primariei, in celalalt capat al blocului, nu va mai fi coada. Am dreptate, imi iau un bon de ordine care ma anunta ca am doar 5 persoane in fata. Superb, nu am eu acces la dosarul fiscal de acasa de pe laptop, dar macar nu mai stau asa mult la coada si totul pare mai civilizat.

Astept 5 minute. Aici nu mai este niciun paznic voios care sa ma indrume, dar imi asum riscul de a sta la coada aproape inexistenta. Universul nu a tinut cu mine, insa, am stat la coada ca sa aflu de la o doamna la fel de amabila ca nu am stat unde trebuie. Este o intrare chiar in spatele blocului si trebuie sa vorbesc acolo cu cineva.

Hai, fie! Pana acum am stat 10 minute. Stiu persoane care pierd o zi intreaga pe la Fisc sau autoritatile locale. Caut acea intrare din spatele blocului, foarte aproape de locul prin care se scot tomberoanele (si nu sunt tendentios).

Intru in primul birou si ma intampina un tanar cu cercel, care asculta rock in surdina. Minunat, am zis. Este de-al meu, o sa ma inteleg bine cu el. Ii arat instiintarea. Imi spune ca este vorba de o amenda de circulatie din 2012 si ma intreaba daca am platit-o. Dau din cap. Mai verifica si nu stiu ce sistem sa vada daca a platit amenda prin Posta si imi da 2 hartii. Una din care reiese ca am un debit de 152 de lei la bugetul local - 140 de lei amenda si 12 lei cheltuieli de executare – si o a doua hartie care reprezinta dovada, din sistemul Postei am dedus ca eu, ca am platit amenda.

Acum incep sa devin frustrat. Adica bat drumul pana la baietii astia ca sa aflu ca ei au in calculatoare si debitul meu fictiv, dar si dovada ca am platit amenda. Asta nu mai e normal. Noroc ca tanarul rocker este pe aceeasi lungime de unda cu mine si imi explica ca asta e sistemul si trebuie sa ma intorc la prima cladire unde cei de la contabilitate sa imi anuleze debitul.

Logica acestui sistem nu o gaseste nici el, dar ce poate sa faca. De la cap se impute pestele este o vorba in popor. Probabil si tanarul functionar ar munci mai cu spor si mai eficient daca ar trebui sa rezolve doar chestiuni serioase, legate de datoriile reale ale contribuabililor. Ar putea sa aiba si el acelasi vis ca mine, sa isi verifice online dosarul fiscal – asa cum se intampla in Occident – si sa afle toate datoriile pe care le are catre bugetul local si central. Bineinteles, posibilitatea de a plati datoriile trebuie sa fie la un click distanta. Cati evazionisti de lene ar disparea astfel?

Finalul povestii nu este cu mult mai fericit. Revin la prima coada, stau vreo 20 de minute si sunt redirectionat in aceeasi cladire spre contabilitate, unde o alta doamna amabila imi anuleaza debitele (140 amenda si 12 lei cheltuielie de executare). Plec din directia Primariei in jur de 18:45 si il aud pe glumetul paznic despre care v-am mai povestit rasufland usurat si spunandu-i ultimului contribuabil care astepta si el sa intre in biroul de la contabilitate ca “asta e o zi buna, am stat si pana la 8”.

In total, am interactionat cu 4 functionari publici si un paznic. Lasand la o parte timpul meu, toti acesti oameni au depus o munca in zadar cu amenda mea deja platita. Statul ar fi putut rezolva toate aceste interactiuni si multe alte probleme legate de incasari, de nervii contribuabililor si de eficienta serviciilor publice pe ansamblu, daca ar centraliza toate obligatiile fiscale ale fiecarui cetatean, de la nastere, pana la moarte. Vorba americanului: De moarte si de Fisc nu scapa nimeni.

*Disclaimer: In cursul acestei peripetii la organul administrativ-fiscal nu am fost jignit, privit de sus sau deranjat in vreun fel de functionarii statului, ci doar de lipsa tehnologiei si a centralizarii datelor cu caracter fiscal


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.