Amnistia Fiscala - Studiu de Caz - Episodul 1

Conceptul de amnistie fiscala a fost folosit destul de des in ultima vreme, uneori cu scopuri electorale, alteori in mod total gresit sau nu mai devreme decat ieri, ca parte a declaratiilor facute de un fost politician, intr-un context oarecum fericit pentru el, dar de neinvidiat, zic eu... Drept pentru care consider necesara o clarificare si (de ce nu ?) o demitizare a acestui termen care, atunci cand este adus in discutie, le da ocazia multora sa-si lipeasca degetul mare si aratatorul de tampla si sa vorbeasca pe ton grav despre complexitatea problemei.

In articolul de fata voi incerca sa arat ce inseamna amnistia fiscala, de cate feluri este, cui beneficiaza si care sunt conditiile necesare functionarii acesteia. In episoadele urmatoare voi prezenta un scurt istoric de la noi si de pe alte meleaguri.al amnistiei fiscale, avantajele si dezavantajele unei astfel de masuri pentru stat pe de o parte si pentru contribuabili pe de alta iar la final voi risca sa trag niste concluzii cu privire la necesitatea implementarii acesteia in fiscalitatea romaneasca.

Ce este asadar amnistia fiscala?

Teoria ne spune ca este o masura administrativa care presupune trei elemente: un contribuabil, o obligatie fiscala neindeplinita la termen si o optiune data de autoritatea de reglementare prin care contribuabilul poate corecta eroarea, beneficiind de niste conditii avantajoase decat cele prevazute de legea aplicabila in mod normal.
Ca si intindere in timp, amnistia poate opera:

(i) doar pentru o perioada de timp strict determinata in timp, caz in care dupa expirarea termenului pot fi prevazute pedepse mai dure decat in mod normal pentru cei care nu au apelat la facilitate,
sau
(ii) pe o perioada nedeterminata, in anumite conditii, pentru a-i incuraja pe cei care in mod involuntar sau dintr-o eroare care nu le poate fi imputata direct, nu si-au indeplinit obligatiile fiscale.

Pentru ca amnistia fiscala sa functioneze, este necesar sa fie indeplinite o serie de conditii:

(a) contribuabilul aflat in culpa sa constientizeze riscul la care se expune iar probabilitatea de a fi identificat ca si evazionist sa fie suficient de ridicata pentru a putea sa-l determine pe acesta sa apeleze la amnistia fiscala. Acest lucru presupune existenta unui aparat de control fiscal matur, eficient si foarte bine organizat.
Este de notorietate cazul in care fiscul german a obtinut (pe cai mai mult sau mai putin ortodoxe) o baza de date cu numele contribuabililor germani care detineau conturi nedeclarate in bancile elvetiene. Inspectorii fiscali au anuntat in mass-media faptul ca detin aceste informatii si i-au rugat pe cei care se afla in aceasta situatie sa vina si sa declare sumele respective si sa plateasca impzoitele si dobanzile aferente. Altfel, daca sumele urmau sa fie descoperite de catre organele de control, contribuabilii respectivi riscau in plus penalitati si sanctiuni dure pentru evaziune fiscala. Probabil ca banuiti rezultatele actiunii!

(b) in cazul in care vorbim de o amnistie fiscala ce opereaza pe o perioada determinata, aceasta trebuie foarte bine pregatita si anuntata a.i. sa fie facuta o singura data. Repetarea operatiunii dupa o perioada scurta sau medie de timp nu face decat sa decredibilizeze masura in ochii contribuabilului si sa incurajeze noi fapte de evaziune si evitare fiscala.
Poate sunteti la curent cu situatia din Italia unde au avut loc cateva astfel de actiuni la interval de 2-3 ani. Eficienta acestora a fost din ce in ce mai mica...

(c) sumele nedeclarate la fisc de catre contribuabili sa fi rezultat din activitati legale, dar pentru care nu s-a platit impozit. Este greu de crezut ca un traficant de arme sau de droguri care detine sume obtinute din astfel de activitati va face uz de o eventuala amnistie fiscala!

(d) in ceea ce priveste amnistia aplicabila pe perioada nedeterminata, aceasta are in vedere incurajarea contribuabililor de a-si corecta declaratiile fiscale intocmite in mod eronat si de a plati diferentele de impozit la bugetul de stat. Pentru ca aceasta sa functioneze, sistemul trebuie sa prevada o reducere atractiva a penalitatii care sa il convinga pe contribuabil ca e mai bine sa corecteze greseala decat sa astepte trecerea perioadei de prescr'+'iptie a impozitului pentru a scapa de consecinte.

Amnistia Fiscala - Episodul 2

Conform promisiunii facute in articolul de saptamana trecuta (daca l-ati ratat il puteti citi aici), revin cu partea a doua a materialului privind amnistia fiscala, urmand ca in cele ce urmeaza sa prezint o serie de exemple de amnistie fiscala din cateva tari (am lasat insa deoparte ce s-a intamplat in SUA, aceasta tara avand o economie si un sistem fiscal mult diferite de ceea ce se intampla la noi). Vreau sa precizez ca o sursa importanta de informatii in cazul exemplelor din tari a reprezentat-o lucrarea ”Tax Amnesties: Theory, Trends, and Some Alternatives” scrisa de Eric Le Borgne si Katherine Baer si editata de FMI. Carte pe care o recomand cu caldura tuturor celor care vor sa aprofundeze subiectul!

Unul dintre cele mai reusite exemple de implementare a amnistiei fiscale o reprezinta cazul Irlandei care a initiat un astfel de proces in trei etape, inceput in anii 1988 si continuat pana la inceputul anilor 2000, un model de viziune fiscala pe termen lung.

Procesul a demarat in 1988, oferind celor care erau in situatia de a nu-si fi platit impozitele posibilitatea de a face acest lucru fiind iertati o anumita perioada de dobanzi penalitati si orice alte consecinte. Concomitent, a fost redesenat sistemul de control si urmarire a impozitelor, ceea ce a permis ca stocul de crente fiscale sa nu mai creasca in perioadele urmatoare.

In a doua etapa, in 1993, toti cei care se autodenuntau ca evazionisti puteau evita dobanzile si penalitatile si li se asigura confidentialitatea in schimbul unui impozit de 15% din suma declarata. In aceasta etapa, au fost insa introduse pedepse dure (8 ani de inchisoare) pentru cei care neapeland la masurile de amnistie, erau ulterior descoperiti de catre autoritati ca fiind evazionisti.

Incepand cu anul 1999, o a treia etapa a procesului a fost demarata, aceasta presupunand insa doar iertarea de acuzatii penale, contribuabilii urmand sa plateasca pe langa impozitele datorate si dobanzile si penalitatile aferente. In plus, cei care nu declarau si erau prinsi, au fost pusi pe o asa-zisa lista a rusinii (”name and shame”).

Se estimeaza ca masura a fost un succes, nivelul sumelor restante scazand de la 40% din totalul veniturilor bugetare in 1988 la numai 2,5% la finele programului. De asemenea, se estimeaza ca numai in 1988 masura a adus la bugetul de stat peste 500 mil lire irlandeze. Trebuie spus insa ca reusita masurii s-a bazat in cea mai mare parte pe faptul ca procesul a inclus si o restructurare masiva a sistemului de administrare fiscala, care a intarit disciplina in domeniu dar a si transformat Irlanda intr-unul din cele mai moderne state din lume in ceea ce priveste impozitarea, aceasta tara fiind si in prezent una din jurisdictiile preferate de marile companii multinationale in procesele de optimizare fiscala internationala.

Un caz nefericit de amnistie fiscala il reprezinta mult trambitatul ”Scudo Fiscale” implementat in Italia in anul 2001. Acesta s-a dorit a fi o masura care sa ofere un impuls puternic de crestere economiei italiene in contextul trecerii la moneda euro, prin incurajarea contribuabililor italieni de a-si repatria, in conditii fiscale avantajoase, capitalurile detinute peste hotare.

Astfel, sub protectia anonimatului, toti cei care isi declarau sumele ascunse de fisc in afara Italiei, plateau doar un impozit de 2,5%, fara dobanzi sau penalitati pentru orice euro declarat, fie ca era repatriat sau nu. S-a estimat ca aceasta masura va conduce la repatrierea a peste 40 miliarde de euro care vor genera o crestere a incasarilor bugetare cu 0,9% din PIB).

Din pacate insa, desi in final au fost declarate peste 60 miliarde de euro, cresterea veniturilor bugetare a fost de doar 0,1% din PIB, iar efectul de crestere economica pe termen mediu si lung a fost de asemenea ratat.

Concluzia trasa de specialistii FMI este ca masura a fost gresit implementata (facilitatea fiscala era primita indiferent daca banii erau adusi sau nu in Italia) si nu a fost insotita (precum in cazul Irlandei) de masuri de intarire a capacitatii autoritatii de control si aplicare a legii, fiind neconvingatoare pentru evazionisti. De altfel, se estimeaza ca italienii detin peste 500 miliarde de euro in conturi ascunse in strainatate.

Un alt caz asupra caruia nu voi zabovi insa prea mult, este cel al Argentinei care, in perioada de 27 de ani scursa intre 1977-2004, a oferit nu mai putin de 12 amnistii fiscale. Este un exemplu tipic de comportament care face mai mult rau decat bine, contribuabilii mergand tot timpul pe principiul ”nu platesc acum pentru ca oricum vine in curand o scutire si scap de consecinte”.

Privind in perspectiva, se poate spune ca amnistiile fiscale reusite reprezinta mai mult exceptia de la regula iar aplicarea unei astfel de masuri fara o pregatire minutioasa si concomitent cu masuri de eficientizare a administrarii fiscale, poate face mai mult rau decat bine.

Revin saptamana urmatoare cu un scurt istoric a ceea ce s-a intamplat in Romania in acest domeniu in ultimii (aproape) 25 de ani.

Succes!

Setari Cookie-uri