Lideri si carisma. Cat de importanta este carisma pentru un manager?

Gabriela, nu am citit analiza despre tehnicile utilizate de Barack Obama, insa pare un document de analiza NLP foarte interesant. Carisma lui Barack Obama este una incontestabila tinand cont ca a castigat cursa prezidentiala, cu asemenea adversari in fata si avand asemenea resurse, nemaivorbind de prejudecatile legate de culoarea pielii. Cred ca exercitarea carismei native si imbunatatirea utilizarii ei au fost (si probabil sunt) preocupari constante ale presedintelui american si al aparatului care il inconjoara, dar s-a nascut cu calitati clare in acest sens. Insa evolutia economiei americane  sub "bagheta" lui nu pare a fi una de bun augur. Multi analisti se tem ca revenirea este una doar temporara si ca ea este bazata din nou pe speculatie, mai mult decat pe crestere reala si sustenabila. Uite un articol interesant in acest sens: community.nytimes.com/comments/www.nytimes.com/2009/10/02/opinion/02krugman.html.

Florin, eu nu cred in teoria cu lideri care nu sunt manageri si manageri care nu sunt lideri. Drept urmare, putem mai bine sa vorbim despre conducatori in general, indiferent ca ii numim lideri, manageri, presedinti etc.

Da, foarte buna intrebarea. Pentru mine e gandirea sistemica. Daca urmam dualismul manager-lider, ca doua fatete indispensabile ale conducerii, atunci liderii fac ce fac si managerii dar altfel. Charisma e un instrument de aliniere. Gandirea sistemica e un instrument indispensabil pentru organizare. Organizarea e contra-partida alinierii, pentru manageri. Organizarea e coercitiva, alinierea e bazata pe atractie. Ambele sunt necesare. Masura in care una e mai importanta ca cealalta depinde de ce ziceam mai jos, de tipul de activitate si nivelul ierarhic.

Am raspuns la asta, si eu si Florin. Vezi mai jos.

Da, multumesc, am gasit

Eu am multe exemple. De pilda, Enrico Perini, de la Romstal, ca sa dau un exemplu (controversat). Nu stiu daca e cel mai, nu am clasamente, dar e sigur unul dintre ei. Dintre clientii mei as mai mentiona pe Razvan Munteanu, de la Raiffeisen, Patrick Desbiens, de la GSK, chiar Raul Doicescu, de la Bog'art... O sa remarcati ca unii sunt controversati si controversabili. Nu e in alb si negru ....

Este greu de spus care este cel mai carismatic manager, dar Troy Javaher (Jones Lang LaSalle) se califica, cu siguranta, la capitolul de lider carismatic.

Nu, deloc. In ciuda parerii contrarii raspandite, in management cel putin, populismul e catastrofal. Din dorinta de a fi pe placul tuturor sfarsesti prin a fi pe placul nimanui. Am cunoscut oameni de felul asta. Sunt foarte nefericiti si lumea din jurul lor e foarte conflictuala. Oamenii te respecta si te urmeaza daca stii si ai curajul sa faci distinctia intre bine si rau. Daca totul iti pute, sau, invers, totul iti miroase a apa de roze e (la fel de) prost. Generezi inconsecventa, lipsa unui sistem de valori, lupte pentru putere, in final o lipsa acuta de productivitate.

Carisma si populismul, atunci cand se intalnesc, sunt o combinatie dezastruoasa. Exemplul cel mai vizibil este actualul nostru presedinte. Fara comentarii.

Haha, foarte bun exemplu.

Nu am intalnit nici un alt fel. Asta nu inseamna, insa, incapabili sa-si stapaneasca emotiile. Iarasi, trebuie sa definim termeni...  Dar charisma e despre capacitatea de a-ti trai emotiile constructiv si de a genera emotii constructive in ceilalti.

 Da, am intalnit carismatici emotivi. Exemplu: Oana Pelea, care la cursurile de la Erudio ne povestea despre emotia de dinainte de fiecare spectacol de teatru sau fiecare curs pe care il tinea cu noi. Ce am invatat de la Oana este ca emotia este o parte necesara si importanta pentru a-ti trai viata cu adevarat. Asa cum spune si Adi Stanciu, modul in care gestionezi emotiile este foarte important.

Raspunsul meu e nu la ambele intrebari. La prima pentru ca charisma care nu atrage e impotriva scopului si definitiei. La a doua pentru ca nu e nevoie sa atraga din prima. Nu trebuie sa fii flamboaiant ci autentic. In timp, oamenii vor intelege si vor umple salile...

Sunt de acord cu Adi, in sensul ca un lider care isi propune sa fie vizibil si nu umple sala, acel lider in mod sigur nu este unul carismatic. In acelasi timp, pot sa existe lideri carismatici care sa conduca organizatiile proprii catre succes, dar care nu isi propun sa aiba o vizibilitate importanta si nici sa umple salile. Asta nu ii face sa fie mai putin carismatici in mediul in care evolueaza.

La a doua am raspuns deja, in multe feluri. La prima ... e mai greu. Cred ca un feedback bun e capacitatea de a-ti vinde proiectele in medii in care nu ai autoritate formala.

Se spune ca un om carismatic te face sa te simti bine cu tine insati/insuti atunci cand iti vorbeste. Daca oamenii din organizatia al carei manager esti te urmeaza pentru ca se simt bine facand lucrul acesta, atunci sansele sunt foarte mari ca managerul sa fie unul carismatic. Si asta poti sa judeci foarte usor doar uitandu-te la fetele oamenilor din jurul tau. In cazul in care o fac doar din obligatia fata de ierarhie sau chiar evita sa o faca, vei vedea foarte putine zambete in jurul tau si mai mult fete preocupate de probleme proprii.

Indispensabila. Dupa cum ziceam, depinde de tipul activitatii si de nivel, dar de la un moment incolo e indispensabila. Mai mult decat atat, lumea evolueaza catre impredictibilitate si haos. Haosul nu se paote administra, are nevoie de leadership si viziune impartasita pentru a aduna toate energiile organizatiei...

Marius, asa cum a raspuns si Adi Stanciu la o alta intrebare, in organizatiile moderne, cu cat mai sus te afli in ierarhie, cu atat carisma devine o conditie din ce in ce mai importanta in alegere si performanta.

Scuze, nu inteleg intrebarea. Exista in subtext faptul ca persoanele charismatice sunt reprezentate excesiv. In raport cu ce? E o intrebare sau o concluzie?

Edit. Claudiu Vranceanu mi-a dat un unghi la care nu m-am gandit. Daca un personaj poate fi promovat si facut sa para charismatic, chiar daca poate nu este, prin televiziune. Daca asta e sensul, atunci cred ca se poate, da. Mai cred si ca nu orice charisma e utilizata constructiv. Avem si noi exemplele noastre, nu doar Hitler si altii, dar ce ziceti de Vadim? E clar ca are o capacitate de a coagula valorile unor tipologii. O fi bine, o fi rau?

In lumea mediatica actuala, goana dupa senzational implica, de cele mai multe ori, necesitatea de a promova imagini provocatoare si mai putin continut. In acest sens, carisma gresit folosita sau inteleasa, in mod cert, atrage dupa sine vizibilitate excesiva. Exemplul meu coboara putin si se numeste Gigi Becali. Apetenta media de acum cativa ani pentru persoana domniei sale a fost una indiscutabila. Slava Domnului, am depasit momentul.

Monica, poti fi sigura ca succesul depinde in mod direct de cat de bine te simti in pielea ta si de cata incredere ai in tine. Asa cum am mai spus, parerea mea este ca fie te nasti, fie nu, cu carisma. Asta insa nu este neaparat o reteta pentru succes sau insucces. In general, nu exista retete decat in bucatarie si chiar si acolo, uneori lucrurile pot merge prost, chiar urmand o reteta foarte buna. Eforturile constiente cu tine insuti constau in a te imbunatati in tot ceea ce faci, pe tot parcursul vietii, de a fi realist(a) in tot ceea ce iti propui. Si, daca o sa ai si un pic de noroc, succesul nu va evita sa apara.

Reteta e poate pea mult spus, dar eu cred ca e despre urmatoarele ingrediente:
- autenticitate, echilibru interior, sistem de valori solid, internalizat
- empatie, umanism, capacitatea de a inteleeg pe ceilalti si de a incerca sa integrezi inainte sa critici
- comunicare, mai ales verbala. Povestirea, dupa cum ziceam...
- prospetime. e bazata pe curiozitatea despe lume, pe a-ti pune intrebari si a le cauta raspunsuri, pe a nu fi multumit cu repetarea trecutului

Draga Bizi, poate ca ai avut tu una sau mai multe experiente nefericite in acest sens. Asa cum am vazut si din intrebarile dinainte, este o tentatie foarte mare in mediul profesional din Romania sa se acorde carismei o importanta si o relatie indisolubila cu succesul, ceea ce, dupa parerea mea este fals. Mai mult, nu toti carismaticii se transforma in "vedete". Cred ca, mai ales in organizatiile mici, un lider carismatic in adevaratul sens al cuvantului poate face o mare diferenta, atat timp cat isi utilizeaza acest talent cu moderatie si cu morala.

Charismaticii nu sunt vedete. Vedetele sunt oameni nesiguri in interior, care au nevoie de confirmari externe, oricat de superficiale, pentru a se hrani emotional. Asta e anti-definitia charismei. De asta nici nu sunt iubiti. Nu poti fi charismatic fara a fi iubit, pentru ca charisma e chiar despre capacitatea de a face oamenii sa te "iubeasca".

Daca-mi permiteti... cred ca definitia carismei nu este cea mai corecta, exprimata tocmai printr-o antiteza cu ce inseamna actoria. Mai intai, plecati de la ideea falsa ca actorii nu sunt iubiti. Este o prejudecata puerila. Actorii nu mimeaza mai mult decat le cere meseria, iar daca da, nu o fac mai mult decat ceilalti, daca asta ati sugerat. Ce ati scris mai departe, contrazice exact ceea ce ati afirmat deja. Oamenii carismatici ii fac pe ceilalti sa-i iubeasca. Nu o fac oare cu acelasi scop, cu care actorii isi conving spectatorii ca merita aplauze? De ce cauta oamenii sa fie iubiti, apreciati, admirati? Nu tocmai din aceeasi lipsa de afectiune emotionala sau pentru ca sunt dependenti de atentia celorlalti?

Carisma, daca o ai, este importanta si utila in tot ceea ce faci in viata, nu numai in relatia cu sefii. Vei constata ca, daca esti intr-adevar o persoana carismatica, iti va fi mai usor sa iti afirmi talentul in tot ceea ce-ti propui. Asta nu inseamna ca daca nu esti o persoana carismatica te paste automat insuccesul.

Vezi doua intrebari mai inainte. E studiat. E important.

In primul rand, fii tu insati, fii autentica in tot ceea ce faci in viata si vei descoperi ca lipsa carismei nu este una chiar atat de tragica. Harnicia, onestitatea, generozitatea, chiar umorul, sunt calitati cel putin la fel de importante pentru un OM.

Complet de acord cu Florin, cu exceptia faptului ca pentru mine asta e deja jumatate din definitia charsimei. Eu nu cred in modelul eroic-narcisic de lider ci in cel taoist.

Eu nu cred ca este o relatie inevitabila. Carisma fara educatie, munca si un pic de noroc nu conduce ea, de una singura, in mod automat, la succes.

E o relatie biunivoca. Charisma duce la succes, iar succesul intareste charisma. Exista o cercetare interesanta publicata de HBR despre "idiotii simpatici" versus "nemernicii competenti". Idiotii simpatici au mai mult succes. In mod real, adica, obtin rezultate mai bune, nu din prima, dar in timp. Pentru ca folosesc puterea organizatiei, creeaza sinergie, sunt acceptati si ajutati sa creasca. Sunt simpatici pentru ca sunt aliniati la valorile grupului. Nu e o definitie a charismei, nicidecum, dar e mai aproape de ea decat competenta rece. Asta din urma e limitata. Competenta se invata mult mai usor decat caracterul.

Diferenta de succes intre "simpatici" si "competenti" cred ca vine din felul cum interactioneaza cu cei din jur: "simpaticii" sunt de multe ori in mod autentic dornici sa invete de la ceilalti, in schimb "competentii" le stiu pe toate si sunt putin dispusi sa-i invete pe ceilalti (mai degraba le-ar "da peste nas":-) In consecinta grupul/organizatia ii integreaza mai bine pe primii si nu prea-i inghite pe cei din a doua categorie.

In primul rand, cred ca o organizatie trebuie sa functioneze ca un tot armonios. Pornind de la aceasta definitie, o organizatie care cauta sa aiba numai lideri, fie ei carismatici sau nu, este o organizatie care nu va sfarsi prea departe. Nu cred ca dimensiunea "carisma" poate fi inclusa pe nicio fisa de evaluare, de performanta individuala, de departament sau de companie. Managementul talentelor consta in a identifica, a atrage, a dezvolta si a motiva persoane cu aptitudini exceptionale. In cazul in care carisma sta intre atributele ce caracterizeaza una sau mai multe din aceste persoane, acea organizatie se poate considera norocoasa. Insa, atentie, dupa cum bine imi spunea un coleg expat, o organizatie trebuie sa aiba si "indieni", nu numai "sefi".

Buna, Corina. Cred ca ar trebui definita si masurata in componentele ei. Adeseori, din pacate, nevoia de charisma in leadership nu e suficient inteleasa iar leadershipul e definit prin rezultate si nu prin mijloace. Eu cred ca in organizatiile moderne un anumit nivel de charisma e indispensabil, mai ales la nivelurile de varf. La rigoare, chiar daca nu masuram neaparat charisma, ar trebui sa existe macar o discutie serioasa de cariera si dezvoltare bazata pe capacitatea de a atrage oameni.

Buna, Adi. Buna, Florin. Da, si eu cred ca sunt importante "componentele" carismei pe care o organizatie sau alta si le doreste de la liderii/managerii ei; altfel, fiecare are o alta intelegere despre concept, ca si despre leadership. De asemenea, mi se par esentiale mijloacele, nu doar rezultatele unui demers, respectiv dimensiunea etica. Cat despre "indieni" si "sefi", e corect ca trebuie sa avem din fiecare categorie, in proportii variabile (depinde de organizatie), dar ce te faci daca cel mai vrednic "indian" (dpdv rezultate, harnicie, seriozitate etc) devine "sef"? Este o garantie ca "indienii" vor fi mai motivati/fericiti si "tribul" are un rezultat macar la fel de bun?

Eu nu cred in modelul cu sefi si indieni. Cred in modelul cu niveluri de responabilitate si de autoritate. Cred ca autoritatea trebuie sa fie dublata de raspundere si ca ea se distribuie ierarhic, dar se deleaga, adica oamenii trebuie imputerniciti. Capacitatea de a-i imputernici progresiv, pe masura ce sunt in stare sa-si asume raspunderea pentu ce fac, e de fapt principala atributie de conducere. Acum, ce se intampla cand cel mai bun indian devine sef. Asta e o problema. Inseamna ca definitia unui bun sef e aceeasi ca si a unui bun indian. De regula nu e adevarat. Sigur ca nu se poate rezista nevoii de a promova pe cei care sunt afirmati profesional, respectati si acceptati de colegii din randul carora promoveaza si carora le va fi sef. Dar, din momentul in care devine candidat la sefie, trebuie sa inteleaga ca asta presupune si alte calitati decat cele de indian (oarecare charisma, bunaoara) si, daca nu le are, sa inceapa sa lucreze la ele. Promovarea "nemernicilor competenti" este, din experienta mea, principala cale de subminare a valorilor unei organizatii.

Buna Corina. Si eu sunt de acord cu Adi, ca modelul cu "indieni si sefi" este unul simplificator, insa foarte util pentru exemplul de fata. Nu, nu este nicio garantie ca, daca un indian foarte performant devine sef, atunci ceilalti indieni vor fi mai fericiti si vor lucra mai bine. Exista chiar organizatii unde acest gen de evolutie profesionala este inhibat prin modele de motivare (materiala sau nu), cum ar fi, de exemplu, Microsoft, unde un foarte bun programator poate ajunge sa aiba mult mai multe avantaje decat un manager. Acest gen de politica elimina tentatia omniprezenta in mediul de business romanesc prin care toti indienii trebuie sa devina sefi pentru a avea succes.

Asa cum am mai spus-o, carisma, in acceptiunea mea, este acea combinatie intre talent (relatii interumane, comunicare etc.) si aptitudini si abilitatea de a le pune la lucru pentru a-ti atinge scopul prin altii, acei altii fiind "fericiti" sa o faca.

Buna Miki. Pentru mine principalul atribut e autenticitatea, capacitatea de a fi bine in propria piele. Apoi este capacitatea de a empatiza cu ceilalti si a te conecta emotional. Apoi, nu in ultimul rand, este despre capacitatea de a crea punti intre tine si ceilalti, de a descrie convingator si puternic un viitor comun dezirabil. Charsimaticii sunt, in primul rand, povestitori. (Nu aburitori, insa)

Cred ca este o tentatie foarte mare sa "abuzezi" cand ai o asemenea calitate. Tine foarte mult se propriul tau filtru, daca o faci sau nu. De la Dinu Paturica incoace, in societatea romaneasca sunt o multime de exemple.

Nu stiu sa raspund. Hai sa definim abuzul. E intrebarea despre faptul ca cineva poate sa-si foloseasca charisma distructiv? Daca da, atunci raspunsul e sigur afirmativ.

Foarte de acord.

Eu nu sunt. Am raspuns cred la intrebare intr-un raspuns anterior. Exista talent, sigur, dar se poate si dezvolta. Nu e nimeni handicapat cu adevarat din perspectiva asta.

Ce legatura are carisma cu nationalitatea? Vorbim de o trasatura strict umana, care poate aparea la oricine, oriunde in lume. Poate sa ii fie mai greu sa se faca inteles, din cauza barierei de limba, insa carisma il/o va ajuta sa o depaseasca mai usor acest obstacol.

E o mica implicatie, chiar daca sunt de acord cu Florin, in aceea ca e nevoie sa te "acordezi" la sistemul de valori care functioneaza in societatea respectiva. Nu la cel declarat si nici la cel trait ci, culmea, la cel aspirational. Daca vii dint-o cultura diferita, asta poate fi initial dificil. Adica poti fi charismatic la tine acasa si mai putin charismatic in straini. Asta are legatura si cu faptul ca principalul instrument al charismei e parabola, povestirea, de la Iisus incoace. Daca povestesti in limbi straine... e mai greu. Dar se trateaza :-) E mult mai important sa fii autentic, cu adevarat, pentru ca valorile umane fundamentale sunt aceleasi peste tot, artefactele prin care se manifesta pot diferi.

Pentru mine, nici unul :-)

Dar ce parere aveti despre Claus Johannis ?

Eu nici nu-i stiu si nici nu vreau sa-i stiu pe toti cei 12.

Nu-l cunosc pe Johannis, nici personal, nici ca imagine publica. Are o imagine buna, dar asta nu e neaparat legata de charisma lui cat despre mitul romanesc al personajului providential (neamt, de preferinta). E sigur ca e capabil, a dat rezultate, dar nu e nevoie sa fii charismatic ca sa fii un primar bun. S-ar putea sa fie, s-ar putea sa nu.

Uite, am un exemplu de anti-charisma interesant, insa. Geoana. E complet neautentic, cum umbla el in camasa alba si se trage de bracinari cu soferii de TIR prin piete vorbind despre nea cutare si nea cutare. Nu-i cad bine vorbele alea in gura. Nu e sofer de TIR si nici baiat de gasca iar efortul de a se preface ca e, e foarte vizibil si respinge. Daca ar fi fost un alt personaj in locul lui, intr-o tara asa de socialista in mentalitate ca Romania, ar fi castigat detasat din primul tur. Asa, el e o piatra de moara de gatul propriului lui partid.

Trecand peste imaginea publica buna si performantele administrative de la primaria Sibiului, eu am o problema de etica. De ce a acceptat o nominalizare despre care stia de bun inceput ca nu va avea nicio sansa de succes? Aici mitul cu neamtul performant poate fi o sabie cu doua taisuri: si daca, presupunand prin absurd, el ar fi fost acceptat de Basescu, mandatul atat de scurt, intr-o perioada atat de tulbure, nu i-ar fi acordat sanse reale de a-si dovedi presupusa performanta si la nivel guvernamental. Astfel incat, intrarea sa in acest joc nu poate avea decat o conotatie de goana dupa imagine, ceea ce nu se potriveste foarte bine cu profilul de neamt performant.

Pe de alta parte un refuz ce ar fi insemnat? Cu siguranta ar fi ramas singura lui sansa.

Instinctul meu imi spune ca nu e vb. despre goana dupa imagine, nicidecum, .... cert este ca el, inainte sa accepte s-a asigurat ca "are ultimul cuvant". Deci nu va fi o "unealta" .... eu asa il vad, si as avea incredere in el, ....pare (parerea mea) printre putinele sanse ale Romaniei (subliniez ca eu nu simpatizez cu nici un partid politic)

Crin Antonescu

Este o combinatie intre abilitate si talent. Daca la partea de abilitati, in mod cert poti sa lucrezi pe parcursul vietii, cu talentul te nasti sau nu. Succesul nu depinde neaparat de carisma pe care o ai sau nu, insa resemnarea in mod cert nu te va aduce mai aproape de succes, indiferent ce iti propui sa faci.

E si una si alta. George Georgescu, dirijor si director al Filarmonicii, academician, a terminat conservatorul la oboi, pentru ca a picat la vioara. La vioara e mai mare nevoie de talent... Dar a progresat si a devenit unul dintre cei mai apreciati dirijori din generatia lui. Unii au noroc si au talent. Restul trebuie sa muncim :-)

Citeste cartea lui Malcom Gladwell, "Exceptionalii", si o sa afli un raspuns foarte detaliat la intrebarea ta.

Pana-l citesti pe Gladwell, raspunsul meu e asa :-). Ai dreptate, in general. In particular masura in care o pozitie manageriala are nevoie de management (administrare) si leadership (conducere charismatica) in succes e foarte variabila. O variabilitate e data de tipul activitatii, cu cat e mai apropiata de clienti cu atat mai mare nevoie de flexibilitate si de leadership. A doua e data de nivel. Cu cat esti mai sus in ierarhie tehnica e mai putin importanta si alinierea oamenilor mai importanta. Deci, nu e chiar cireasa de pe tort, uneori e chiar tortul!

multumesc pentru raspuns....o sa citesc .....cu siguranta cartea....multumesc:)

Carisma este o combinatie intre talent si aptitudini si abilitatea de a le imbina si folosi pentru a-ti atinge scopul. O definitie pe care am citit-o acum ceva vreme a carismei spunea ca este acea abilitate de a-i face pe altii sa te urmeze si sa fie fericiti pentru faptul ca fac acest lucru.

Eu cred ca este si incredere in fortele proprii si increderea altora in tine. Cred si ca se mosteneste, desi nu neaparat de la parinti (genetica, deh). Dar mai cred si ca se poate cultiva. Toti avem ingredientele de baza pentru a fi charismatici, face parte din fibra umanitatii, dar multi le reprimam, unii de mult de tot, de pea mult ca sa le mai putem recupera. Acstea fiind zise, intotdeauna exista talentati pentru care lucrurile care pentru noi, ceilalti, sunt dificile si greu de dezvoltat lor le vin natural. Asta nu inseamna ca doar ei pot fi charismatici.

Am raspuns cumva la intrebarea asta. Charisma nu poate fi nociva, poate fi eventual prea putin utila. E intotdeauna un avantaj. Capacitatea de a "face din vorbe", farmecul alunecos si bagatul pe sub pielea altora nu se califica, insa, pentru mine la definitia "charisma", ba chiar la opusul ei, daca plecam de la charisma bazata pe autenticitate.

Marius, carisma poate fi nociva, in general, atunci cand ea nu este dublata si de o etica pe masura. Pentru a raspunde specific la intrebarea ta, daca un personaj constient de propria carisma, dar si de propria lipsa de competenta pe subiectul profesional in cauza, abuzeaza de prima doar pentru a avea un succes de moment, atunci carisma poate fi nociva. Organizatia pierde timp si bani, "luand la bord" un personaj nepotrivit.

Esecul este in primul rand o componenta importanta a succesului. Nu exista niciun om care sa fi avut cu adevarat succes si sa nu fi trecut prin cel putin un esec. Nu toti carismaticii ajung lideri, insa atunci cand o fac le este mai la indemana sa isi atinga scopurile, oricare ar fi acelea. Succesul consta, asa cum spunea Edison, in 1% inspiratie si 99% transpiratie. Cu carisma reusesti sa diminuezi cantitatea de transpiratie, insa ea este tot necesara, la fel cum sunt si alte aptitudini.

Sunt doua intrebari aici. Incep cu prima. Esecul e parte a succesului. Poate ca unii sunt geniali si au doar succese. Noi, restul, ne impartim viata intre succes si esec. Cred ca si oamenii charismatici gresesc si pot avea esecuri. Daca, insa, asta-i marcheaza, atunci nu e tipologia de lider charismatic despre care vorbim noi, si poate aici trebuie precizat putin.
Charisma nu e farmec, ci autenticitate. La randul ei, autenticitatea se bazeaza pe echilibru interior, pe asumarea de sine, pe taria de a crede in tine si in viitor si de a lua esecurile ca pe o experienta de invatare. Farmecul e adeseori o masca pe care am invatat sa ne o pune din nevoia excesiva de a fi placuti si acceptati (sau chiar adulati) de ceilalti. Farmecul e narcisic. Charisma e autentica.

Asta poate ca explica si raspunsul la a doua intrebare. Poate omul ne e chiar chairismatic, in definitia de mai sus. Dar, chiar daca e, nu e deloc neaparat adevarat sa fie suficienta. De regula, umanitatea are doua laturi, una rationala si una emotionala. Charisma vorbeste despre puterea de a conduce emotiile tale si ale altora. Daca, insa, nu ai si cap de afaceri nu ajunge.

Apreciez raspunsurile date, dar va invit sa devenim mai concreti si sa dezvoltam charisma pe un studiu de caz din mediul de business, despre oameni care au puterea de a influenta emotiile oamenilor, care sunt autentici.

Un exemplu foarte bun din mediul de business romanesc, cred eu, este Radu Georgescu, fondator al Gecad, firma care a dezvoltat in anii '90 RAV Antivirus. RAV-ul a fost cumparat de catre Microsoft printr-o tranzactie surprinzatoare. Ce este mai putin stiu este faptul ca Microsoft a oferit tuturor managerilor din organizatia Gecad pozitii importante in firma din Redmond. Bineinteles, pachete de remunerare foarte atractive, actiuni la Microsoft etc. Rezultatul a fost ca niciunul dintre membrii echipei de management a lui Radu nu au acceptat oferta Microsoft, alegand mai degraba sa se imbarce intr-o "noua aventura" Gecad sau asa cum chiar lui sa spuna, sa faca "una si mai gogonata".

Va multumesc pentru raspunsurile prompte si la obiect. Mai am o singura intrebare, daca se poate : va considerati carismatici ?

Eu ma consider foarte charsimatic. Si foarte inteligent. Si foarte frumos. :-) Glumesc, evident. E o intrebare la care nu se poate raspunde. Fiecare credem de regula despre noi mai bine decat suntem vazuti de ceilalti. Cand raspundem, fiecare simtim presiunea de a ne aduce inapoi la realitate, de a fi modesti. E greu sa ne obiectivam, spre imposibil. Trebuie intrebati cei din jurul nostru. Ce pot sa spun despre mine e ca atata charisma cat am e toata educata, si anume cu greu :-)

Si eu sunt, la fel ca si Adi Stanciu, extraordinar de carismatic, destept, frumos etc. In plus, mai sunt si foarte modest. Adrian, sincer, nu se poate raspunde serios la o asemenea intrebare.

Daca ar fi, ce simplu ar fi! Singurul lucru previzibil in viata este ca (aproape) totul este imprevizibil. In mod absolut  generic, un lider carismatic este de asteptat sa aiba un succes in ceea ce isi propune. Exemple foarte la indemana, cum sunt Hitler si Ceausescu, ne arata ca succesul este si el o notiune subiectiva.

Nu prea. Exista insa un traseu prin care se poate cultiva. De pilda, cam asta incercam noi sa facem...

Una necesara  (uneori), dar nu suficienta. Cunosc multi oameni carismatici, dar nu neaparat de succes, la fel cum cunosc si pe altii cu mult succes, dar cu o carisma mai putin evidenta.

Depinde foarte tare de masura in care organizatia respectiva se bazeaza pe leadership in construirea misiunii. Daca da, atunci charisma devine un instrument esential, poate nu neaparat indispensabil, dar esential. Dar se poata ca firma sa nu aiba de fapt nevoie de lideri, chiar daca declara contrariul. Daca, de pilda, activitatea e puternic procedurata si nu e loc de ceea ce noi numim "efort discretionar" atunci leadershipul si charisma devin calitati inutile sau putin utile.

ne puteti da exemple din mediul de business romanesc?

O sa dau un exemplu foarte controversat, sunt convins, dar care imi vine evident in minte cand ma gandesc la definitia "romaneasca" a succesului: Sorin Ovidiu Vantu. Carisma nu este prima calitate care imi vine in minte cand ma gandesc la el, insa succesul este unul de necontestat conform definitiei mai sus mentionate.

Am dat niste exemple la o intrebare similara mai jos in lista.

E dezastruos. Trebuie angajati formatori straini in psihologie, comunicare, management. Am facut niste cursuri de genul asta in strainatate si imi dau seama ca la noi nu exista profesori sau formatori in domeniu, ca e diferenta Cer-Pamant intre "specialistii" nostri si altii din afara. E jenant felul in care vedeti lcrurie; de fapt nu vedeti nimic , e un limbaj de lemn, logoreic cu englezisme goale si snoabe, si atat. Am pierdut ritmul, de fapt , nu-l avem de loc; trebuie sa-l reinvatam, dar nu cu oameni care sunt pe dinafara , doar au titluri- care de fapt sunt 0 ; duceti-va dincolo sa va angajati, ca sunteti la nivel de scoala primara.