Bursa a intrat in zodia convocatoarelor pentru adunarile generale anuale ale actionarilor si toata lumea se intreaba daca de data aceasta in AGA la SIF-uri se va discuta si se va si aproba vreo majorare de capital social. Sigur ca sunt si alte companii importante care au recurs la aceasta tehnica de finantare prin piata de capital, deopotriva avantajoasa pentru investitori si pentru companiile in cauza, cum este cazul Impact, Banca Transilvania, Biofarm, Banca Comerciala Carpatica, SSIF Broker Cluj. Totusi interesul cel mai ridicat in ultimii doi ani este legat de SIF-uri.
Pana acum doua dintre cele cinci societati de investitii financiare au transmis catre investitori convocatoarele pentru aceste adunari generale extraordinare, facandu-si cunoscute intentiile. Daca in cazul SIF3 Transilvania nu a existat nici o surpriza, propunerile din convocator fiind consecvente atat cu pozitia societatii din anul anterior cat si cu opiniile exprimate de presedintele acesteia de mai multe ori in cursul ultimelor luni, in cazul SIF2 Moldova investitorii mici au avut parte de o oarecare dezamagire.
Astfel, desi micii investitori de la bursa s-ar fi asteptat ca SIF2 Moldova sa opteze pentru aceeasi varianta a incorporarii profitului in capitalul social si alocarea de actiuni gratuite catre vechii actionari, conducerea societatii a fost de o cu totul alta parere, preferand sa propuna AGA alocarea profitului sub forma de dividend, spre deosebire de SIF3 Transilvania care a mers pe varianta majorarii de capital social.
Discutia de principiu referitoare la acest tip de operatiune este destul de complicata, practica la nivel international fiind destul de diversa. Si pe bursele internationale, multe dintre companiile aflate in plin proces de crestere a activitatii prefera sa nu externalizeze fonduri banesti importante prin plata dividendelor in bani catre actionari (si implicit a impozitelor aferente), ci sa utilizeze profitul net pentru a-si autofinanta extinderea afacerilor, in conditii mult mai flexibile decat daca ar fi apelat la credite bancare.
Astfel profitul este incorporat in rezerve contribuind la cresterea capitalurilor proprii ceea ce constituie un argument in plus pentru o evolutie pozitiva a pretului de piata al actiunilor companiei respective. Uneori, foarte rar insa, companiile merg un pas mai departe si periodic incorporeaza aceste rezerve in capitalul social chiar, majorandu-l si alocand astfel noi actiuni gratuite catre catre vechii actionari, in cota proportionala.
Totusi, chiar daca pe plan international reinvestirea profiturilor anuale (sau macar a unei cote consistente din acestea) este o practica frecventa, incorporarea lor in capitalul social si alocarea de actiuni gratuite are loc, asa cum spuneam, destul de rar. Motivatia ar fi ca reinvestirea profiturilor oricum contribuie (dupa cum mentionam anterior) la cresterea capitalurilor proprii ale companiei si la imbunatatirea ratelor viitoare de profitabilitate, ceea ce de regula sustine indirect cresterea pretului de piata ala actiunilor companiei respective, in beneficiul actionarilor existenti. Ca atare chiar nu se intrevede beneficiul suplimentar pe care l-ar aduce pentru o companie matura sau pentru actionarii ei, o majorare de capital cu actiuni gratuite, pentru ca implicit ulterior majorarii pretul de piata se ajusteaza in sens negativ exact cu proportia rezultata din calculul matematic legat de elementele majorarii respective.
Asta se intampla intr-o bursa normala, care functioneaza intr-o economie normala, sustinuta de o societate normala. La noi, din pacate, normalitatea este ceva rar … inca!
Romanii investitori la bursa fug dupa actiuni gratuite ca dupa pestisorul de aur. Ce-i drept au si motivatii destul de pragmatice sa se comporte astfel. Din motive care nu pot fi explicate logic, pretul actiunilor companiilor romanesti care efectueaza majorari de capital prin alocare de actiuni gratuite creste destul de semnificativ din momentul anuntului si pana in momentul majorarii efective, iar ulterior el scade mai putin decat ar rezulta din calculul matematic ce tine seama de ajustarea rationala a preturilor in functie de elementele majorarii care a avut loc.
Ca atare pana acum, in majoritatea situatiilor, investitorii care au detinut actiuni anterior anuntului de majorare castiga atat din cresterea pretului in zilele ce urmeaza anuntului cat si din faptul ca dupa majorare pretul scade mai putin decat ar rezulta din acel calcul obiectiv si rational la care faceam referire anterior.
Este ca si cum brusc, dupa majorare actionarii devin constienti de faptul ca titlurile respective erau subevaluate de piata si hotarasc ca ele merita sa se tranzactioneze la un pret mai ridicat. De ce nu gandeau la fel si cu o zi inainte asta este imposibil de explicat unui om cu capul pe umeri. De fapt in asta consta de fapt ciudatenia gandirii investitorului roman: nu ca dupa majorare considera ca pretul este subevaluat si ca atare e dispus sa plateasca unul mai mare ci ca nu avea aceeasi parere si cu o zi inainte! Oare ce se putea schimba atat de fundamental in gandirea sa rationala pe parcursul a mai putin de 24 de ore ?
Raspunsul este unul singur: nimic ! Este destul de clar asadar ca toata aceasta miscare, specifica bursei romanesti, este alimentata de reactiile psihologice ale investitorilor, nu de calcule rationale si obiective.
Revenind la situatia referitoare la SIF-uri, de la care de altfel a si pornit toata aceasta discutie, lucrurile nu sunt nici aici cu nimic diferite. Dupa parerea mea (care poate fi desigur subiectiva) este cat se poate de real faptul ca pretul de piata al acestor emitenti este inca subevaluat in raport cu potentialul pe termen lung al companiilor detinute in portofoliile SIF-urilor.
Totusi chiar nu inteleg de ce ar trebui ca investitorii sa constientizeze acest nivel de subevaluare doar daca SIF-urile dau actiuni gratuite. Pana la urma nu se schimba nimic structural, operational sau sub orice alt considerent in compania respectiva daca pastreaza profiturile in rezerve fara sa faca majorare de capital, fata de varinta in care incorporeza profiturile direct in capitalul social si fac majorare prin alocare de actiuni gratuite.
Oricum in cazul specific al SIF-urilor toata acesta discutie are pana la urma sens, cel putin deocamdata, numai ca abordare teoretica si principiala. Pentru ca nu avem inca decat convocatoarele si ramane un mare semn de intrebare daca in adunarile generale extraordinare ale actionarilor ce vor avea loc in aprilie se va realiza cvorumul necesar si daca aceste propuneri vor fi adoptate. Si mai ramane sa vedem si cum vor fi formulate convocatoarele de AGA ale celorlalte trei SIF-uri care inca nu si-au facut publice propunerile pentru alocarea profitului de anul trecut.
